Unora le place să susțină că mariajul, familia și succesul profesional nu pot coexista. Însă performanța recentă a unei nemțoaice, soție și mamă a doi
Unora le place să susțină că mariajul, familia și succesul profesional nu pot coexista. Însă performanța recentă a unei nemțoaice, soție și mamă a doi copii, a demonstrat exact contrariul la Wimbledon, cel mai prestigios Grand Slam din tenis, analizează Beth Herman pentru The Federalist.
În vârstă de 34 de ani și fără a ocupa o poziție în Top 100, Tatjana Maria nu a trecut niciodată de turul al treilea în cele 34 de încercări anterioare la Grand Slam. 34! Dar anul acesta a ajuns până în semifinale.
Participarea Mariei îi include pe toți din familie. Din anturajul ei în turneu fac parte antrenorul și soțul Charles-Edouard Maria (el însuși un fost jucător) și fiicele sale, Charlotte, în vârstă de opt ani, și Cecilia, de 15 luni.
Tenisul este important, dar Maria pune familia pe primul loc. „De aceea ne ajută atât de mult faptul că lucrăm împreună“, a declarat Maria. „Nu ne certăm niciodată din cauza tenisului, pentru că amândoi știm că familia este pe primul loc. Așa va fi întotdeauna“.
În timpul primului concediu de maternitate, după nașterea lui Charlotte, Maria a trecut de la reverul cu două mâini la reverul cu o singură mână, la sugestia soțului/antrenorului ei.
Schimbarea, riscantă și provocatoare pentru o jucătoare consacrată, a făcut o diferență semnificativă în jocul ei.
Stilul Mariei este neconvențional, îndepărtându-se de stilul dur de „Big Babe Tennis“, caracterizat uneori drept mentalitatea „Urmărește mingea și lovește-o“. Gândiți-vă mai degrabă la Martina Hingis decât la Serena Williams.
Jocul ei se bazează pe viclenie și superioritatea mișcărilor, precum și pe lovituri cu efect de rotație inversă a mingii. Măiestria ei include frecvent lovituri scurte, precum și o înțelegere foarte bună a ce se petrece pe teren, o abilitate înnăscută de a anticipa unde va ajunge mingea trimisă de adversar.
În repriza a patra, Maria a contracarat două lovituri decisive ale energicei Jelena Ostapenko, câștigând meciul cu 5-7, 7-5, 7-5.
În sferturile de finală, a înfruntat o altă nemțoaică, cu 12 ani mai tânără. Deși Jule Niemeier a câștigat primul set cu 6-4, Maria s-a impus în al doilea și al treilea set mulțumită stilului său neconvențional și mișcării sale superbe pe teren.
Tatjana Maria a ajuns până pe poziția 46 în clasamentul mondial (în 2017). Ea este cea mai în vârstă semifinalistă și a șasea femeie care a ajuns în semifinalele unui Grand Slam după ce a împlinit 34 de ani. Distinsa listă le include pe Venus și Serena Williams, Martina Navratilova, Chris Evert și Billie Jean King.
Întrebată în cadrul unei conferințe de presă de după meci dacă s-a săturat să răspundă la întrebările privind postura sa de concurent și mamă în același timp, Maria a răspuns:
„Rolul de mamă este cea mai importantă parte a vieții mele. Îmi place să vorbesc despre asta“.
Jucătorii încep să înțeleagă cât de valoros e să ai în spate un sistem puternic de sprijin, unul care întărește mintea și corpul. Unele sportive, precum Iga Świątek, actualul număr 1 la categoria feminină, au angajat psihologi sportivi sau antrenori mentali, pe lângă antrenorii tradiționali și preparatorii fizici.
Succesul Tatjanei Maria demonstrează că o susținere puternică din partea familiei în turnee poate oferi, de asemenea, stabilitate. Pregătirea zilnică dinaintea meciurilor de la Wimbledon, de exemplu, a inclus rutine obișnuite de familie, cum ar fi sosirea pe teren în fiecare dimineață cu fiica ei cea mare. Acolo, Charlotte se juca cu alți copii, sesiunea de antrenament a mamei având loc mai târziu în cursul zilei.
Deși a pierdut în semifinale în fața numărului 2 mondial, Ons Jabeur, reușita de la Wimbledon a Tatjanei Maria reprezintă o victorie pentru idealurile tradiționale ale căsătoriei și familiei.
„Este un vis“, a declarat ea după câștigarea meciului din sferturile de finală, „un vis pe care-l trăiesc alături de familia mea, alături de cele două fetițe ale mele. Adică, în urmă cu un an, abia născusem“.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS