COVID: Au salvat vieți lockdown-urile? Un an mai târziu, statisticile arată că nu

Nu există dovezi că lockdown-urile au făcut altceva decât să adâncească suferința economică, să mărească numărul sinuciderilor și să prevină tratamentele și testele medicale care salvează vieți

Răspunsul guvernului la COVID-19 a fost în mare parte un eșec. Teatral, da – vezi Premiul Emmy primit de Guv. Andrew Cuomo din New York, analizează The Federalist.

Simbolic, da. Dar nu există dovezi că lockdown-urile au făcut altceva decât să adâncească suferința economică, să mărească numărul sinuciderilor și să prevină tratamentele și testele medicale care salvează vieți.

Cu excepția fostului președinte Trump de a accelera cercetarea, aprobarea și lansarea unui vaccin COVID prin Operațiunea Warp Speed și eforturile de a descuraja răspândirea virusului prin restricții la frontiere (acum abandonate de președintele Biden), ce politici s-au arătat în mod obiectiv că au funcționat?

În mai, anul trecut, The Federalist a examinat șomajul la nivel de stat pentru luna aprilie, folosind pierderea joburilor ca proxy pentru severitatea lockdown-urilor impuse de guvernele de stat, constatând că aceste închideri sugerate nu au avut niciun efect asupra cursului „unui virus eliberat de ceea ce pare să fie niște proceduri neglijente ale laboratorului din Wuhan, China”. S-a constatat, de asemenea, o legătură statistică între dependența unui stat de tranzitul în masă și o rată mai mare de fatalitate.

Un an mai târziu, s-a schimbat ceva? Ce spun datele? Sugerează ceva că lockdown-urile au meritat?

Să analizăm datele

Schimbarea ocupării forței de muncă private între state din ianuarie 2020 până în decembrie 2020, ultima lună pentru care sunt disponibile datele, poate fi utilizată ca proxy pentru severitatea edictelor guvernamentale pentru a încetini răspândirea virusului. Reprezintă restaurante închise și afaceri de familii, vieți distruse și pierderea economiilor de o viață.

În teorie, această durere ar fi trebuit recompensată cu o rată mai scăzută a mortalității COVID. Asta ni s-a spus când am stat obedient în case. Cu toate acestea, datele nu arată niciun beneficiu câștigat de statele care au provocat cea mai mare distrugere a bazei lor de locuri de muncă, judecând după ratele de mortalitate COVID. Grafic, arată așa:

O altă caracteristică constantă a relatărilor mass-mediei despre COVID a fost afirmația că statele republicane își ucideau oamenii. Din nou, datele după un an nu arată nicio corelație între nivelul de libertate al unui stat, măsurat de Institutul Fraser în sondajul lor anul Libertatea Economică a Americii de Nord, și decesele provocate de COVID.

Cu toate acestea, există o corelație modestă între libertatea economică și forța pieței de muncă din ultimul an, deși este important de menționat că această corelație dintre libertatea la nivel de stat și crearea de locuri de muncă a fost un trend pe termen lung, unul pe care COVID-19 nu l-a schimbat.

Săpând mai adânc în aceste date, o analiză de regresie caută corelații cu decesele COVID-19 per capita la nivel de stat prin cinci variabile – utilizarea tranzitului în masă, schimbarea ocupării forței de muncă în sectorul privat, libertatea economică, ponderea populației de 65 de ani și mai în vârstă și procentul adulților cu obezitate în 2020 – identifică doar o corelație slabă. Doar două variabile sunt semnificative în această corelație: ponderea utilizării tranzitului în masă și prevalența obezității.

Acest lucru ar sugera că virusul își urmează cursul indiferent de severitatea lockdown-urilor. Asta nu înseamnă că orice acțiune guvernamentală este inutilă. De exemplu, efortul administrației Trump de a accelera dezvoltarea unui vaccin eficient pare să salveze un număr semnificativ de oameni – presupunând că vaccinurile își păstrează eficacitatea pe măsură ce virusul suferă mutații.

Statele mai restrictive nu au înregistrat mai puține decese

Dacă analiza macroeconomică anterioară nu este convingătoare, există și alte studii care identifică aceleași lucruri. De exemplu, datele publicate de Ioannidis, Bhattacharya și colaboratorii în Jurnalul European de Investigații Clinice au concluzionat că „nu găsim beneficii semnificative asupra creșterii cazurilor de NPI (intervenții non-farmaceutice)”, cum ar fi ordinele obligatorii de stat acasă și închiderea afacerilor.

Astfel, fără nicio diferență statistic consecventă în rezultatele mortalității virale între Guv. Andrew Cuomo privind scăderea de 11.9% a locurilor de muncă din sectorul privat din New York, Guv. Gavin Newsom și pierderea locurilor de muncă din California de 8.3%, Guv. Greg Abbott cu declinul de 3.7% în Texas și scăderea de 5.1% înregistrată în Florida de Guv. Ron DeSantis, are sens să încurajăm deschiderea economiei protejând în același timp populațiile cele mai vulnerabile.

În cele din urmă, ca exemplu suprem de înclinație a politicienilor noștri de a recompensa eșecul, este clar să vedem că mai mult de 90% din pachetul de stimulare economică de 1.9 trilioane de dolari al lui Joe Biden nu este direct legat de COVID-19.

Aproximativ 350 de miliarde de dolari din masiva factură de cheltuieli salvează aceleași guverne de stat și locale care au cauzat cele mai mari daune propriilor economii, fără să realizeze niciun câștig măsurabil în sănătatea publică.

După cum remarcă Fundația pentru Educație Economică, „proiectul lui Biden cheltuie de două ori mai mult pentru a umple buzunarele statelor democrate aflate în faliment decât să se adreseze în realitate sănătății publice”. Astfel că cheltuielile, nu sănătatea publică, sunt scopul acestui pachet al lui Joe Biden.

Tribuna.US