Creștinii trebuie să renunțe la idoli

Ecranele televizoarelor sunt pline de emisiuni gen „Talent“. Articolele despre respingerea lui Luke Combs la The Voice și retragerea lui Nightbirde din America’s Got Talent dovedesc popularitatea lor, analizează Mark Turman într-un articol Christian Headlines. 

De fapt, preferatul meu este America’s Got Talent. Îmi place varietatea de interpreți existentă în cadrul AGT comparativ cu celelalte emisiuni. Nu am nimic împotriva spectacolelor muzicale aflate în căutarea următorului mare cântăreț, dar lumea are nevoie de mai mult decât doar cântăreți.

Mai bine cunoscute sunt, probabil, spectacole precum American Idol, vechi de aproape douăzeci de ani.

Când Idol a debutat în 2002, m-am gândit: „Acest lucru exprimă perfect mentalitatea culturii noastre. Ne-am îndepărtat atât de mult de rădăcinile noastre biblice, inclusiv de cele Zece Porunci, încât căutăm acum înfocat și cu agresivitate următorul lucru sau persoană căreia să ne închinăm în locul adevăratului Dumnezeu“.  

Se zice că regretata Lucille Ball ar fi spus cândva: „Problema generației actuale este că nu mai roșește (de rușine)“. Cât de adevărat.

Ieremia a spus asta de două ori despre cei din vremea lui: „Dar se ruşinează ei oare când săvârşesc vreo urâciune? Nu, nu le e ruşine deloc şi nici nu ştiu să roşească.“ (Ieremia 6:15).

Ar trebui să ne înroșim din cauza mai multor lucruri, în special datorită pasiunii noastre de a face idoli din lucruri false.

Ce este un idol?

Idol înseamnă „un lucru căruia îi ești extrem de devotat“ sau „o reprezentare sau un simbol al unui obiect de cult“. Poate fi folosit și în sensul „unei concepții false“ sau a unui lucru care este o eroare. Sinonimele sale includ erou, stea, obsesie sau simbol.

Biblia are multe de spus despre idoli. Cuvântul este folosit de 223 de ori în New International Translation. Cea mai faimoasă menționare apare în a doua poruncă pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Israel, atunci când i-a ales să fie poporul său de legământ: „Să nu-ţi faci vreun idol reprezentând vreun lucru de sus din cer, de jos de pe pământ sau din apele de sub pământ. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, fiindcă Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc copiii pentru nelegiuirea părinţilor lor, până la a treia sau a patra generaţie a celor ce Mă urăsc“ (Exodul 20:4-5).

Probabil considerăm că noi nu avem probleme cu idolii așa cum aveau cei din Vechiul Testament. Cu siguranță, ca oameni moderni, educați, suntem prea sofisticați pentru așa ceva! Nu cioplim lucruri din lemn sau metal pentru ca apoi să le încredințăm viețile noastre pământești și veșnice!

Sau o facem?

De ce ne facem idoli?

În Here Are Your Gods, Christopher J.H. Wright pornește de la Mere Christianity a lui C.S. Lewis. Lewis a scris că prima distincție despre care ne învață Biblia este cea care există între Dumnezeu în calitate de Creator și creația sa, inclusiv oamenii. După cum sugerează Lewis, Biblia declară că Dumnezeu este complet autonom și de sine stătător. El a existat și va exista întotdeauna. Prin contrast, orice altceva depinde de Dumnezeu pentru existența sa și va depinde întotdeauna.

Wright subliniază apoi problema: când Dumnezeu a creat omenirea după propriul său chip, cu libertatea de a alege, oamenii au decis să urmărească o autonomie asemănătoare cu a lui Dumnezeu. În autoritatea sa, Dumnezeu i-a instruit pe Adam și Eva cu privire la limitele libertății lor. El i-a avertizat apoi că neascultarea va aduce moartea (sau separarea) de el din perspectivă relațională și, în cele din urmă, moartea fizică.

Când diavolul a ispitit primul cuplu, el a spus: „Dimpotrivă, Dumnezeu ştie că, atunci când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.“ (Geneza 3:5). 

Wright explică faptul că problema se află în expresia „cunoscând binele și răul“. Rezultatul căderii omului în Eden este că omenirea încearcă acum să definească moralitatea și, prin extensie, realitatea și identitatea independent de Dumnezeu. După cum spune Jim Denison, în prezent oamenii consideră că tot adevărul (realitatea) este personal și subiectiv.

Printr-o astfel de încredințare am deschis ușa căutării a tot felul de idoli care să servească drept înlocuitori pentru adevăratul Dumnezeu pe care l-am respins.

3 motive pentru care ne facem idoli

Wright ne ajută în continuare cu relatări din Vechiul Testament, identificând trei categorii frecvente din care ne facem idoli. Dacă putem identifica mai bine idolii pe care ni-i facem, putem să-i respingem mai ușor drept rătăciri.

În primul rând, la fel ca israeliții și alte popoare din vechime, continuăm să facem idoli din lucrurile care ne impresionează.

Putem fi uimiți de lucrurile din această lume. Dumnezeu a creat lumea ca un loc minunat și binecuvântat de care noi să ne bucurăm. Soarele, luna și stelele, munții, râurile, oceanele și animalele, toate sunt capabile să ne taie respirația. S-a spus că creația este prima carte a revelației lui Dumnezeu. Biblia afirmă că „Cerurile declară slava lui Dumnezeu“ (Psalmul 19:1).

Pe lângă asta, abilitățile sportivilor olimpici, muzicienilor, politicienilor și magnaților din afaceri ne surprind. Dar uneori alegem să ne închinăm la ceea ce ne uimește, în loc să ne închinăm lui Dumnezeu, care a creat toate aceste lucruri minunate.

Romani 1:22-23 spune că facem un schimb prostesc. Înlocuim închinarea la Creator cu lucrurile impresionante pe care le-a creat: „Pretinzând că sunt înţelepţi, au înnebunit şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o imagine făcută după asemănarea omului muritor, a păsărilor, a patrupedelor şi a animalelor care se târăsc“.

În al doilea rând, facem idoli din lucrurile care ne sperie.

Uneori, aceleași lucruri care ne uimesc ne pot și îngrozi. Vântul devine un uragan sau o tornadă. Ploaia și râurile produc o inundație. Un munte erupe pentru că e vulcan. Același foc care ne încălzește casele și ne ajută la prepararea mesei devorează mii de acri, case și vieți.

La nivel mai personal, se dovedește că cei care au ajuns la succes au făcut abuzuri, utilizându-și în mod greșit puterea și călcându-și în picioare victimele. În lumea aceasta există o mulțime de lucruri de care să-ți fie teamă. Prin închinarea la idoli lumea caută să se ferească de ele.

În al treilea rând, uneori facem idoli din lucrurile de bază de care avem nevoie.

Suntem creaturi cu nevoi. Trăim și ne dezvoltăm bazat pe aer, apă, mâncare, somn, sex și scop. Aceste lucruri sunt atât de importante pentru noi în fiecare zi, încât preocuparea noastră pentru ele se transformă într-o tentație de a le venera ca pe niște „zei“ supremi după care trebuie să umblăm. Vezi Matei 6:19-34.

Căror idoli te închini tu astăzi?

Wright concluzionează că există motive întemeiate pentru a identifica și respinge idolii.

• Idolii diminuează închinarea pe care ar trebui să o oferim singurului Dumnezeu adevărat. Dacă ne închinăm unor dumnezei falși, Îl jefuim pe Dumnezeu de închinarea care îi aparține Lui pe bună dreptate și El ne va cere să ne schimbăm.
• În al doilea rând, închinarea la idoli ne dezumanizează. Devenim ca lucrul la care ne închinăm. Când ne închinăm la dumnezei falși, pierdem din asemănarea sfântă cu Dumnezeu pe care ar trebui să o avem.
• Închinarea și slujirea la idoli este întotdeauna dezamăgitoare. Această afirmație este profundă: „Se pare că nu învățăm niciodată că zeii falși întodeauna ne dezamăgesc“. A ne închina la orice altceva decât la Dumnezeu ne va lăsa goi, frustrați și mai plini de teamă.

Deci ce idoli, americani sau nu, e posibil să slujești tu?

Ce sau cine te ispitește să lași deoparte devotamentul deplin față de Isus Hristos, Regele Regilor și Domnul Domnilor, singurul care te-a creat, te susține și a murit pe cruce ca să te răscumpere?

Traducere și adaptare
Tribuna.US