Creștinii au avut cea mai mare contribuție la promovarea libertății și egalității în America

Foto: GNOMONIC/FLICKR/CROPPED/CC BY 2.0

Cea mai lipsită de discernământ, dar extrem de populară critică adusă creștinismului în America – în special pe rețelele de socializare – este aceea că a fost un bastion al opresiunii și intoleranței. Atât de puternic încât progresele făcute în materie de libertate și egalitate de-a lungul secolelor au venit doar atunci când America și liderii americani au respins Creștinismul.

În noua sa carte Proclaim Liberty Throughout All the Land, istoricul Mark David Hall face o corecție concisă cu privire la această narațiune populară eronată și adesea ignorantă, analizează Paul Krause pentru The Federalist.

Ura față de Creștinism este unul dintre pilonii actualei ideologii antiamericane care a invadat mediul academic și spiritul de care este guvernată clasa conducătoare. Luarea în derâdere a creștinilor, în special a evanghelicilor, este, de asemenea, unul dintre principiile de bază ale culturii progresiste.

Această ostilitate și batjocură sunt nejustificate. Departe de a fi agenți ai opresiunii și ai anti-intelectualismului, subliniază Hall, creștinii au fost piatra de temelie a activismului social care a contribuit la progresul libertății și al egalității, precum și la promovarea reformei în educație, la ridicarea nivelului de alfabetizare și la înființarea de ziare și reviste.

Tuturor ne sunt familiare afirmațiile stupide despre America ca fiind o țară seculară, că progresul, libertatea și egalitatea sunt idealuri ateiste și că creștinii devotați reprezintă cea mai mare amenințare pentru viitorul Americii. Cu toate acestea, așa cum argumentează răspicat Hall, „este pur și simplu falsă afirmația că progresele în domeniul libertății și egalității s-au făcut atunci când liderii Americii au adoptat forme progresiste ale religiei sau au respins-o total“.

Analizându-i pe Puritani, Revoluția Americană, reforma socială evanghelică dinaintea Războiului Civil și dezbaterile contemporane privind libertatea religioasă, Hall demonstrează ceea ce se știa foarte bine: Creștinismul a stat la baza adevăratului progres social și a evoluției explozive în materie de libertate umană, egalitate și guvernare democratică.

Puritanii și fundamentele libertății

Pentru a celebra cea de-a 200-a aniversare a debarcării Pelerinilor, Daniel Webster, unul dintre cei mai valoroși senatori pe care i-au avut vreodată Statele Unite, i-a lăudat pe Pelerini și Puritani ca fiind susținătorii libertății din care a rezultat „libertatea noastră civilă și religioasă“. În prezent, însă, este ceva obișnuit să ni-i imaginăm pe Puritani drept tirani mărunți, teocrați intoleranți și răutăcioși specializați în a-i tăia omului cheful.

Când eram student la Yale și am urmat cursuri despre puritanismul american, profesorul nostru a făcut eforturi mari pentru a ne dez-indoctrina de stereotipurile populare cu privire la Puritani. Aceștia erau printre cei mai educați oameni ai epocii respective, au înființat cele mai venerabile instituții de învățământ superior, au promovat progresul și descoperirile științei iluministe, au pledat viguros pentru alfabetizarea populației și apreciau deopotrivă glumele bune și alte bucurii ale vieții.

Adevărata istorie a Puritanilor, pe care am învățat-o la Yale, este prezentată și de Hall în primul său capitol, ce demontează minciunile scriitorilor seculari și ale activiștilor anti-creștini care îi zugrăvesc pe Puritani într-o lumină sumbră și eronată.

Puritanii, ne amintește autorul, „prețuiau drepturile naturale, guvernarea prin consimțământul celor guvernați și limitarea puterii statului; ei erau convinși că cetățenii au dreptul, și poate chiar datoria, de a se opune unui guvern tiranic“.

Citește și Ce sunt valorile iudeo-creștine și cum au transformat ele societatea

Când a călătorit prin ținuturile la a căror dezvoltare au contribuit Puritanii în anii 1830, Alexis de Tocqueville a declarat:

„Puritanismul nu era doar o doctrină religioasă, ci se asemăna în multe aspecte cu cele mai desăvârșite teorii democratice și republicane“.

După cum au afirmat de mult timp istoricii și specialiștii în domeniul puritanismului, etosul democratic al politicii bisericești congregaționaliste a ajutat la dezvoltarea obiceiurilor locale de autoguvernare în Noua Anglie, care vor sta la baza „Democrației în America“, după cum a afirmat celebrul Tocqueville.

Dar cum rămâne cu eliminarea anumitor disidenți baptiști și cu procesele vrăjitoarelor din Salem, întreabă criticul? Aceste evenimente au avut loc, dar sunt exagerate extrem de mult de către criticii contemporani. Exilarea câtorva disidenți religioși din Massachusetts a avut loc numai după ce acești instigatori la răzvrătire au încercat în mod repetat și deliberat să provoace probleme și să tulbure pacea.

De asemenea, ne amintește Hall, în comparație cu Europa, unde peste 100.000 de bărbați și femei au fost judecați pentru vrajitorie și jumătate dintre ei au fost condamnați la moarte, în America doar 272 de persoane au fost acuzate de așa ceva.

Procesul vrăjitoarelor din Salem, care a avut loc în 1692, a marcat ultima execuție a unei vrăjitoare în America de Nord. În Europa, vrăjitoarele au continuate să fie executate până în 1782.

În completarea sintezei sale privindu-i pe Puritani, Hall scrie că aceștia „au creat instituții politice care erau mai democratice decât tot ce văzuse lumea până atunci și și-au limitat strict liderii prin lege“.

Rebeliunea față de tirani înseamnă ascultare de Dumnezeu

O altă acuzație formulată de criticii Creștinismului (și chiar de unii creștini) este că acesta nu permite rebeliunea față de un guvern tiranic, ci susține tirania. Invocând ca argument epistola către Romani a Apostolului Pavel, acești critici afirmă că, întrucât un pasaj singular din Noul Testament îndeamnă să ne supunem autorității, care este rânduită de Dumnezeu, patrioții americani au respins învățăturile creștine și au fost nevoiți să utilizeze argumente seculare și iluministe pentru a promova cauza libertății în timpul Revoluției americane.

Din nou, acest lucru este complet fals, așa cum știe oricine cu un strop de educație. Kody Cooper și Justin Dyer au publicat recent o carte excelentă, The Classical and Christian Origins of American Politics, examinând în detaliu acest mit.

Hall trece de asemenea în revistă lacunele acestei acuze. Făcând referire la istoria teologică calvinistă (domeniu necunoscut criticilor, în ciuda educației pe care susțin că o au), aducând ca exemplu figuri renumite familiare studenților de la teologie, precum John Ponet, John Knox, George Buchanan, Samuel Rutherford și chiar John Cotton (bunicul lui Cotton Mather), Hall arată că istoria teologică creștină a ajuns să considere rebeliunea față de tirani drept ascultare de Dumnezeu și Scriptură.

Mai mult, majoritatea argumentelor populare și patriotice în favoarea revoluției nu se bazau pe teoreticieni precum John Locke, ci pe Scriptură. Clerul patriotic a făcut apel la Vechiul Testament, în special, în favoarea revoluției.

Creștinii, departe de a se supune tiraniei, au oferit argumente teologice complexe împotriva ei și, ca atare, au contribuit la formularea unei teologii politice a libertății și egalității în cursul acestui proces.

Evanghelicii se opun opresiunii

Poate că cea mai răspândită idee pe care cultura noastră contemporană anticreștină o promovează este aceea a creștinului evanghelic tiranic și ignorant. Și acesta este un stereotip lipsit de fundament istoric.

Din contră, multe dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior ale noastre au fost fondate de creștini evanghelici, chiar dacă între timp s-au îndepărtat de credința ce le-a dat naștere (Harvard, Yale și Oberlin, pentru a numi doar câteva).

Primii opozanți ai sclaviei și susținători ai abolirii ei au fost urmașii Puritanilor, ca de exemplu Rev. Samuel Sewall, care a publicat prima lucrare împotriva sclaviei în 1700.

Motivat de o credință religioasă viguroasă, cea de-a doua Mare Trezire a fost focul care a alimentat politica anti-sclavie și aboliționistă în America dinainte de război. Bărbații și femeile din medii metodiste, baptiste și congregaționaliste (Puritane) au fost de multe ori principalii susținători ai libertății și egalității pentru afro-americani și indigenii americani.

După cum scrie Hall, evanghelicii americani, și în special femeile din mediul evanghelic au fost cele care s-au opus cel mai vehement „răului sclaviei și exilării Nativilor americani“.

În perioada dinainte de război, evanghelicii americani au căutat „să colaboreze pentru a pune capăt relelor sociale“ și au înființat „mii de organizații având ca scop reducerea suferinței și reforma societății“.

Evanghelicii au fost în prima linie în ceea ce privește înființarea de noi instituții de învățământ, susținerea reformelor în educație pentru a promova alfabetizarea populației și înființarea canalelor de presă ca mijloc de confruntare a problemelor sociale.

Pe de altă parte, evanghelicii, inițial o grupare religioasă minoritară, erau profund îndatorați libertății religioase pentru expansiunea doctrinei lor în societate.

Acest spirit de reformă socială religioasă pentru libertate a dus la actuala luptă pentru protejarea libertății religioase considerată fundamentul pe care se sprijină toată libertatea și egalitatea în fața legii:

„Organizațiile juridice creștine s-au numărat printre cei mai importanți susținători ai libertății religioase pentru toți, inclusiv pentru cetățenii care îmbrățișează credințe necreștine“, scrie Hall.

De ce este important Creștinismul pentru America

În Proclaim Liberty Throughout All the Land, Hall ne oferă o nouă lucrare reușită și importantă pentru a corecta imaginea controversată, eronată și profund înșelătoare a relației dintre Creștinism și politica americană.

Departe de a fi personajul negativ și sistemul de opresiune pe care îl pretind criticii ingrați, Creștinismul a fost o forță pozitivă în slujba binelui și a consolidării libertății și egalității.

În realitate, America a făcut cele mai mari progrese atunci când a apelat la esența Creștinismului pentru reformele sale sociale și pentru promovarea libertății și a egalității, în loc să-l respingă.

Traducere și adaptare
Tribuna.US