Cine pe cine șantajează în războiul Uniunea Europeană vs Ungaria și Polonia?

Supărare maximă la Bruxelles. Ungaria și Polonia încă rezistă presiunilor, în ciuda campaniei mass-media de denigrare a liderilor Viktor Orban și Jarosław Kaczyński.

Uniunea Europeană se află într-un moment de cotitură. Vrea să profite din plin de urmările pandemiei ca să-i pună la punct pe indisciplinații clasei. Și să conducă oile rătăcite la turmă. Textul refrenului este simplu: Vă dăm bani cu condiția să dansați pe muzica noastră. O știți bine, muzica neoliberală. Sau progresistă, cum vreți să-i spuneți. Tot un drac.

Iar dacă voi, ungurii și polonezii, nu aveți nevoie de bani, măcar lăsați-ne să-i ajutăm pe italieni, pe spanioli, pe bulgari, pe români, pe sărmanii cetățeni europeni loviți crunt de nemilosul Covid-19 (recunosc, aici mi-au dat lacrimile!).

Sigur, niciun politician sau birocrat de la Bruxelles nu ar admite că de fapt vorbim despre alinierea la ideologia oficială. Ar fi prea lipsit de subtilitate. Așa că eminențele cenușii ale Uniunii Europene au inventat o sintagmă atotcuprinzătoare: respectarea statului de drept.

Dacă-i întrebi pe români, imediat fac legătura: Da, normal, cum să nu! Știm despre ce-i vorba! Liviu Dragnea și Ordonanța 13. Noaptea ca hoții. Presiunile asupra Justiției. Asta înseamnă încălcarea statului de drept.

În realitatea sintagma ”respectarea statului de drept” poate fi tradusă oricum dorește Angela Merkel. Sau Ursula von der Leyen. Sau oricare lider de la Bruxelles supărat pe Orban și Kaczyński. Nu există în tratatele europene o explicație clară, obiectivă, unanim acceptată. Așa că lucrurile depind de monitorizările unor ONG-uri teoretic independente, însă practic influențate decisiv de banii filantropului Soros și ai Uniunii Europene. Rezultatele respectivelor monitorizări, în atari condiții, pot fi doar foarte subiective. Adică în deplină concordanță cu cerințele finanțatorilor.

Modalitățile prin care birocrații de la Bruxelles continuă să șantajeze Budapesta și Varșovia capătă forme diverse. Sunt brutale, fără ocolișuri, lipsite de menajamente. Dacă prin absurd demersurile acestor politicieni și argați din mass-media ar putea fi strânse într-un dosar penal, închisorile s-ar umple peste noapte.

De pildă Dacian Cioloş, liderul francofil al Renew Europe, amenința guvernele din Ungaria și Polonia încă din luna octombrie: ”Este inacceptabil ca cei care intenţionează să submineze statul de drept să fie gata să ţină ostatic fondul de relansare. Întregul nostru edificiu juridic european se clatină atunci când unul dintre guvernele noastre le pune botniţă judecătorilor şi creează un climat de frică şi control. (…) Libertăţile noastre civile, libertatea presei şi pluralismul se află sub o presiune imensă”.

Aceeași presiune imensă au încercat să pună, de partea cealaltă, instituțiile media arondate Bruxelles-ului. Iată câteva titluri sugestive: ”Ungaria și Polonia blufează. Angela Merkel ar trebui să-și joace toate cărțile”, ”Președinta CE acuză Ungaria și Polonia de șantaj”, ”Donald Tusk cere excluderea Fidesz din PPE”, ”Polonia și Ungaria, șantaj la Europa”, ”E timpul ca bluful Ungariei și Poloniei să fie expus”, ”Europa trebuie să țină piept Ungariei și Poloniei”, ”Va ieși Polonia din UE? Polexit, un scenariu de coșmar” ș.a.m.d.

Un cititor deloc obișnuit cu dedesubturile politicii europene la nivel înalt ar putea crede că guvernanții din Ungaria și Polonia sunt adevărați criminali, insensibili la tragediile milioanelor de cetățeni loviți de pandemie. Și că joacă poker la cacealma cu Bruxelles-ul, având în mână cărți foarte slabe, desuete, ca naționalismul, susținerea familiei tradiționale și a Bisericii creștine.

Conservatorii unguri și polonezi au devenit indezirabili în Uniunea Europeană. Și asta nu de ieri, de azi. Iar pandemia Covid-19 s-a nimerit să fie oportunitatea ideală pentru alinierea fără comentarii la politicile impuse de Bruxelles. Lucrurile se desfășoară după tiparul binecunoscut, aplicat cu mare acuratețe și în cazul președintelui Trump: atacuri ale mass-media printr-o serie de fake-news-uri, construirea și întreținerea imaginii de policieni autocrați, dictatori și rasiști, intervenția ONG-urilor și a activiștilor care luptă din răsputeri pentru ”democrație, incluziune, șanse egale, salvarea planetei și multiculturalism”.

Condiționarea acordării fondurilor europene de respectarea statului de drept se vrea a fi cireașa de pe tortul luptei cu derapajele din Ungaria și Polonia. Dar și un avertisment dur pentru cetățenii și politicienii altor state membre UE. Toată lumea trebuie să priceapă un lucru extrem de simplu. Uniunea Europeană a trecut demult de stadiul de piață comună. A devenit (sau este pe cale să devină) o confederație. O voce unică la nivel de politică externă. Cu Parchet propriu, poliție proprie, servicii de informații și, pe viitor, armată capabilă să rivalizeze cu NATO. Orice guvern de dreapta, conservator, pe modelul celor din Ungaria și Polonia, nu este binevenit în această confederație. Este considerat un corp străin până la viitoarele alegeri capabile să schimbe regimul odios, în concordanță cu ideologia agreată la Bruxelles.

Guvernele de la Varşovia şi Budapesta văd în acest mecanism de condiționare un instrument de sancţionare arbitrar şi abuziv, cu caracter politic. Ungaria se teme, pe bună dreptate, că va fi penalizată pentru măsurile ei împotriva migraţiei ilegale, a ONG-urilor finanțate de Soros şi a propagandei legată de identitatea de gen, în timp ce Polonia se află în conflict cu instituţiile europene pe tema reformelor judiciare şi a minorităților LGBT.

Jaroslaw Kaczynski, liderul partidului de guvernămând de la Varșovia, spune că respectarea statului de drept ar fi echivalentă cu pierderea suveranității, atât cât a mai rămas din ea. În opinia acestuia, Uniunea Europeană ar fi un proiect stângist, condus de ideologi cu idei puține, în încercarea deloc ascunsă de a transforma Germania într-un hegemon continental. ”Germania nu ne poate vorbi nouă de statul de drept. Germania nu a plătit nici măcar un euro pentru ultimele sale lecții pe care ni le-a dat despre domnia legii în Polonia”, a declarat europarlamentarul Patryk Jaki, referindu-se la ocupația Poloniei de către Germania Nazistă în Al Doilea Război Mondial.

La rândul său, șeful guvernului de la Budapesta, Viktor Orban, spune că politicieni germani ca Martin Schultz sunt ipocriți când susțin că Ungaria ar trebui să fie recunoscătoare în calitate de beneficiar de fonduri europene: ”Schulz şi mulţi alţi germani se comportă de parcă ar da bani ţărilor mai sărace, de parcă ar fi contributori net. De fapt, este taman invers: ei sunt beneficiarii unui sistem economic european numit piaţă unică. Nu fac decât să returneze celorlalte state membre, prin intermediul bugetului Uniunii Europene, o parte din profiturile produse pe piaţa unică, iar mare parte din aceşti bani ajunge, oricum, tot la ei. (…) Această așa-zisă supremație germană se datoreză faptului că noi, spre deosebire de ei, am fost jefuiți în mod constant de comuniștii sovietici, timp de 45 de ani”.

Pe de altă parte, atât oficialii polonezi, cât și cei unguri, deși consideră absurdă o eventuală ruptură de Uniunea Europeană, refuză să cedeze șantajului de la Bruxelles. ”În Europa am ajuns la o situație mai gravă decât în comunism”, crede Przemyslaw Czarnek, ministrul Educației din Polonia.

Presiunile Comisiei Europene asupra Poloniei și Ungariei continuă chiar în clipa în care citiți aceste rânduri. Se vorbește tot mai des despre găsirea unor soluții alternative, a unor înțelegeri interguvernamentale între celelalte 25 de state, astfel încât pachetul de 1.800 de miliarde de euro pentru următorii șapte ani să poată fi împărțit prin ocolirea procedurilor standard.

”Acum se va vedea dacă Polonia rămâne o națiune independentă în comunitatea europeană sau dacă va fi înrobită instituțional și politic. Nu este vorba de statul de drept, ci de sclavie instituțională și politică”, a afirmat și Zbigniew Ziobro, ministrul polonez al Justiției.

Drept răspuns la observațiile celor două țări, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, crede că situația ar trebui rezolvată în justiție. Mai precis la Curtea Europeană de Justiție, o instituție cu un generos buget alocat de Bruxelles. Altfel ”absolut independentă”, dacă ați sesizat ghilimelele. ”Acolo ne rezolvăm problemele juridice. Nu pe spinarea a milioane de europeni care așteaptă cu disperare un ajutor, în mijlocul unei crize profunde. Le datorăm o reacţie promptă celor care, pentru binele nostru, au fost nevoiţi să închidă temporar restaurantele şi companiile, inclusiv în Polonia şi Ungaria”, a tunat șefa executivului european, în stilul populist al răposatului Corneliu Vadim Tudor. Doamna Leyen știe foarte bine că Ungaria și Polonia s-ar lupta în instanță cu morile de vânt. De altfel încă din aprilie 2020 judecătorii Curții Europene de Justiție au decis că cele două țări (ca și Cehia, de altfel) au încălcat legislația europeană prin refuzul cotelor obligatorii de migranți.

Ca un făcut, interesele majore ale liderilor UE coincid cu cele ale filantropului globalist George Soros, acuzat de implicare în politicile interne ale unor țări prin intermediul ONG-urilor și investițiilor directe în politicieni, jurnaliști, magistrați și activiști. La fel ca în cazul demolării lui Donald Trump, miliardarul Soros nu se sfiește să intervină în forță acolo unde conservatorii sunt la putere. ”UE nu își poate permite să facă compromisuri cu privire la regulile statului de drept. Modul în care va răspunde provocării ridicate de Orbán și Kaczyński va determina dacă supraviețuiește ca societate deschisă, fidelă valorilor fondatoare”, scrie Soros într-un comentariu apărut pe blogul Forumului Economic de la Davos – în fapt, un adevărat rechizitoriu la adresa premierului Viktor Orban, plin de indicații prețioase în sprijinul opoziției din Ungaria și a liderilor de la Bruxelles.

Pentru ca bugetul multianual să intre în vigoare la 1 ianuarie 2021 este nevoie ca șefii celor 27 de state membre să-l aprobe la summitul din 10-11 decembrie, astfel încât Parlamentul European să-l poată vota până la sfârşitul anului.

Negocierile sunt în toi, peste doar câteva zile se va lua o decizie. Pentru ambele tabere va fi greu, dacă nu imposibil să cedeze fără daune majore.

Cele două părți aflate în conflict pretind, fiecare cu propriile argumente, că sunt victimele unui șantaj.

Ungaria și Polonia se tem că își vor pierde bruma de suveranitate, în timp ce liderii de la Bruxelles nu vor să scape printre degete oportunitatea deschisă de pandemie și spun că viitorul UE ar putea fi compromis – într-atât de importantă ar fi condiționarea fondurilor europene de respectarea statului de drept. Însăși ideea de coeziune și de acceptare a unor valori comune ar fi spulberată, iar un evetual succes al ”oilor rătăcite” le-ar sufla în pânze mișcărilor eurosceptice de-abia ținute în frâu după Brexit și cei patru ani (de coșmar) cu Donald Trump la Casa Albă.

p.s. Ultimă oră! Polonia ar fi dispusă să renunțe la dreptul de veto pe care îl exercită în legătură cu pachetul financiar al Uniunii Europene, dacă liderii UE adoptă o declarație anexă care să interpreteze reglementarea referitoare la statul de drept, după cum a precizat vicepremierul Jaroslaw Gowin. Rămâne de văzut dacă Parlamentul European va accepta un astfel de compromis care va micșora semnificativ plaja de sancțiuni și va fi tradus ca o victorie a Poloniei și Ungariei.

Adrian Onciu
OPOZITIA.NET