Cuba și Iran rămân în continuare state care sponsorizează terorismul

1. Lista statelor care sponsorizează terorismul este un instrument de politică externă util pentru a exercita presiuni asupra regimurilor corupte. Este important să menținem Cuba pe listă.

2. Iranul, cel mai mare stat sponsor al terorismului, a dezvoltat o relație strânsă cu regimul din Cuba.

3. Menținerea presiunii asupra regimurilor de la Havana și Teheran și aplicarea de sancțiuni împotriva Hezbollah și Hamas sunt decizii politice bune.

După atacul terorist din 7 octombrie asupra Israelului, Ministerul cubanez de Externe a emis o declarație în care a acuzat violențele de „impunitate a Israelului” și a calificat statul evreu drept o putere de ocupație. A lipsit orice condamnare a teroriștilor Hamas. Poate pentru că, probabil, Havana furnizează de zeci de ani informații pentru Hamas și organizează întâlniri la nivel înalt cu aceștia și cu principalul lor sponsor, Republica Islamică Iran, potrivit The Heritage Foundation.

Cuba se află, desigur, pe lista statelor care sponsorizează terorismul (SST). Dar nu toată lumea dorește să mențină intactă această desemnare.

O serie de politicieni din America Latină cer administrației Biden să elimine Cuba de pe listă. Iar acest lucru a devenit o posibilitate reală acum că senatorul Bob Menendez, din New Jersey, nu mai prezidează Comisia pentru Relații Externe a Senatului. Un critic înverșunat al regimului cubanez, Menendez a demisionat din funcție după ce a fost pus sub acuzare pe 22 septembrie pentru acuzații de corupție. Înlocuitorul său, senatorul Ben Cardin, D-Md, nu împărtășește antipatia lui Menendez față de regimul cubanez. Nici reprezentantul Jim McGovern, care i-a cerut lui Biden să scoată Cuba de pe lista SST la începutul acestui an.

Lista statelor care sponsorizează terorismul este un instrument de politică externă util pentru a exercita presiuni asupra regimurilor necinstite. Este important să menținem Cuba pe listă. Să trecem în revistă modul în care Cuba a ajuns acolo și de ce ar trebui să rămână pe listă.

Cuba a fost desemnată inițial ca stat sponsor al terorismului la 1 martie 1982, după ce Departamentul de Stat a confirmat că Havana folosea o rețea de narcotice pentru a direcționa arme și bani către grupul terorist columbian M-19.

Trei ani mai târziu, membrii M-19 au luat cu asalt Palatul de Justiție din Columbia, ucigând 11 dintre cei 25 de judecători ai Curții Supreme din Columbia, într-unul dintre cele mai grave acte teroriste din istoria țării. (Printre cei care i-au cerut lui Biden să scoată Cuba de pe listă se numără președintele columbian Gustavo Petro, el însuși fost membru al grupului terorist M-19).

În 2015, cu senatorul Cardin, în calitate de membru minoritar principal al Comisiei pentru Relații Externe a Senatului, președintele Obama a eliminat Cuba de pe listă. Dar comportamentul Havanei nu s-a îmbunătățit:

• În 2016, diplomați americani și canadieni aflați în Cuba au suferit leziuni cerebrale în urma unei boli inexplicabile cunoscute sub numele de „Sindromul Havana”.
• În 2017, trupele cubaneze au mărșăluit într-o paradă, prezidată de Raul Castro, scandând că îl vor împușca în mod repetat în cap pe președintele Barack Obama de atâtea ori încât vor face o „pălărie din gloanțe”.
• În 2020, Havana a refuzat cererile Columbiei de extrădare a 10 lideri ai Armatei de Eliberare Națională (ELN), cea mai activă grupare teroristă din Columbia, care trăiesc în prezent în Cuba. ELN „a revendicat responsabilitatea pentru atentatul cu bombă din ianuarie 2019 de la o academie de poliție din Bogota, care a ucis 22 de persoane și a rănit peste 87 de persoane”.

Din aceste motive și nu numai, administrația Trump a plasat Cuba din nou pe lista statelor care sponsorizează terorismul în 2021. Acest lucru i-a mulțumit pe partenerii noștri democratici din emisferă, care înțeleg că Cuba a evoluat de la simpla susținere a rețelelor teroriste din America Latină la sprijinirea terorismului internațional, în special din Orientul Mijlociu.

Iranul, cel mai mare stat sponsor al terorismului, a dezvoltat o relație strânsă cu regimul din Cuba. Atunci când președintele iranian Ebrahim Raisi a vizitat Havana la începutul acestui an, președintele cubanez Miguel Diaz-Canel a spus: „Această vizită ne-a întărit convingerea că avem în Iran o națiune prietenoasă în Orientul Mijlociu, cu care ne putem destăinui… și cu care putem vorbi despre cele mai complexe probleme globale”.

După atacul terorist din 7 octombrie, liderul suprem iranian, ayatollahul Khamenei, i-a urat bun venit lui Diaz-Canel la Teheran, declarând că alianța lor strategică „poate adopta o poziție comună și eficientă cu privire la probleme internaționale importante, cum ar fi problema palestiniană”.

Iranul își construiește o prezență asimetrică în America Latină și în Caraibe de câteva decenii și se bazează pe Cuba pentru a-și consolida rețeaua regională. În urmă cu mai bine de 20 de ani, dictatorul cubanez Fidel Castro a vizitat Teheranul și și-a exprimat speranța că „Iranul și Cuba, în cooperare, pot îngenunchea America”.

Într-adevăr, frații Castro au sprijinit grupările teroriste din Orientul Mijlociu încă din 1966, când i-au găzduit pe liderii Organizației pentru Eliberarea Palestinei. Președintele OEP, Yasser Arafat, a vizitat ulterior Havana de opt ori. În anii 1970, era obișnuit ca Direcția de Informații a Cubei să trimită agenți în taberele OEP din Liban și viceversa. Între 1976 și 1982, CIA a estimat că 300 de palestinieni se antrenau în taberele militare cubaneze.

Astăzi, prezența Cubei rămâne puternică în Liban, iar dictatura comunistă și-a oficializat relația cu grupurile teroriste desemnate de SUA, Hamas și Hezbollah. În iulie 2021, șeful de relații internaționale al Hezbollah, Ammar Al-Moussawi, a vizitat ambasada cubaneză din Beirut pentru a-și arăta solidaritatea în timpul apogeului protestelor anti-regim care se răspândeau în întreaga insulă. Hezbollah și Cuba au ajutat atât regimul Maduro din Venezuela, cât și regimul Bashar al-Assad din Siria să rămână la putere.

Înlăturarea desemnării Cubei ca sponsor al terorismului ar avea multiple efecte negative asupra securității naționale a SUA. Principalul dintre acestea este că ar oferi legitimitate celei mai vechi dictaturi din emisfera vestică, într-un moment în care autoritarismul este în creștere în America Latină.

Strategia de securitate națională a administrației Biden, publicată în octombrie anul trecut, afirmă că „cea mai presantă provocare strategică cu care se confruntă viziunea noastră este reprezentată de puterile care îmbină o guvernare autoritară cu o politică externă revizionistă”.

Nu lupți împotriva autoritarismului prin recompensarea unui regim autoritar. Este ceea ce s-a întâmplat în 2015, creând un hazard moral pentru politica SUA-Cuba, care a stabilit stimulente perverse pentru regimul cubanez, în loc de sancțiuni pentru activitățile maligne.

Lupta împotriva terorismului nu este o chestiune partizană. Menținerea presiunii asupra regimurilor de la Havana și Teheran și aplicarea sancțiunilor asupra Hezbollah și Hamas sunt decizii politice bune. Menținerea Cubei pe lista statelor americane care sponsorizează terorismul reflectă istoricul îndelungat al comportamentului negativ al regimului cubanez.

A închide ochii la acest lucru din 2015 până în 2021 a fost o politică proastă și i-a pus pe americani în pericol. Congresul SUA ar trebui să se asigure că administrația Biden nu va face această greșeală.

Tribuna.US

Foto: Mohammad Ali Marizad/Wikimedia Commons