În urmă cu 4 ani ne aflam în toiul pandemiei covid. E bine să nu uităm trădarea din partea autorităților, cât și evenimentul în sine. Mi-am propus să
În urmă cu 4 ani ne aflam în toiul pandemiei covid. E bine să nu uităm trădarea din partea autorităților, cât și evenimentul în sine. Mi-am propus să revin asupra subiectului după o absență de doi ani, cu o recenzie a cărții recent publicate despre Ciuma Antonina / the Antonine Plague. Cartea face și paralele între vremea de atunci și ce am experimentat și noi pe pielea noastră doi ani de zile, cât și detalii inedite privind creștinismul din vremea aceea.
Publicată de Princeton University Press, cartea a fost bine primită de istorici. Are 304 pagini și poartă titlul Pox Romana – the Plague that Shook the Roman World / Variola Romană – Ciuma care a zguduit lumea Romană. E numita Ciuma Antonina după numele împăratului pe vremea căruia s-a dezlănțuit: Marcus Aurelius Antonin.
Ofer o recenzie a cărții, publicată în London Review of Books: https://www.lrb.co.uk/the-paper/v46/n16/josephine-quinn/age-of-hypochondriacs
Ciuma a ținut 10 ani și primele cazuri și simptome au fost depistate în anul 165: diaree, tuse cu sânge, febră, bube negre. Oamenii se tratau cu țărână adusă din Armenia, lapte de iapă și o pastă făcută din opium și alte plante exotice. Galen, vestitul doctor roman, sugera și folosirea urinei tinerilor pe bube.
Autorul cărții, Profesorul Colin Elliott, afirmă că ciuma ar fi ucis între 1 și 2 milioane de oameni, în timp ce alți istorici propun cifra enormă și deloc realistă de 20 de milioane de morți. Impactul demografic al ciumei, însă, este universal recunoscut: populația a scăzut atât de mult, inclusiv în armata romană, încât prețul sclavilor și al gladiatorilor a crescut enorm.
Sursa infecțiilor nu este cunoscută. Teoria dominantă presupune că virusul ar fi fost adus de trupele romane din Orientul Mijlociu, unde purtau războaie la vremea aceea. În anul 165 legiunile au distrus Seleucia (în provincia romană Parția) aducând boala la întoarcere la Roma. În Seleucia, trupele romane au dărâmat templul zeului Apolo, de unde s-a răspândit crezul că ciuma ar fi fost răzbunarea lui Apolo asupra Romei.
În octombrie 166, zeci de mii de soldați romani întorși din Seleucia au mărșăluit triumfal în Roma, în prezența a mii și mii de locuitori, transmițând, spune autorul, virusul de la om la om pe căi respiratorii.
Urmare a ciumei, economia romană s-a prăbușit, agricultura a falimentat, oamenii mureau de foame, grupuri de oameni înfometați rătăceau pe drumuri și atacau convoaiele militare și cartierele mărginașe ale urbelor romane, căutând hrană.
Elliott propune că Ciuma Antonina a fost prima „epidemie globală” cunoscută istoriei, afectând întreaga lume romană de atunci. Învățăm, de asemenea, din Pox Romana că igiena publică în Roma era atât de deficitară încât transmiterea ciumei a fost nu doar facilitată, dar și agravată ca urmare. La vremea aceea nu existau toalete publice ori locuri desemnate, iar cadavrele rămâneau în spațiul public cu zilele, unele până chiar la descompunere.
Un detaliu interesant al cărții este incidentul despre micul dejun al Împăratului Vespasian, care a fost întrerupt de un câine vagabond care trecea prin fața palatului cu un braț de om în gură.
Interesantă pentru noi este și discuția lui Elliott privind situația creștinismului în perioada pandemiei antonine. Creștinii au creat, spune autorul, „an unprecedented moral panic / o panică morală fără precedent” în istoria Romei, iar romanii îi blamau pe creștini pentru izbucnirea ciumei.
Scrie Elliott: „Christianity caused a crisis of faith, in which the refusal of Christians to engage with the old gods produced unprecedented moral panic / Creștinismul a creat o criză a credinței, când refuzul creștinilor de a se închina zeilor păgâni a creat o panică morală fără precedent”.
Ca urmare, în unele provincii sau localități, autoritățile au interzis creștinismul și au decretat închinarea universală a întregului oraș sau provincie zeilor păgâni. Simțindu-se stingheriți de prezența creștinilor în comunitățile lor, unii își pârau vecinii autorităților ca fiind creștini. Cei învinuiți, fie realmente creștini fie nu, erau arestați, puși în lanțuri și vânduți ca slavi ori constrânși (mai ales cei mai tineri) să devină gladiatori. Prețurile, pentru ambii, erau, spune Elliott, excesive.
Cartea lui Elliott descrie și alte aspecte și practici imorale ale romanilor pe vremea epidemiei, printre ele infanticidul (uciderea copiilor născuți și aruncarea lor în fose comune), și uciderea sclavilor în vârstă.
Peter Costea
Foto:https://wellcomecollection.org/works/p8gxfxrp CC-BY-4.0
COMMENTS