Cum a ajuns China într-o criză acută de bebeluși

Un cercetător în domeniul rachetelor a folosit modele matematice pentru a promova politica națiunii privind un singur copil. Efectul se dovedește a fi greu de eliminat

În China, scăderea numărului de copii este mai rapidă decât se așteptau mulți, ceea ce ridică temeri legate de un colaps demografic. Iar gestionarea consecințelor ar putea fi complicată de calculele greșite făcute în urmă cu mai bine de 40 de ani, analizează The Wall Street Journal.

Schimbarea rapidă care are loc astăzi nu a fost prevăzută de arhitecții politicii chineze a copilului unic – unul dintre cele mai mari experimente sociale din istorie, instituit în 1980. La acea vreme, guvernele din întreaga lume se temeau că suprapopularea va frâna creșterea economică. Un cercetător în domeniul rachetelor, format la Moscova, a fost cel care a promovat politica chineză, bazată pe tabele de calcule care aplicau modele matematice folosite pentru calcularea traiectoriilor rachetelor la creșterea populației.

Patru decenii mai târziu, China îmbătrânește mult mai devreme în dezvoltarea sa decât au făcut-o alte economii majore. Trecerea la mai puține nașteri și la mai mulți cetățeni în vârstă amenință să frâneze creșterea economică. Într-o generație care a crescut fără frați și surori, femeile tinere sunt din ce în ce mai reticente în a avea copii – și sunt tot mai puține în fiecare an. Beijingul nu reușește să schimbe mentalitatea adusă de această politică.

Nașterile în China au scăzut cu peste 500.000 anul trecut, potrivit unor date guvernamentale recente, accelerând o scădere a populației care a început în 2022. Oficialii au citat o scădere rapidă a numărului de femei de vârstă fertilă – cu peste trei milioane mai puține decât cu un an mai devreme – și au recunoscut „schimbări în gândirea oamenilor cu privire la nașteri, amânarea căsătoriei și a nașterii”.

Unii cercetători susțin că guvernul subestimează problema, iar populația a început să scadă chiar mai devreme.

În urma publicării datelor, cercetătorii de la Universitatea Victoria din Australia și de la Academia de Științe Sociale din Shanghai au prezis că China va avea doar 525 de milioane de locuitori până la sfârșitul secolului. Această cifră este în scădere față de previziunile lor anterioare de 597 de milioane și reprezintă o scădere abruptă față de 1,4 miliarde în prezent.

„Previziunile noastre pentru 2022 și 2023 erau deja scăzute, dar situația reală s-a dovedit a fi mai rea”, a declarat Xiujian Peng, cercetător principal la Universitatea Victoria, care conduce cercetările privind populația din Melbourne.

Rata de fertilitate a Chinei se apropie de o naștere pentru fiecare femeie, mai puțin de jumătate din rata de înlocuire de 2,1 care menține o populație stabilă. La sfârșitul anilor 1970, rata de fertilitate se situa în jurul valorii de 3.

La acea vreme, China ieșea din haosul Revoluției Culturale și era pe cale să se angajeze în reforme economice. Liderul țării, Deng Xiaoping, și alți oficiali s-au alarmat atunci când un grup de oameni de știință le-a spus că, dacă nu încep să limiteze nașterile, China va avea peste patru miliarde de guri de hrănit într-o sută de ani.

Un eseu al unora dintre oamenii de știință, publicat de ziarul oficial People’s Daily la începutul anului 1980, a sugerat că în căutarea unui răspuns la suprapopulare, China „ar trebui să reducă rata de fertilitate la 1… fiecare cuplu având doar un singur copil”.

În acea toamnă, China a început să aplice politica copilului unic la nivel național – dar calculele au omis câțiva factori cruciali.

Temerile populației

China nu era singura țară îngrijorată de suprapopulare la acea vreme. Creșterea rapidă a populației globale în anii 1960 și 1970 a generat temeri că omenirea se va reproduce mai repede decât ar putea crește producția de alimente, o idee susținută cu aproape două secole mai devreme de economistul Thomas Malthus.

După Revoluția Culturală, oficialii chinezi au relansat din ce în ce mai mult cercetarea științifică. În timp ce oamenii de știință din domeniul social au fost persecutați de Gărzile Roșii ale lui Mao, alții care desfășurau activități legate de domeniul militar au fost parțial protejați.

Din grup făcea parte și Song Jian, un protejat al părintelui programului de bombe atomice al Chinei și unul dintre cei mai buni oameni de știință chinezi care lucra la sateliți și rachete. Song a studiat la Moscova, unde a obținut diplome avansate într-o ramură a matematicii cunoscută sub numele de teoria controlului și în științe militare. Oficialii militari l-au trimis la un loc de lansare pentru rachete și sateliți în deșertul Gobi pentru a scăpa de haosul Revoluției Culturale.

Song, care în cele din urmă a devenit membru al cabinetului chinez de rang înalt în domeniul științei și tehnologiei, are acum 92 de ani.

În 1975, Song a făcut parte dintr-o delegație academică chineză care a vizitat Universitatea Twente din Țările de Jos, unde a făcut cunoștință cu un matematician olandez, Geert Jan Olsder. Trei ani mai târziu, cei doi s-au întâlnit a doua oară, la o conferință în Finlanda.

Olsder, acum în vârstă de 80 de ani, a spus că a vorbit despre modul în care cercetările sale împreună cu alți matematicieni au fost inspirate de avertismentele privind resursele globale finite și de modul în care modelele matematice ar putea fi aplicate la rata natalității.

Song a vorbit cu ceilalți în engleză fluentă și a arătat un interes clar pentru modelarea matematică, a spus Olsde. Dacă cei doi nu s-ar fi întâlnit, a spus el, este sigur că un fel de politică demografică ar fi început în China, dar poate puțin mai târziu. „Mă simt ca o piatră de domino într-o lungă serie de astfel de pietre”, a spus el.

Song și-a rafinat modelarea în următorii câțiva ani și, împreună cu o echipă de oameni de știință, a început să calculeze modul în care diferite rate de fertilitate ar putea afecta dimensiunea populației Chinei. La sfârșitul anului 1979, a început să prezinte oficialilor rapoarte bazate pe modelarea lor. El a calculat că, la o rată de fertilitate constantă de trei copii pentru fiecare femeie, populația Chinei va ajunge la 4,26 miliarde până în 2080.

Cu modelele sale matematice asistate de calculator și cu relațiile sale politice, Song a atras atenția liderilor de top. El a susținut că o creștere rapidă a populației ar împiedica China să devină o țară bogată și modernă, a declarat Susan Greenhalgh, antropolog la Universitatea Harvard, care a scris studii despre politica copilului unic.

„El a folosit o narațiune înspăimântătoare despre o viitoare criză demografică-economică-ecologică pentru a convinge oamenii”, a spus ea.

Pentru a evita scepticismul, oficialii au declarat că China ar putea schimba viteza dacă numărul nașterilor ar scădea prea mult. „În 30 de ani, problema actuală a creșterii demografice deosebit de îngrozitoare ar putea fi atenuată și atunci putem adopta politici demografice diferite”, a declarat Partidul Comunist într-o scrisoare deschisă din 1980.

În puțin mai mult de un deceniu, rata de fertilitate a scăzut sub rata de înlocuire. Cohorta de femei tinere era încă masivă, ceea ce a făcut ca populația să continue să crească. Dar numărul fetelor nou-născute a scăzut rapid.

Impactul

Pe măsură ce au trecut deceniile, un număr tot mai mare de demografi și economiști au calificat această politică drept depășită și eronată. Potrivit acestora, rata de fertilitate din China ar fi scăzut de la sine, pe măsură ce speranța de viață a crescut și condițiile economice s-au îmbunătățit.

Un factor care lipsea din calculele demografice ale lui Song era comportamentul uman. Aplicarea uneori brutală a legii de către guvern, inclusiv avorturile și sterilizările forțate, precum și propaganda de zeci de ani despre beneficiile unei familii mici, au lăsat o mentalitate de durată cu un singur copil. De asemenea, modelarea nu a ținut cont de preferința tradițională pentru fii. Dacă cuplurile ar putea avea un singur copil, ar prefera să aibă un băiat.

Femeile tinere se află acum în centrul dilemei demografice a Chinei. Acestea sunt din ce în ce mai reticente în a avea copii – și sunt din ce în ce mai puține în fiecare an.

Greenhalgh, antropologul de la Harvard, a declarat că femeile care au crescut în cadrul politicii copilului unic au fost educate în conformitate cu obiectivele Beijingului de a avea o populație mai mică, dar de o calitate superioară: bine educată, inteligentă și independentă. „Aceste femei nu vor accepta să se întoarcă în familie pentru a fi casnice”, a spus ea.

Pe lângă schimbările culturale și sociale, modelul lui Song nu a luat în considerare forțele economice, cum ar fi fluxurile uriașe de migrație către orașe declanșate de reformele lui Deng, care au jucat un rol mai important decât și-ar fi imaginat cineva în scăderea ratelor de fertilitate, au declarat cercetătorii.

Zuo Xuejin, un demograf pensionar care conduce echipa de cercetare de la Academia de Științe Sociale din Shanghai, a tras un semnal de alarmă cu privire la implozia demografică în urmă cu mai bine de un deceniu, spunând că toate condițiile care ar fi putut justifica măsurile de limitare a natalității au dispărut.

„Timp de mulți ani, suprapopularea a fost principala preocupare a Chinei. A fost dificil să convingem guvernul și publicul că China va avea problema declinului rapid și a îmbătrânirii populației”, a spus Zuo.

Song a declarat că a crezut că a fost o decizie bună. China a dezamorsat cu succes bomba care ar fi putut duce la o „explozie demografică”, a scris el într-un eseu din 2010 publicat de Universitatea din Jinan, universitatea sa de origine.

„Creșterea zero [a populației] este destinul omenirii moderne și o sarcină urgentă pentru China contemporană”, a scris Song. El a estimat că populația Chinei nu va începe să scadă decât după 2035. El a greșit cu mai mult de un deceniu, datele oficiale arătând că scăderea a început în 2022.

Beijingul a declarat că această politică a împiedicat 400 de milioane de nașteri, o afirmație pe care a prezentat-o adesea ca un fel de cadou chinezesc pentru lume, inclusiv la summitul privind clima din 2009 de la Copenhaga. Demografii au contestat această cifră, spunând că rata de fertilitate a Chinei ar fi scăzut de la sine, pe măsură ce condițiile economice s-au îmbunătățit.

Demografii se agită

Chiar și atunci când Beijingul a renunțat la politica copilului unic în 2015, liderii nu au abolit cu totul restricțiile privind nașterea. În schimb, au trecut doar la o politică cu doi copii. Acum, Beijingul îi îndeamnă pe oameni să aibă trei, trâmbițând necesitatea de a reveni la o „cultură favorabilă nașterii”.

Antreprenorii, economiștii și demografii au încercat să transmită ideea că China are nevoie de mai mulți copii.

James Liang, co-fondator și președinte al furnizorului de servicii de călătorie Trip.com Group și profesor de economie la Universitatea din Beijing, a co-fondat YuWa Population Research Institute, un think tank privat axat pe analiza demografică și de politici publice.

Liang a estimat că, pentru ca rata de fertilitate să revină la 1,4, adică la nivelul mediu al economiilor avansate, China trebuie să aloce 5% din produsul intern brut – aproximativ echivalentul cheltuielilor pentru educație -pentru subvenții directe în vederea promovării nașterilor și a reducerii costurilor de creștere a copiilor. Compania sa le oferă angajaților săi pe termen lung un bonus anual în numerar de 10.000 de yuani (1.406 dolari) pentru fiecare dintre copiii lor până la vârsta de 5 ani.

Demografii încearcă să recupereze din decalajul rapid al nașterilor. Previziunile Organizației Națiunilor Unite privind populația Chinei, care s-au bazat pe recensământul din 2020 și au presupus o rată de fertilitate de 1,19, sunt deja în dezacord cu realitatea.

Patrick Gerland, șeful secției de estimări și proiecții demografice a ONU, a declarat că sistemul lor de calcul încearcă să surprindă tendințele pe termen lung și nu este făcut pentru schimbări rapide. El este de acord cu alți cercetători care plasează rata de fertilitate a Chinei mai aproape de 1,0.

„În cazul unei țări precum China, unde fertilitatea de la un an la altul se schimbă atât de repede, vom avea proiecții demografice mai mici decât cele la care ne așteptam acum doi ani”, a spus el. ONU intenționează să își actualizeze previziunile în luna iulie.

Yi Fuxian, cercetător principal în obstetrică și ginecologie la Universitatea din Wisconsin-Madison și un critic al restricțiilor impuse de China în materie de natalitate, susține de mult timp că situația este chiar mai gravă decât sugerează datele oficiale. Yi crede că populația Chinei a început de fapt să scadă cu ani în urmă, pe baza estimărilor privind nașterile, puse cap la cap din alte date disponibile, cum ar fi înscrierea la școală și numărul de vaccinuri pentru nou-născuți.

„Toate politicile demografice ale Chinei de zeci de ani s-au bazat pe proiecții eronate”, a spus Yi. „Criza demografică a Chinei depășește imaginația oficialilor chinezi și a comunității internaționale”.

Odată ce o generație de tineri s-a hotărât, este greu să o schimbe, a declarat Cai Yong, sociolog la Universitatea Carolina de Nord din Chapel Hill.

Este posibil ca ratele de fertilitate să crească acum, odată cu mesajele și politicile oficiale de promovare a familiilor mai mari pentru o nouă generație, a spus Cai, dar „dacă se va întâmpla, nu se va întâmpla imediat”.

Tribuna.US

Foto: Goodfreephotos_com/Pixabay