Vânzarea evreilor din România pe valută forte de către regimul comunist a fost un fapt stabilit și relativ cunoscut. Mai puțin cunoscută a fos
Când un diplomat român a luat un zbor de la Zurich la București în 1974, călătoria sa lipsită de orice eveniment s-a încheiat într-un coșmar, când și-a dat seama că îi lipsește o valiză.
De fapt, diplomatul era un general al Securității numit Gheorghe Marcu, iar valiza era umplută cu un milion de dolari în numerar.
Aceasta îi fusese înmânată de Shaike Dan, un agent secret israelian de rang înalt, în schimbul permisiunii pentru un număr de evrei de a emigra în Israel.
Valiza a fost găsită câteva zile mai târziu – intactă – la Zurich, iar cei doi spioni au fost declarați persona non grata în Elveția, dar acest incident a relevat modul în care România comunistă a folosit emigrarea evreilor săi pentru a câștiga valută forte, care a fost întotdeauna în deficit pentru regimul comunist.
Povestea este relatată într-o carte, Securitatea și vânzarea evreilor – Istoria acordurilor secrete dintre România și Israel, de dr. Radu Ioanid, actual ambasador al României în Israel și fost director la Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA, și se bazează pe documente regăsite în arhivele Securității.
Ceaușescu schimbă regulile
Shaike Dan, născut în Basarabia în 1910, a fost probabil persoana principală în înlesnirea procesului de Aliyah – emigrația evreilor în Israel – din România.
Cel mai mare val a început încă din 1944, când majoritatea celor circa 350.000 de evrei care au supraviețuit Holocaustului – dintr-un total de 800.000 – au negociat cu autoritățile comuniste și au început să plece în Palestina devenită în 1948 Statul Israel.
În acești ani, plățile directe pe persoană nu erau încă frecvente. În orice caz, până la sfârșitul anilor ’50, antisemitismul în creștere inițiat de Stalin la sfârșitul anilor ’40 a asigurat oprirea tuturor formelor de Aliyah.
Dar în 1958, când trupele sovietice au fost retrase din România, a urmat o nouă apropiere timidă de Occident.
E momentul în care apare pe scenă Henry Jakober, om de afaceri britanic de origine evreiască-maghiară, care a negociat vânzarea a 23.566 de familii de evrei din 1959 până în 1967.
Totalul plătit a fost de 12.435.508 dolari, din care 3.414.739 USD au fost plătiți sub formă de animale de fermă – cum ar fi porci, vaci și oi.
Regimul comunist a vrut să evite rușinea transferurilor de numerar la vedere, acolo unde a fost posibil. Majoritatea banilor proveneau de la rude din Occidnet ale familiilor evreiești.
Dispariția evreilor din România
Aranjamentul a fost schimbat la venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu în 1965, iar Jakober a fost înlocuit de Dan. Începând cu anii ’70, Securitatea a vândut evrei în funcție de nivelul lor de educație.
De exemplu, absolvenții de facultate costau 3.000 de dolari pe persoană; elevii costau 1.700 USD, iar muncitorii costau 600 dolari. Acest lucru a adus zeci de milioane de dolari pentru regimul Ceaușescu și brațul său secret comercial, Securitatea.
De asemenea, Israelul a acordat împrumuturi ieftine României în schimbul continuării Aliyah, însă, până la sfârșitul anilor 1980, nu au mai rămas mulți evrei – mai puțin de 2.000 pe an emigrau la acea dată.
Ceaușescu suferise metamorfoza de favorit al Occidentului în paria, iar odată cu normalizarea relațiilor dintre URSS și Israel și posibilitatea Aliyah de acolo, poziția privilegiată a României (si gura țară comunistă care menținuse relații diplomatice cu Israelul după 1967) a dispărut complet.
În cele din urmă, această vânzare de ființe umane a beneficiat migranților înșiși, care doreau să scape de comunism. Și totuși, rămâne adevărat că, atunci când a fost vorba să scape de evrei, regimul comunist al României a reușit acolo unde dictatorul său fascist Ion Antonescu, a eșuat.
Acest articol a apărut inițial în Jewish Chronicle
COMMENTS