Cum creează probleme elita climatică

Clasele de activiști care participă la conferințele de la Davos sau Aspen ne-au spus de ani de zile că cele mai mari amenințări cu care ne confruntăm în prezent sunt schimbările climatice, dezastrele ecologice și distrugerea biodiversității.

Ei indică actualele valuri de caniculă care ucid mii de oameni în Europa drept cel mai recent motiv pentru a ne schimba radical societățile și economiile prin trecerea la surse de energie regenerabile. Dar aceste argumente sunt înșelătoare, analizează Bjorn Lomborg pentru WSJ.

Este adevărat că, pe măsură ce temperaturile cresc, lumea se va confrunta cu mai multe valuri de căldură, dar oamenii se adaptează și la astfel de lucruri.

În Spania, de exemplu, temperaturile în creștere au dus de fapt la mai puține decese cauzate de caniculă, deoarece oamenii s-au adaptat mai rapid decât au crescut temperaturile.

A fost nevoie doar de aer condiționat, de centre publice de răcorire și un tratament mai eficient al bolilor cauzate sau agravate de căldură, cum ar fi insolația și bolile de inimă.

Și concentrarea exclusivă asupra deceselor cauzate de caniculă induce în eroare. În întreaga lume, temperaturile scăzute sunt mult mai periculoase decât cele ridicate: jumătate de milion de oameni mor în fiecare an din cauza căldurii, dar mai mult de 4,5 milioane mor din cauza frigului.

Deși temperaturile în creștere vor determina un număr mai mare de decese cauzate de căldură, ele vor diminua totodată cifra deceselor cauzate de frig.

Un studiu recent publicat în revista Lancet a constatat că temperaturile în creștere începând cu anul 2000 au redus, per ansamblu, numărul deceselor cauzate de temperaturi extreme.

Cercetătorii au ajuns la concluzia că, până la sfârșitul anilor 2010, creșterea temperaturilor la nivel global a cauzat 116.000 de decese în plus pe an din pricina caniculei, dar a redus cu 283.000 cifra deceselor provocate anual de frig.

În plus, concentrarea singulară a politicienilor asupra schimbărilor climatice ignoră faptul că oamenii sunt mult mai îngrijorați de inflația galopantă, în special de creșterea prețurilor la alimente și energie. Iar politicile climatice agravează aceste probleme.

O mare parte din creșterea extremă a prețurilor la energie cu care se confruntă oamenii de rând este cauzată de războiul Rusiei în Ucraina. Dar situația nu ar fi fost nici pe departe atât de gravă dacă Occidentul nu ar fi ridicat bariere ecologice în calea propriei securități pe plan energetic, ca de exemplu moratoriul impus de președintele Biden asupra extracției de gaze naturale sau refuzul Europei de a utiliza rezervele sale substanțiale de gaze de șist.

Politicile climatice cresc prețurile la energie și prin subvenționarea surselor regenerabile de energie, cum ar fi energia solară și eoliană. Acest lucru face și mai dificilă adaptarea la temperaturile extreme de care se plâng activiștii climatici. E nevoie de energie ieftină și fiabilă pentru a vă permite aer condiționat vara și încălzire iarna.

De asemenea, creșterea prețurilor la combustibil face ca alimentele să fie mai scumpe. Îngrășămintele sintetice ieftine sunt una dintre cele mai grozave tehnologii inventate de om pentru a asigura hrana populației globului, dar implică în mare măsură utilizarea gazelor naturale.

Chiar și în condițiile în care aproape un miliard de oameni riscă să moară de foame, birocrații obsedați de climă continuă să se opună producerii unei cantități mai mari de îngrășăminte din cauza combustibilii fosili necesari.

Citește și Dezastrul produs de politicile climatice ale Occidentului

Costul politicilor ecologice va deveni și mai greu de dus dacă politicienii își vor îndeplini promisiunile de a atinge nivelul de zero emisii net. Realizarea acestui obiectiv la nivel mondial până în 2050 ar costa mai mult de 5 trilioane de dolari pe an, în următoarele trei decenii, potrivit lui McKinsey.

Acest lucru ar însemna o treime din totalul veniturilor fiscale globale. Dacă fiecare american ar trebui să cheltuiască mai mult de 5.000 de dolari pe an, SUA ar atinge acest obiectiv doar în proporție de 80% până la jumătatea secolului. Pentru a ajunge la 100%, costurile ar fi probabil de două ori mai mari.

Uniunea Europeană achită deja subvenții de 69 de miliarde de euro pe an pentru a susține sursele sale de energie regenerabilă. Dar dacă UE va continua să își mențină poziția fermă privind ținta de zero emisii, acest cost anual al politicii climatice ar putea depăși 1 trilion de dolari.

Nu e de mirare că apar reacții publice. Olanda a fost zguduită de proteste de când guvernul a impus, în iunie, ca nivelul emisiilor de oxid de azot și de amoniac, produse de animale, să fie redus cu 70% până la 80% în unele părți ale țării.

Aproximativ 40.000 de fermieri au protestat luna trecută împotriva acestor măsuri.

Olanda se numără printre cei mai mari 10 exportatori de alimente din lume, iar aceste politici ar decima industria agricolă a țării, în condițiile în care ne confruntăm cu o foamete în creștere la nivel mondial.

Sri Lanka este exemplul unui ecologism al elitelor care nu a funcționat. Forțată să devină ecologică de către activiști și de Forumul Economic Mondial, guvernul a interzis îngrășămintele sintetice în aprilie 2021. Industria alimentară s-a prăbușit, iar moneda locală a intrat în colaps. Flămânzi și indignați, cetățenii au demarat proteste, au invadat palatul prezidențial și au forțat guvernul să demisioneze în masă, și pe președinte să fugă din țară.

Dar e posibil să ajutăm mediul și familiile clasei muncitoare în același timp. Politicile necesare pentru a face acest lucru sunt axate pe inovare. Politicienii trebuie să recunoască faptul că pur și simplu nu pot elimina combustibilii fosili cu tehnologiile actuale.

Lumea își procură aproape 80% din energie din combustibili fosili și chiar dacă toate politicile curente privind mediul ar fi implementate integral, până la jumătatea secolului, combustibilii fosili ar continua să furnizeze mai mult de jumătate din toată energia utilizată la nivel mondial, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie.

În loc de a cauza o explozie a prețurilor la energie prin încercarea de a forța prematur tranziția către sursele regenerabile, factorii de decizie politică ar trebui să se concentreze pe a finanța cercetări pentru surse de energie curată care să fie cu adevărat accesibile și fiabile.

Iar în loc să îi oblige pe agricultori să treacă la agricultura ecologică, guvernele ar trebui să investească în cercetare pentru a dezvolta soiuri de culturi și practici agricole care să ofere randamente crescute cu o amprentă ecologică redusă.

Unele dintre aceste tehnologii sunt deja în curs de dezvoltare. O finanțare mai puternică le-ar putea finaliza mai rapid și ar contribui mult mai mult la limitarea emisiilor decât actualele politici ale activiștilor.

Aceste măsuri rezonabile ar costa mult mai puțin decât politicile gen „zero emisii“, permițând ca restul banilor să fie utilizați pentru a face față multor alte provocări cu care se confruntă lumea.

Unele elite încep să înțeleagă că politicile lor îi pun în pericol. Frans Timmermans, vicepreședintele Comisiei Europene, a declarat că e posibil ca multe milioane de europeni să nu-și poată încălzi locuințele în această iarnă. Acest lucru, concluzionează el, ar putea declanșa „conflicte extrem de serioase“.

Are dreptate. Când oamenilor le este frig, foame, și nu au bani in buzunar, se revoltă. Dacă elitele continuă să promoveze politici incredibil de costisitoare care nu au legătură cu problemele urgente cu care se confruntă majoritatea oamenilor, trebuie să ne pregătim de haos.

Traducere și adaptare
Tribuna.US