Cum arătau călătoriile înainte de apariția internetului

Pentru cei care au trăit toată viața lor cu acces la internet este ușor să își imagineze că înainte de apariția acestuia, turismul arăta cam în felul descris mai jos, analizează Sean Cunningham pentru CNN.

Ai ajuns pentru prima dată în Europa de Est, nu cunoști limba și nu deții un smartphone (sau nici măcar un telefon mobil). Dar nu-ți faci probleme, pentru că ai un ghid extraordinar al… Iugoslaviei?

Broșura ta este atât de veche, încât țara asta nici măcar nu mai există. Trebuie să găsești un telefon public, dar care este prefixul de țară al SUA? Și de cât mărunțiș ai nevoie pentru a suna internațional?

Opt luni mai târziu, te întorci în sfârșit acasă, jurând să nu mai pleci niciodată din localitatea de domiciliu.

„Primul gând pe care îl au probabil oamenii este să se mire că cineva ar fi fost capabil să se depărteze o milă de casă fără Waze și Instagram“, își imaginează Chuck Thompson, autorul cărții „To Hellholes and Back: Bribes, Lies, and the Art of Extreme Tourism“.

Cu toate acestea, oamenii călătoreau și înainte de apariția internetului.

Întrebați-l pe Troy Haas, care ocupă deja de două decenii funcția de președinte și director executiv al Brownell Travel.

Fondată în 1887, Brownell este cea mai veche agenție de turism din America de Nord. Longevitatea ei este cu atât mai remarcabilă având în vedere faptul că a trebuit să facă față la ceea ce Haas numește „două mari lovituri – reducerea comisioanelor companiilor aeriene și apariția agențiilor de turism online“.

Ca să nu mai vorbim de câteva lovituri suplimentare din partea lui Steve Jobs. Căci în 2007, Apple a lansat iPhone. Iar în 2008, a deschis App Store.

„S-a dezlănțuit o avalanșă de tehnologie“, își amintește Aron Ezra, președinte și co-fondator al companiei de software Plan A Technologies. La vremea respectivă, încă era la primul său start-up, MacroView Labs. În timp ce astăzi Plan A creează „platforme software complexe personalizate și soluții de transformare digitală pentru tot felul de organizații“, pe atunci se ocupa doar de aplicații.

Printre acestea se numărau câteva care ofereau „conținut de localizare geografică precisă pentru zona Las Vegas“, pe care Ezra le descrie drept „un fel de consilier virtual“. Dintr-o dată, un călător avea posibilitatea de a petrece o zi explorând Artera Principală din Vegas și toate ceaiurile cu gheață Long Island pe care le are de oferit, apoi scotea telefonul și descoperea instantaneu că încă mai poate lua bilete la Cirque du Soleil.

Lumea nu va mai fi niciodată la fel.

Pe scurt: aceste vremuri au transformat complet modul în care călătorim. (Și cum trăim, de asemenea. Dacă ai fi spus cuiva în anii 1980 că va veni o vreme în care americanul de rând va petrece peste cinci ore pe zi pe telefon, ar fi reacționat: „Cinci? Eu închid după două ore de așteptare“).

Acesta este modul în care circulam pe glob înainte de internet. Nu era cea mai eficientă abordare. Dar, pe de altă parte, având în vedere că  suntem atât de absorbiți de Wordle încât abia mai reușim să vizionăm un sezon din cel mai tare serial nou apărut, nici în ziua de zi nu suntem modele de productivitate.

Când era atât de ușor să te deconectezi de la rețea

Înainte de internet, dacă spuneai cuiva că te vei întâlni cu el într-un anumit loc și la o anumită oră, trebuia:

– Să ții minte locul convenit.

– Să știi cum să ajungi acolo.

– Să fii acolo aproximativ la ora la care te-ai înțeles.

Pare imposibil, dar așa stăteau lucrurile. Aceasta era lumea noastră crudă. Pentru că, odată ce închideați amândoi telefoanele fixe, nu mai exista nicio metodă de contact până la respectiva întâlnire.

Era un stil de viață palpitant? Absolut. Însă exista și un anumit spirit „que será, será“. Pentru că dacă ceva nu mergea bine și nu puteai ajunge la acea întâlnire… Am înțeles că cel mai simplu era să ne facem un nou prieten.

Porniți cu această stare de spirit în călătoriile ce le vom face.

Citește și Te-ai întrebat vreodată care este semnificația culorilor pașapoartelor?

Pregătiri

„Am o mulțime de plicuri vechi îndesate în cutii în subsolul casei, cu broșuri, hărți și pliante informative trimise de parcuri din Wyoming, orășele din Italia, hoteluri de pe insulele din Malaezia etc., ca răspuns la solicitările telefonice și prin poștă pe care le-am făcut, cerându-le informații înainte de călătorie“, spune Thompson.

Așa îți dădeai seama ce era acolo. Și odată ce alegeai una dintre acele locații, aveai grijă să te asiguri că iei cu tine broșurile esențiale.

Cum să ajungi acolo

Dacă ați urmărit serialul „The Americans“ cu Keri Russell/Matthew Rhys, știți că spionii ruși lucrează sub acoperire: conduc Dupont Circle Travel.

De ce? Pentru că trebuie să se deplaseze peste tot la ore ciudate pentru a ucide oameni și, în anii ’80, acesta era un comportament absolut normal pentru agenții de turism. (Nu și crimele, probabil. Restul: absolut normal.)

La urma urmei, dacă ceva nu mergea bine pe parcursul călătoriei, nu aveai internetul care să te salveze. Îți puneai nădejdea că agenția ta te va scoate din necaz, fie că era de turism, KGB sau oricine altcineva ar fi acceptat o reducere pentru membrii AAA.

Vreți să auziți o istorisire despre o agenție de turism care și-a făcut foarte bine treaba? Vă spune Haas: „În anii 1930, unul dintre proprietarii agenției noastre, Jennie Brownell, se afla cu un grup de americani ce vizitau Berlinul în ziua în care America a declarat război Germaniei! A trebuit să schimbe trenul de patru ori pentru a-i duce acasă în siguranță, deoarece fiecare țară interzicea trenurilor să treacă granița“.

Și, dintr-o dată, „mi-a redus cu 12 dolari tariful de închiriere a mașinii“ nu mai sună la fel de convingător.

Pe cont propriu

Desigur, nu toate agențiile de turism ofereau asistența de tip Indiana Jones a lui Brownell. Deci, cât de greu era să te descurci singur pe atunci?

Ezra ne poate da detalii. De-a lungul anilor, a dezvoltat alte tipuri de aplicații pentru călătorie, inclusiv servicii de rezervare.

El apreciază foarte mult această inovație: „Înainte, trebuia să suni la hotel, să discuți despre disponibilitate și prețuri și, la final – dacă găseai ceva care să îți convină – să le dai datele cardului de credit. În tot acest timp te gândeai: ‘Ar trebui să dau mai multe telefoane pentru a vedea dacă există o ofertă mai bună? Sau să accept, pentru că, dacă renunț la această cameră și nu mai este nimic altceva și când sun înapoi îmi spun: Îmi pare rău, a rezervat-o altcineva, voi avea o cădere nervoasă’“.

Ajuns la destinație

S-a pierdut ceva? Absolut. Din perspectiva lui Haas: „O parte din sentimentul plăcut pe care-l ai când vizitezi un loc, mai ales pentru că destinațiile de top suferă din cauza turismului și a unor elemente precum ‘selfie-urile’“.

Thompson este mai tranșant: „Erau mai puțini oameni în zonă, asta e sigur, așa că era mai ușor să te descurci și lumea era mai civilizată“.

Amândoi sunt de acord că experimentai mai puternic sentimentul de a descoperi ceva nou, pentru că atunci când vizitai un loc era probabil prima dată când îl vedeai pulsând de viață. (Ghidurile pe care le cărai cu tine conțineau fotografii, dar nu și videoclipuri).

Cu cât se schimbă mai mult lucrurile…

Thompson afirmă că documentarele de călătorie din social media de astăzi pot fi plictisitoare, dar nu sunt un lucru nou.

Pe vremuri, se făceau prezentări pe diapozitive. Și erau greu de suportat.

„Pozele din vacanțe de pe rețelele de socializare au devenit destul de enervante, dar la fel era și să asculți pe cineva trăncănind despre călătoria în Europa care i-a schimbat viața, fără a ajunge suficient de repede la al 14-lea diapozitiv cu imaginea neclară a unei catedrale gotice, în timp ce stăteai deja de o oră pe o canapea moale, simulând interes“.

Haas consideră că Brownell a supraviețuit atunci când atât de multe agenții de turism au dat faliment pentru că au rămas întotdeauna fideli misiunii lor de a fi „consilieri care creează experiențe de călătorie excepționale“. (Spre deosebire de alții care te informează doar că Delta are joi un zbor la ora 19:30, nu cel obișnuit de la 8:15).

Pe de altă parte, unele lucruri sunt complet diferite, în moduri pentru care ar trebui să fim recunoscători.

„La începutul carierei mele – în perioada de dinaintea expansiunii internetului – eram mai mult plecat decât acasă“, își amintește Ezra.

„Odată am fost trimis în Brazilia în ultimul moment, pentru a participa la o întâlnire. S-a vorbit doar în portugheză. Sunt profund recunoscător că trăiesc în vremuri în care poți descărca pe loc o aplicație de traducere“.

Traducere și adaptare
Tribuna.US