Cum ar trebui să răspundă creștinii la panica globală generată de coronavirus

Uitându-ne cum lumea se străduiește să înțeleagă orice pandemie, există întrebarea dacă creștinii știu cu adevărat să gândească prin prisma creștinismului în situații ca acestea. Noi, ca oameni ai lui Dumnezeu, pare că suntem prea ușor purtați în aceeași panică speculativă care guvernează mintea multora atunci când se manifestă o criză precum coronavirusul Wuhan.

În Biblie, în Matei, Isus spune: „Nu vă îngrijorați, spunând: Ce vom mânca? Sau ce vom bea? Ori cu ce ne vom îmbrăca? Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”.

Aceste cuvinte par să indice că Hristos nu vrea să ne panicăm. În această perioadă avem ocazia de a arăta credința creștină și de a demonstra cum această Evanghelie este un mesaj mai bun decât oricare altul.

Diferența dintre preocupare și îngrijorare

Virusul Wuhan este unul grav, unii îmbolnăvindu-se sau chiar murind din cauza lui, nu trebuie ignorat și de glumit pe seama lui. Cu toate acestea, există distincții semnificative care ne fac să privim această situație dintr-o perspectivă biblică.

În calitate de creștini care am primit dragostea lui Hristos, ar trebui să ne iubim unii pe alții, astfel că o preocupare pentru sănătatea și bunăstarea aproapelui nostru implică o preocupare corectă cu privire la răspândirea virusului Wuhan. La fel cum nu ne-am dori niciodată contactarea virusului pentru noi înșine, nu ar trebui să-l dorim nici pentru aproape nostru.

În schimb, ar trebui să ne asigurăm, ca cetățeni fideli, că guvernul și comunitățile medicale răspund potrivit la această situație. Ar trebui să fim preocupați în a lua măsuri de precauție pentru a atenua contactarea sau răspândirea virusului. Să ne spălăm serios pe mâini.

Dacă vecinii noștri au contractat coronavirusul și au nevoie de ajutorul nostru pentru a primi asistență medicală, să-i ajutăm. Noi, creștinii, arătăm că Dumnezeu ne-a iubit iubind pe ceilalți oameni. Bunul Samaritean a depus mare efort pentru a-l salva pe omul găsit pe jumătate mort pe marginea drumului. El este întruchipat ca fiind imaginea lui Hristos, care și-a dat viața pentru a ne salva. Dragoste mai mare ca aceasta nu are nici un om.

Așadar, unde se termină preocuparea? În punctul în care apare îngrijorarea.

Când Isus le-a spus ucenicilor să nu se îngrijoreze, s-a referit la ei ca având „puțină credință”. Fără credință ne vom îngrijora. Adesea, noi, creștinii, îl dezamăgim pe Domnul nostru trăind prea mult ca restul lumii.

Este lumea îngrijorată de virusul Wuhan? Se pare că da. Când preocuparea noastră se transformă într-o îngrijorare că am putea să contractăm virusul, am transformat acest lucru într-o problemă  a primei porunci, coronavirusul sau mai bine zis sănătatea noastră și noi înșine fiind noul nostru idol. Îngrijorarea că vom contracta virusul dezvăluie că nu avem încredere în bunătatea și harul lui Dumnezeu, atât pe cât spunem. Dacă această îngrijorare este „credința noastră”, avem motive serioase să fim preocupați de mântuirea noastră.

Panica nu este o opțiune. Dacă lipsa credinței ne face să ne îngrijorăm, atunci panica este echivalentul apostaziei, demonstrând că dacă nu avem control absolut asupra întregului nostru corp și viață ne alarmează.

Se pare că mass-media dorește să ne panicheze. Comunicarea și măsurile autorităților par uneori că nu sunt de mare ajutor. Dacă panicarea este cel mai bun lucru pe care aceste entități îl pot face, ar trebui să închidem televizoarele și media socială. Mai bine să rămânem acasă, cu televizoarele și internetul închise și să așteptăm trecerea virusului.

Creștinii au de câștigat oricum

Pe lângă recomandările medicale în legătură cu izolarea și îngrijirea specialiștilor, mai pot oferi o singură recomandare pentru creștinii care au fost expuși la virusul Wuhan sau care au fost diagnosticați cu acesta: odihniți-vă în grija Creatorului nostru. Bineînțeles, El lucrează și prin proceduri medicale, terapii și medicamente. Dar mai presus de toate, aruncați-vă grijile asupra Lui, pentru că El are grijă de noi. În viață sau în moarte – deși șansele sunt că vom trăi – vom câștiga, orice ar fi.

Asta este cea mai bună parte de a fi creștin. Diavolul adoră să arunce cu boli, ciumă, frică spre noi. Dar noi îl avem pe Hristos. Avem mânuirea Lui prin botez și prin nașterea din nou. Nu trebuie să ne facem griji și nici să ne temem de cele mai bune sau mai rele urmări ale acestui virus. Îl avem pe Hristos. Avem o viață nouă. Avem viața veșnică. El poartă de grijă sufletului și trupului nostru.

Acum este timpul să arătăm unei lumi întregi speriate cum creștinismul este cea mai bună cale.

Rev. Daniel Torkelson, pastor luteran la St. John Lutheran Church din Wisconsin

TRIBUNA.US