Cine sunt negaționiștii științei? Nu conservatorii!

Evaluarea Națională a Progresului Educațional a publicat „Raportul Național” al școlilor din America, iar datele sunt concludente. Școlile private – care în mare parte sunt religioase – depășesc în performanță școlile publice în știință în aproape toate subcategoriile, inclusiv în fizică, știința vieții și știința pământului.

Dar știam că școlile religioase sunt medievale și pline de negaționiști ai științei, nu?

Dar odată ce apar datele, se vede clar că persoanele conservatoare sunt de fapt cele care sunt pro știință și nu detractorii lor. Acest fapt nu ar trebui să ne surprindă.

La urma urmei, conservatorii sunt cei care cred în rațiune, raționalitate și în realitatea tangibilului, fizicului și materialului. „Progresiștii” de astăzi susțin contrariul. Ei neagă știința în favoarea socialului. Ignoră dovezile empirice ale fizicii, fiziologiei și geneticii. Ei ignoră datele obiective în timp ce celebrează „sentimentele” în detrimentul realității. Discreditează adevărul în timp ce pretind că este adevărat că nimic nu este adevărat.

Conservatorii sunt cei care știu că există un răspuns corect și îl urmăresc până la capătul său logic. Aceștia sunt dispuși să se constrângă să trăiască în cadrul legilor naturii și a naturii lui Dumnezeu. Ei știu că moralitatea este legată strâns de o „tijă de măsurare imuabilă în afara acelor lucruri măsurate” (C.S. Lewis).

„Progresiștii, pe de altă parte, știu că nimic nu poate fi cunoscut – pentru ei nu există un răspuns „corect” și acesta este singurul răspuns corect. Legea lor este că nu există lege. Totul se bazează pe constructe emoționale și determinat de putere, politică și pasiuni individuale. Moralitatea este o iluzie, iar a nu fi de acord cu ei este, ei bine, imoral.

Conservatorii sunt cei pro-femei, deoarece recunosc realitatea biologică a femeii. Ei știu că femeile sunt reale. „Progresiștii” sunt misogini – pentru ei, o femeie este puțin mai mult decât un spiriduș sau un unicorn; o fabricație și o fantezie a oricărui bărbat disforic care dorește să se joace de-a îmbrăcatul și machiatul ca femeile.

Conservatorii apără drepturile femeilor. Ei cred în știința cromozomilor X și Y, în consecință, ei susțin că mamele și fiicele , surorile, soțiile și prietenelor lor au dreptul la propriile toalete, dușuri, burse și sport. „Progresiștii” neagă astfel de drepturi pentru femei, pentru că refuză știința și neagă orice este corect.

Conservatorii cred că viața umană este un fapt empiric și, prin urmare, luptă împotriva uciderii celor mai mici copii. „Progresiștii”, pe de altă parte, susțin că în ciuda mișcării picioarelor, mâinilor și degetelor, un astfel de copil nu este uman.

Conservatorii sunt atenți la lecțiile istoriei și învață din ele. „Progresiștii” ignoră lecțiile istoriei și le iau în derâdere.

Conservatorii avertizează cu privire la eșecurile regimurilor socialiste. „Progresiștii” ridică din umeri la peste 100 de milioane de morți și laudă socialismul ca pe un bun moral.

La fiecare pas vedem din ce în ce mai multe dovezi că persoanele conservatoare și nu „progresiștii” țin cont de dovezi. Conservatorii urmăresc adevărul. Conservatorii nu-l deconstruiesc. Conservatorii își ajustează viața la realitate. Conservatorii nu ignoră realitatea.

Din nou și din nou, știrile zilnice o dovedesc: conservatorii sunt mult mai interesați de o dezbatere logică și de un schimb deschis de idei. Conservatorii primesc un argument bun, în timp ce „progresiștii” caută să reducă la tăcere părerea disidentă.

Conservatorii religioși înțeleg simțul comun al filozofului Chesterton: „Obiectul deschiderii minții este s-o închizi față de ceva important” și „cel care ia atitudine pentru nimic, va cădea pentru nimic”.

„Progresiștii” seculariști se răzvrătesc împotriva unui astfel de bun simț, deoarece, aparent, are prea mult sens.

Conservatorii înțeleg că, în final, sentimentele nu contează; realitatea da. „Progresiștii” răspund, pur și simplu, plângând: „Mi-ai rănit sentimentele”.

A devenit din ce în ce mai evident, în fiecare zi, că elitele „progresiste” sunt la fel de religioase ca și cele pe care le critică pentru că sunt prea religioase. Până la urmă, și Dreapta și Stânga cred în Dumnezeu. Conservatorii cred în Acela pe ca îl văd în Biblie. „Progresiștii” cred în cel pe care îl văd în oglindă.

Conservatorii se închină Dumnezeului Creator. „Progresiștii” se închină dumnezeului pe care l-au creat. Primii sunt umili și recunosc că privesc printr-un pahar neclar, dar gândesc clar. Ceilalți nu-și pot găsi ieșirea dintr-o pungă de hârtie și sunt totali orbi. Mintea primilor este răscumpărată, a celorlalți este smintită.

Conservatorii caută știința din cauza admirației lor pentru Dumnezeu. „Progresiștii neagă știința pentru că ei se cred dumnezei.

Și iată întrebarea fundamentală: Pe care i-ați prefera mai degrabă să-i învețe pe copiii voștri despre știință?

Everett Piper
Illinois Family Institute