CREDINŢA TRANSFORMĂ CULTURA: FAMILIA

România a intrat în febra recesământului pro-familie tradiţională. Un moment istoric, paradigmatic. E un război cultural. Cultura anihilează Credinţă, sau Credinţa transformă Cultura. Nu e ceva nou, e o luptă care se repetă în istorie. În prezent studiez una din cele mai interesante cărţi ale Bibliei, cartea lui Daniel, pregătind o serie de mesaje/prelegeri sub titlul „Credinţa Transformă Cultura.”

Daniel e o carte cu imense valenţe teologice, escatologice, semantice, istorice, sociale şi profetice. Deşi este o carte scrisă în perioada exilului babilonian, ea oferă incredibile descripţii ale societăţii contemporane. Ea descrie credinţa asediată de cultură. Valorile biblice înlocuite cu valorile preponderente ale culturii.

Pentru context, naraţiunea cărţii prezintă drama unui grup de tineri evrei, dintre care cel mai cunoscut este Daniel, răpiţi pur şi simplu din familiile sănătoase în care s-au născut în Ierusalim şi exilaţi în Babilon, centrul cultural şi politic al lumii de atunci. În timp ce ei, repurtează un succes extraordinar, aceşti tineri trăiesc o dramă nespusă la care au fost expuşi de cultura care i-a emancipat. Povestea nescrisă a cărţii Daniel este cea a familiei.

Care este drama acestor tineri geniali? Sunt două aspecte. Primul, aceşti adolescenţi sunt răpiţi din familiile lor, separaţi de părinţi din punct de vedere geografic, emoţional, religios, educaţional şi cultural. Ei, de fapt devin proprietatea statului, tineri fără părinţi, fără familie. Statul investeşte în ei, îi pregăteşte pentru diferite roluri subserviente. Statul le schimbă identitatea şi le conferă noi nume.

Cultura de atunci a făcut câteva lucruri fundamentale: i-a educat, i-a îndoctrinat, i-a format, i-a conformat şi i-a controlat. În aceşti parametri, aceşti tineri au avut un success extraordinar, Succes tolerat de imperiu. Ei au devenit astfel oamenii sistemului.

Există şi un al doilea aspect legat de familie. Nu numai că au fost separaţi de familiile lor, dar, de asemenea, li s-a negat posibilitatea formării unei familii. Le-a fost luat potenţialul perpetuării, a reproducerii. Aceşti tineri au fost făcuţi eunuci (fameni), adică, simplu, au fost castraţi, de-masculinizati, pentru a nu putea forma familii sănătoase. Când familia se dezintegrează o naţiune colapsează, devine extinctă. „Prima verigă a societăţii este căsătoria”, spunea Cicero. De fapt, istoric vorbind, atunci când imperiile civilizaţiei umane au interferat cu idea de familie decăderea lor a fost foarte aproape.

În această era istorică suntem în acel moment în care există un război cultural împotriva familiei. Realtitatea este că e un război aproape pierdut. Mai sunt puţine oportunităţi. De aceea referendumul din Romania este atât de crucial.
Pentru succesul societăţii umane, Dumnezeu a creat familia: Un bărbat și o femeie, iar aceștia au avut apoi copii. Asta-i definiţia Lui. O formulă care a avut success mii de ani.

De ce familia este atât de importantă în planul lui Dumnezeu? O să menţionez câteva motive simple:

Familia oferă cel mai bun loc pentru formarea de relaţii interumane sănătoase. De fapt este singurul loc. Aici încep relaţiile cu raportare corectă între genuri, între generaţii şi între temperamente diferite. Cei care suferă relaţional în general au avut o familie disfuncţională în care relaţiile nu s-au format natural şi sănătos.

Familia oferă cel mai bun climat pentru copii. Orice copil are dreptul la o familie normală. Un tată şi o mamă. Sunt diferite studii ştiinţifice care demonstrează beneficiile un familii tra-diţionale pentru copii, dar nici măcar nu am avea nevoie de studii sociologice, psihologice, medicale care să ateste acest adevăr. E înţelepciune populară, experienţa umană verificată în milenii de istorie.

Familia asigura supravieţuirea rasei umane. Realitatea este că rasa umană se poate reproduce natural în perpetuitate doare prin relaţiile heterogene, dintre un bărbat şi o femeie. Şi Dumnezeu a ales ca acest lucru să aibă loc în cadrul familiei.

Familia este epicentrul fundamental al civilizaţiei. Înainte să existe guverne, societăţi dezvoltate, sisteme economice, universităţi şi instituţii, a existat familia, ca celula primară a civilizaţiei umane. Nu ar exista civilizaţie fără familie.

În final, familia este, spiritual vorbind, canalul prin care curge binecuvântarea, favoare divină (Exodus 20:6).

Aceste lucruri au fost universal acceptate timp de milenii. Doar în timpuri recente, familia este ostracizată societal, politic şi juridic. Dezintegrarea familiei nu s-a produs instantaneu, ci procesual prin diferite etape.

Care sunt forţele care au condus aici? Din nou, o să menţionez câteva fenomene care n-au adus în acest moment în istorie.

Primul, este Proliferarea Divorţului. De-alungul istoriei, în diferite culturi şi religii, divorţul a reprezentat o stigmă socială. Secolul 20 a fost când divorţul a devenit epidemie socială, în special, în lumea dezvoltată. Astfel, căsătoria nu mai era un legământ de viaţă, ci un contract temporar care venea cu clauze de terminare. Au fost mulţi factori care au condus la această stare, printre care şi noua atitudine indulgentă a bisericii faţă de divorţ.

Al doilea fenomen este Proliferarea Avortului. În istorie au existat avorturi şi încercări de avort, dar cazul Roe vs Wade (1973) în SUA a făcut din avort politică de stat, inginerie socială. Se estimează că doar în America s-au produs peste 60 de milioane de avorturi, iar în întreaga lume peste 1,5 miliarde de copii au fost avortaţi. După revoluţia din 1989, România a devenit o campioană europeană a avorturilor (22 milioane). Imaginaţi-vă ce presiune asupra familiei acest fenomen.

Al treilea fenomen este Proliferarea Coabitării. Emergenta uniunilor civile au oferit cuplurilor beneficii care au fost rezervate familiei, astfel că în ţările “civilizate” cuplurile au încetat să se căsătorească, să mai formeze familii tradiţionale.
Următorul fenomen este Îngrădirea drepturilor Parentale. În ultimii ani guvernele şi instituţiile guvernamentale şi-au arogat tot mai multe drepturi şi autoritate asupra copiilor. Suntem aproape în situaţia în care guvernul se erijează în proprietar al copiilor, iar părinţii îi au doar în custodie. Cazul Bodnariu şi multe altele ilustrează exact acest fenoment.

Ultimul fenomen este Redefinirea Radicală Familiei. În ultimii ani această agendă a devenit extrem de agresivă şi activistă. Legalizarea căsătoriei homo-sexuale, expansiunea incredibilă a diferitelor tipuri şi litere LGBTQ…, transgenderismul şi persecuţia familiei tradiţionale ne-a adus în această situaţie care pare aproape ireversibilă. A fost o agendă de lungă durată care a fost urmărită cu consecvenţă, folosind toate pârghiile posibile şi resurse extraordinare.

În acest kairos, moment istoric şi divin, ce putem face noi? Sunt câteva lucruri pe care creştinii adevăraţi trebuie să le facă. Iată 3 dintre lucruri:

Formarea de familii sănătoase. În ochii lui Dumnezeu, căsătoria este sacră şi este canalul prin care Dumnezeu dă binecuvântare. Cum au supravieţuit evreii în exil? Dumnezeu le-a poruncit să formeze familii (Ieremia 29:5-6). Drama ţărilor europene constă în faptul că nu se mai căsătoresc sau se căsătoresc târziu, nu mai au copii şi, în consecinţă, populaţii întregi devin extincte. Multe ţări europene au găsit soluţie la această situaţie disperată în imigraţia masivă. Creştinii trebuie să formeze familii sănătoase. De fapt cea mai bună reclamă pentru familie este o familie sănătoasă şi fericită.

Celebrarea Familiei. Ca şi comunităţi şi biserici noi trebuie să sărbă-torim familia, s-o apreciem, să investim în familie, să o cultivăm şi să creăm cadrul dezvolarii ei. Celebrează familia, vorbeşte bine despre ea, lucrând astfel la afirmarea familiei.

În final, este vremea să Luptăm pentru Familie (Neemia 14:14). Acesta e ceasul astral al familiei. Nu putem sta în expectativă, nu putem rămâne pasivi şi indiferenţi, fricoşi şi descurajaţi. E vreme de război. Nu este o luptă violentă. Creştinii nu cred în violenţă. Dar trebuie să luptăm Spiritual. Ne rugăm pentru familie mai mult ca oricând. Investim în spiritualitatea familiei. Trebuie să ne luptăm Social. Să promovăm familia şi valorile noastre. E vremea să afirmăm valoarea familiei cu curaj, neintimidați de presiunile socială. Trebuie să luptăm şi Economic, investindu-ne financiar în ceea ce credem.

În final, trebuie să luptăm şi legal (juridic). Sunt momente în care trebuie să ne apărăm drepturile Legal. De fapt, toate victoriile forţelor anti-familie au fost câştigate prin litigare juridică, nu prin voinţa populară. Prima şi cea mai simplă luptă legală este însă votul personal. Acum e timpul să votăm ceea ce credem. Tu ce susţii? Eu susţin Familia!

Florin T. Cîmpean
Pastor
Philadelphia Romanian Church of God, Chicago

ARTICOL PUBLICAT ÎN EDIȚIA 314 * 16-30 septembrie 2018 (Anul 17 Nr. 17) > DISPONIBIL AICI >>>