Cornel Petrișor | Prețul Libertății: Mărul otrăvit al politicii ideologiei de gen

Recent, secretarul de stat Antony Blinken a instruit angajații Departamentului de Stat al SUA, printr-un document intern, să se abțină de la folosirea termenilor considerați „problematici”, cum ar fi „mamă”, „tată”. Arătând că și-a însușit ideologia de gen, oficialul administrației Biden a argumentat în memorandum că genul este o construcție socială și că identitatea de gen a unei persoane „poate sau nu să corespundă cu sexul atribuit la naștere”, potrivit misivei din 5 februarie 2024. Nota a fost obținută de National Review și este intitulată: „Modelarea DEIA: Cele mai bune practici privind identitatea de gen”.

Blinken și-a încurajat colegii din cadrul Departamentului de Stat să folosească „un limbaj neutru din punct de vedere al genului ori de câte ori este posibil„ pentru „a arăta respect și a evita neînțelegerile”. El a sugerat, de asemenea, ca angajații să își identifice pronumele preferate în e-mailuri și atunci când se prezintă în cadrul ședințelor, potrivit publicației National Review.

Presupunerea identității de gen a unei persoane doar pe baza aspectului sau a numelui unei persoane „poate fi problematică” și transmite un „mesaj dăunător și de excludere”, afirmă Blinken în memoriu.

Cu toate acestea, el le cere membrilor personalului să nu „preseze pe cineva să își declare pronumele”.

„Pronumele utilizate în mod obișnuit ar putea include ea/el, el/el, ei/ele și ze/zir”, explică secretarul de stat al SUA, menționând că, în unele cazuri, oamenii folosesc o varietate de pronume sau acceptă toate pronumele. „Aceasta este o decizie personală care trebuie respectată”, a scris Blinken.

Termenii utilizați în mod obișnuit, cum ar fi „doamnelor și domnilor”, „mamă/tată”, „fiu/fiică„ și „soț/soție” ar trebui evitați, potrivit șefului Departamentului de Stat și înlocuiți cu cuvinte precum: „oameni”, „oameni buni”, „voi toți”, „părinte”, „copil”, „soț/soție sau partener”. „Atunci când vorbiți, evitați să folosiți expresii precum “bărbații și femeile curajoase din prima linie”. Atunci când angajații folosesc din greșeală pronumele greșite pentru a se adresa cuiva, Blinken le cere să trateze greșeala cu „subtilitate și grație”, ținând cont în același timp de faptul că identitatea de gen „poate fi fluidă, așa că rămâneți atenți și sprijiniți schimbările de pronume”.

În timp ce China și Rusia caută subminarea supremației economice și militare a Occidentului, propagandiștii lui Joe Biden și ai ideologiei de gen se întreabă ce este o femeie sau câte genuri sunt?

Asistăm la o revoluție culturală permanentă, care încearcă să modifice înțelesul familiei. Un puternic lobby LGBTQ s-a infiltrat în aproape toate guvernele occidentale, dar și-n marile corporații sau instituțiile transnaționale (precum ONU, OMS ori UNICEF) a decis să înlocuiască viziunea biblică despre bărbat și femeie cu o perspectivă nouă, profund diferită.

Politica identității sexuale promovată de Stânga radicală ne spune că fundamentul biologic al oricărei persoane poate fi înlocuit cu ajutorul tehnologiei. Asistăm, așadar, la o revoltă împotriva naturii (care decide dacă un copil e băiat sau fată) și a Creatorului însuși (vinovat, pesemne, pentru o operă imperfectă). Ideologii revoluției sexuale nu s-au oprit la cererile de legalizare a avortului. N-a fost suficient să oferim cuplurilor homo-sexuale dreptul la uniune civilă. Ni s-a cerut să permitem unor bărbați adulți să adopte bebeluși născuți de o femeie prin definiție heterosexuală. Faimosul lobby LGBTQ a pătruns, apoi, în marile Universități americane, inclusiv în faimoasa Ivy League. S-au înființat zeci de institute interdisciplinare și sute de catedre preocupate sau, mai bine zis, obsedate de-o singură temă: identitatea de gen.

Industria doctoratelor a permis înflorirea unei literaturi pseudo-științifice care neagă existența celor două sexe biologice specifice pentru homo sapiens.

Oameni în toată firea au ajuns să susțină public că numărul de cromozomi nu contează în definirea bărbatului sau a femeii. Activismul ideologic și propagandistic s-a mutat, apoi, în domeniul juridic, în cercurile bisericești și sfera decidenților politicii externe. Departamentul de Stat al Americii a început să exporte ideologia LGBTQ către țările africane, acuzate pentru o mentalitate înapoiată, care nu permite mariajul între persoanele de același sex. În mod special, țări precum Uganda sau Nigeria s-au trezit expuse și rușinate pentru că refuză politica identității de gen.

Partizanii ideologiei transgender au cerut instituțiilor academice să recunoască existența mai multor pronume specifice diferitelor orientări sexuale non-binare. Noua cinematografie a ajuns să caricaturizeze imaginea familiei nucleare. În loc să portretizeze cuplurile fericite sau poveștile reușite, celebrând dragostea conjugală și fidelitatea între soți, regizorii de film s-au preocupat de patologia relațiilor dintre copii și părinți și, îndeosebi, asupra urii dintre băieții adolescenți și tați. Temele recurente ale industriei divertismentului sunt binecunoscute: trauma copiilor, vinovăția adulților, resentimentul transmis din generație în generație. Rezultatul? Un peisaj cultural mizerabilist, deprimant, lipsit de-o elementară bucurie de-a trăi (joie du vivre).

Nu sunt filozof, nici psiholog, deci n-am pretenția să înțeleg cărțile sofisticate sau filmele complicate aprobate de comunitatea LGBTQ. Nu voi nega niciodată faptul că există persoane de orientare homosexuală care, prin meseria (atenție: mă refer la jobul lor și pregătirea profesională) pe care o practică, aduc o contribuție pozitivă societății noastre. Ceea ce mă uimește este dorința de subminare sistematică și concertată a familiei naturale.

Nu știu dacă faimosul lobby LGBTQ dorește doar să controleze discursul public sau caută accesul rapid la banii guvernelor și la fondurile corporațiilor private. Văd, însă, gravele consecințe înregistrate la nivel psihologic.

Așa cum teologia creștină vorbește despre păcatele săvârșite fără voie, Biserica Diversității crede că ești vinovat față de minoritățile sexuale chiar și într-un mod tacit, involuntar sau inconștient.

Așa cum Vaticanul compunea pe vremea Inchiziției liste de autori interziși, trusturile media sau corporațiile virusate de ideologia woke prezintă azi publicului persoanele non grata, acuzate de știutele erezii: micro-agresiune, rasism structural, misoginism, suprematism alb, conservatorism.

Dacă Părinții fondatori au separat prin constituție Biserica de Stat, politicienii de astăzi unesc interesele guvernului cu ideologia woke a religiei diversității. Rezultatul? Persecuția fățișă a celor care contestă narațiunea dominantă a Stângii radicale.

Evident, multe s-au schimbat din Antichitate și până astăzi. Economia modernă fructifică talanții femeii (și, uneori, chiar îi exploatează). Cine poate nega rolul major al învățătoarelor și al profesoarelor în educarea tinerelor generații? Multe s-au schimbat, însă nu și natura umană. Occidentul a fost puternic atunci când a încurajat, prin legislație și moravuri, întemeierea familiilor lărgite. Trebuie să ne revenim în fire.

Cornel Petrișor

Prețul Libertății
(Editura Marile Cărți: București, 2023).
www.cornelpetrisor.ro