Ce iese dacă arunci într-o găleată un aparat de ras și intersecționalitatea? Probabil Gianni Infantino, președintele FIFA. După ce la începutul săptăm
Ce iese dacă arunci într-o găleată un aparat de ras și intersecționalitatea? Probabil Gianni Infantino, președintele FIFA. După ce la începutul săptămânii și-a făcut plinul la G20, unul dintre cele mai alunecoase personaje din istoria sportului s-a suit la tribuna presei în Qatar pentru un discurs pe cât de penibil, pe atât de relevant. Evident, discurs în care apără decizia dezastruoasă a FIFA de a acorda regatului arab al Qatarului organizarea Campionatului Mondial de Fotbal de anul acesta.
Într-o tiradă demnă de cei mai fanatici activiști politici ai vremurilor noastre, Infantilul a declarat că „Azi se simte qatarez, azi se simte arab. Azi se simte african, gay, se simte precum un muncitor imigrant.” De ce? Simplu de tot. Nu, Infantino nu dă doi bani pe minorități sau pe oameni oprimați. Nu-i pasă de niciuna dintre cauze. Însă personajul acesta abject, care a finalizat transformarea FIFA într-o organizație mafiotă de o vastă corupție, știe că cea mai facilă metodă prin care scapi de acuzatori este să aduci în fața gloatei un vinovat și mai mare.
Ce faci când oameni de bun-simț atrag atenția asupra ipocriziei criminale care a dus Cupa Mondială în Qatar? Îți acuz criticii de o chestiuni presupuse a fi mult mai odioase. Și exact asta face Gianni de la Zurich. Pretinde că Europa nu are de ce să comenteze, pentru că aceasta se face vinovată de 3.000 de ani! (idioțenia și ignoranța unora nu are limite cronologice) de „chestii”. Care sunt chestiile? Nu le specifică. Însă vrea să se asigure că lumea pricepe că el e de partea cui trebuie. A activiștilor cu ideologiile la zi, corcite în tot soiul de combinații, orice e necesar pentru a agita spiritele în paradigma asupritor-victimă. Așa că Infantino e tot ce vrea lumea cu pumnul încleștat. Iar Europa? Europa să tacă și, umilă, să își ceară iertarea, 3.000 de ani de acum încolo. Nu, nu e o glumă, asta a spus.
Aceasta e agenda. Aceștia sunt cei care o propovăduiesc. Acestea sunt măsurile care trebuie luate. Fie îți asumi identitățile intersecționale și le fluturi steagurile, chit că nedreptăți actuale se întâmplă sub ochii tăi, fie te căiești de răul suprem, simplul fapt de a fi parte din rasa omului alb. Căință și ciocul mic! Iar dacă vă imaginați că Infantino gândește astfel de capul său, mai priviți odată la fotografiile de grup de la G20 și căutați care sunt politicile și ideologia majorității liderilor prezenți acolo. Dacă asta nu arată ca gândire de grup, condiționată și impusă…
În fine, mâine începe Cupa Mondială. Nu voi urmări niciun meci. Și nu, nu are legătură cu faptul că România nu joacă. N-am mai dat doi bani pe echipa națională din 1994, alegându-mi alți favoriți. N-are legătură nici cu faptul că nu mi-ar plăcea aceste competiții. Dovadă ar putea sta teancurile de albume în care, odată la doi ani, colectam cu dedicare figurile fotbaliștilor adunați la competițiile mondiale și continentale. Însă, odată cu politizarea și ideologizarea competițiilor, am decis că n-are rost să pretind că mă relaxează urmăritul unor competiții care, în fapt, au alte scopuri. Corupte, financiare, politice. Atât pot eu duce.
P.S. Îmi amintesc o escală în Doha, în care am întâlnit mii de muncitori din Asia, veniți să muncească pe „plantațiile” moderne ale qatarezilor. Majoritatea acestora nu erau mai mult decât niște sclavi pe perioadă determinată. Veniți fără bagaje sau obiecte personale, aceștia trudeau cât puteau mai mult, locuind în condiții mizere, ca, mai apoi, să se poată întoarce în țara lor săracă, cu ceva mai mulți bani și, probabil, speranța că nu vor trebui să mai revină vreodată în „lagărele” de muncă care aveau ca finalitate glorioasa organizare a competiției fotbalistice într-o țară care, în absența tradiției, a performanței, a infrastructurii, a compensat cu bani. O investigație The Guardian a calculat că peste 6.500 de oameni au murit pe șantierele care au permis prinților Qatarului să se mândrească, iar lui Infantino să își îndese buzunarele cu bani. Dar toate astea nu contează, pentru că Europa ar trebui să tacă sau, mai bine, să se căiască.
P.P.S. Gianni știe ce înseamnă să fii discriminat și de aceea simte cu minoritățile. Zice că și-o cam lua pe coajă, fiindcă era un roșcat pistruiat. Ce mai, victimă în toată regula! Vă spun eu, că și eu am trecut pe acolo…
Matei Blaj
COMMENTS