Craiova, 30.000 de semne de întrebare

Anul trecut în ianuarie, Alex Băluță era curtat insistent de FCSB, care era gata să achite clauza de eliberare. Scriam atunci că dacă există o clauză, ea nu se află în niște hârtii, ci în tribună, în ochii și în inimile celor 30.000 de spectatori care fuseseră la ultimul meci al sezonului, victoria cu CFR. Până la urmă, Băluță n-a plecat la rivali, ci, după cum se știe, la Praga. Și nu în iarnă, ci în vară, după ce a ridicat deasupra capului Cupa României.

Acum, Mitriță pleacă la jumătatea drumului. Nu la vreo rivală din campionat, ci la New York. Pe o sumă excelentă, care face din echipa olteană liderul încasărilor din transferuri în ultimii ani. Și toate, către piața externă.

Iese 28. Cine intră?

Plăcuța cu 28, numărul lui Mitriță, e deja aprinsă la marginea terenului. El iese. Cine intră? Intră deocamdată numărul 9, adică Andrei Cristea. Un jucător excelent, o persoană de calitate, dar un fotbalist care în mai, atunci când se decernează trofeele, face 35 de ani. E bine că a venit, dar nu doar la prima vedere, ci și la ulterioarele, pare insuficient pentru a acoperi gaura lăsată de proaspătul newyorkez.

Sigur, clubul se mișcă, sunt deja vehiculate variante, ba Alex Ioniță, ba Fortes, dar azi e deja primul meci, cu Viitorul, iar etapa viitoare e un nou derby cu CFR, cu 30.000 de oameni în tribună și cu tot atâtea semne de întrebare.

Cine dă golurile lui Mitriță?

La cu totul altă scară, problema Craiovei va fi aceeași ca a Realului Madrid de după plecarea lui Ronaldo. Cine dă golurile pe care le dădea Cristiano? Cine dă golurile pe care le dădea Mitriță? Destul de multe, 12, plus niște pase de gol. Oltenii au marcat de 37 de ori în campionat, o treime dintre goluri fiind opera numărului 28. Se poate găsi repede un jucător care să adune aceste cifre?

Stilul

Acum un an și ceva, Craiova lua ochii cu tripleta liliputană, dar iute și tehnică, formată din Gustavo, Băluță și Mitriță. Era un stil propriu, o exprimare patentată și spectaculoasă. Tribunele erau pline datorită stadionului nou, dar și pe seama încrucișărilor celor trei, de multe ori încântătoare. După plecarea lui Băluță a venit Koljici.

A dat randament imediat, dar exprimarea echipei a fost alta. Morișca a fost înlocuită cu centrarea precisă pentru fruntea neiertătoare a lunganului din Bosnia. Acum, când se vorbește de Fortes, senzația de schimbare de stil se accentuează.

Înainte de a fi o echipă de fotbal care are ca scop punctele și cifrele, Craiova e o stare de spirit alimentată de bucuria jocului. O tribună precum cea din Bănie nu consumă fotbalul doar pentru a se hrăni, ci și pentru a-l savura.

Credeți-mă pe cuvânt, observ și analizez acest fenomen de aproape o jumătate de veac. Golurile lui Cămătaru erau prețuite și aplaudate, dar o bară a lui Cârțu după o preluare cu „oxfordu“ era de-a dreptul divinizată. Așa sunt oltenii, n-ai ce să le faci!.

Articol de: Alin Buzărin • www.gsp.ro