Cum îl putem învinge pe Putin cu ajutorul gazelor naturale

Pe 24 iunie 1948, trupele sovietice au asediat zonele din Berlin controlate de Aliați. SUA și Marea Britanie au reacționat transportând alimente și combustibil pe cale aeriană, de la bazele din vestul Germaniei. La apogeul Operațiunii Plainfare, un avion ateriza la fiecare 45 de secunde pe Aeroportul Tempelhof. Planul a funcționat. Pe 11 mai 1949, Moscova a renunțat la asedierea Berlinului de Vest. Stalin a fost uimit.

Nu se poate folosi aceeași strategie pentru a diminua presiunea exercitată asupra Ucrainei de uriașa forță militară pe care Rusia a comasat-o la granițele ei, trupele rusești pătrunzând în provinciile Donețk și Lugansk. Dar principiul poate fi aplicat problemei mai ample ridicate de criza ucraineană, analizează Kenneth C. Griffin și Niall Ferguson într-un articol WSJ.

În prezent, la baza puterii Rusiei stă industria energetică, care finanțează politica externă a țării, inclusiv formidabila sa armată. Rusia este o superputere energetică datorită în mare parte consumatorilor europeni, care cumpără gaz rusesc. Europenii au mizat că interdependența energetică va tempera militarismul rus, dar, în loc de asta, a finanțat reînarmarea Kremlinului. Europa ar fi mai în siguranță dacă s-ar fi îndreptat spre Aliați pentru gazul necesar.

Problema nu este doar dependența energetică a Europei, ci și politica Rusiei de a utiliza domeniul energetic pentru a-i coopta pe politicienii europeni. La începutul lunii februarie, fostul cancelar german Gerhard Schroeder a fost propus să se alăture consiliului de administrație al Gazprom, compania de stat ce deține monopolul pe piața gazelor din Rusia. El face deja parte din consiliul de administrație al Rosneft, gigantul petrolului deținut tot de stat. Aceste numiri evidențiază dependența Germaniei de gazul rusesc.

E de mirare că Olaf Scholz a încercat inițial să excludă în mod explicit domeniul energetic din orice sancțiuni impuse Rusiei dacă aceasta ar invada Ucraina? El a suspendat proiectul Nord Stream 2, conducta de gaze naturale dintre Rusia și Germania, abia după ce Vladimir Putin a recunoscut „independența“ provinciilor Donețk și Luhansk.

De când Germania de Vest și-a lansat politica Ostpolitik, la sfârșitul anilor 1960, ideea că interdependența energetică va conduce la pace presupunea construirea unei rețele de conducte de gaz. Însă, în loc să aducă pacea în Europa, aceste conducte au dat putere Rusiei. Fără energia ce vine de la ruși, cetățenii europeni ar avea probleme în a trece peste iarnă. Putin a înțeles de mult avantajul pe care i-l oferă această situație.

SUA ar trebui să-și încurajeze aliații europeni să-și reducă dependența de exporturile de gaze rusești. Sancțiunile suplimentare împotriva Rusiei, preconizate de administrația Biden, i-ar costa enorm pe americani, fără a anula sursa pe termen lung a puterii lui Putin. Sancțiuni financiare mai dure din partea SUA ar reduce și mai mult atractivitatea dolarului ca rezervă valutară. Refuzând accesul Rusiei la tehnologia americană ar provoca atât daune directe, cât și indirecte companiilor americane, care au mulți concurenți internaționali, inclusiv China.

Pentru a reduce dependența de gazul rusesc e nevoie de investiții substanțiale și voință politică. Europa trebuie să înlocuiască cât mai mult gaz rusesc cu gaz natural lichefiat – în mod ideal, prin contracte de achiziționare pe termen lung cu țările aliate, precum SUA. Capacitatea de export de gaz natural lichefiat a Americii crește în fiecare an. Unele țări europene au început deja să construiască o infrastructură puternică pentru a profita de această creștere. Polonia și Lituania nu se mai bazează acum pe gazul rusesc, deoarece pot importa ce au nevoie inclusiv din Australia.

Cel mai mare codaș este, în mod previzibil, Germania. Unul dintre motive îl reprezintă costurile inițiale mari pentru a construiri infrastructura necesară. Cu toate acestea, presupusul avantaj oferit de prețurile practicate de Rusia nu mai arată atât de convingător. Gazul european se tranzacționează în prezent cu aproximativ $26, pe când al gazului american este puțin peste 4 dolari.

Citește și Biden: Rusia poate construi o nouă conductă de gaz, dar America nu!

De asemenea, Europa ar putea atinge independența energetică prin adoptarea unei abordări mai realiste în privința schimbărilor climatice. Decizia Germaniei de a elimina treptat energia nucleară arată din ce în ce mai mult ca o greșeală uriașă. Planul Comisiei Europene, care urmează să fie anunțat în curând, de a reduce dependența de gazul rusesc vine cam târziu, dar „a te concentra pe energia regenerabilă“ pentru un efect pe termen scurt este o iluzie.

SUA au și ele un rol în toate acestea. Trebuie să producă mai mult gaz, nu mai puțin. Washingtonul ar trebui să recunoască faptul că industria americană a gazelor produce un combustibil relativ curat, de care lumea va avea nevoie zeci de ani. Interzicerea fracking-ului este greșită și neutralizează un avantaj economic și geopolitic important. SUA ar trebui să foreze mai mult, ca să aibă gazul necesar pentru a scoate Europa de pe conductele rusești.

Europenii cu mentalitate ecologică ar trebui să rețină, de asemenea, că achiziția de gaz american ar fi mai benefică pentru mediu. În SUA, companiile de gaze au reglementări mai stricte privind captarea metanului și alte priorități de mediu. Industria energetică din Rusia este prea puțin interesată de astfel de lucruri.

În plus, SUA ar trebui să-și îndemne prietenii și aliații să semneze acorduri de aprovizionare pe termen lung cu Europa. Australia este un mare producător de gaze, la fel și Qatar. Cu cât Europa are mai multe surse de gaze naturale, cu atât aprovizionarea sa cu energie va fi mai sigură.

Ideea Germaniei că importul de energie de la ruși ar promova pacea în Europa a fost una greșită. Este timpul pentru o nouă strategie. SUA nu ar trebui să resimtă costul sancțiunilor în numele Germaniei dacă Berlinul nu este dispus să-și schimbe politica. Indiferent dacă se va ajunge sau nu la un război în Ucraina, guvernul rus s-a dovedit a fi o autocrație incorigibil de agresivă, fără niciun scrupul în a-și constrânge vecinii.

În 1948, proviziile americane au rupt jugul rușilor de peste Berlin. Astăzi, energia americană poate pune capăt dependenței Berlinului de Rusia. Dacă avioanele încărcate cu alimente l-au putut învinge pe Stalin, proviziile de gaze naturale îl pot elimina pe Putin.

Traducere și adaptare
Tribuna.US