Cum să punem capăt presiunilor lui Putin în Ucraina

Pentru a reuși, SUA au nevoie de unitate și o diplomație tenace. Sancțiunile economice nu vor fi suficiente, analizează Walter Russell Mead într-un articol WSJ.

Pe măsură ce criza ucraineană se adâncește, există o singură soluție care ar împiedica o invazie rusă – și aceasta este exact cea despre care toți pionii importanți de la Washington spun că nu intră în discuție: trimiterea de trupe americane și ale coaliției pentru a apăra Ucraina. Vladimir Putin nu este pregătit pentru un război cu SUA; jocul său se bazează pe o convingere corect întemeiată că America nu este suficient de dedicată Ucrainei pentru a o apăra folosind forța.

Acest lucru s-ar putea să rămână în istorie ca un eșec de a acționa asemănător concilierii din 1930. Marea Britanie și Franța au crezut că un război era ceva de neconceput până când a devenit inevitabil. Fără opțiunea folosirii forței militare, administrația Biden speră să încropească o listă de sancțiuni economice și repercusiuni politice (mergând până la înarmarea insurgenților ucraineni) suficient de grave încât să-l convingă pe Putin să se îndepărteze de prada pe care a pus ochii.

Cuvântul cheie este „Speranțe“. La Washington, unde încercarea de a ghici intențiile lui Putin a devenit un sport mai popular decât Wordle, chiar și unii din cei ce fac parte din administrație se îndoiesc că o astfel de abordare va funcționa. Cel mai plauzibil pare a fi scenariul cel mai pesimist, în care Rusia ocupă o mare parte din Ucraina, iar Occidentul invocă sancțiuni ce nu reușesc să anuleze invazia.

În special aliații Americii din Indo-Pacific urmăresc cu groază ce se întâmplă. O cotropire rusă ar demasca bazele fragile ale ordinii mondiale și ar încuraja China și Coreea de Nord să caute punctele slabe. Iar dacă America reacționează la agresivitatea rusă prin consolidarea forțelor NATO și intrând într-o confruntare prelungită cu Moscova, ce se va întâmpla cu interesul SUA privind zona Pacificului?

Prins în această situație dificilă, echipa Biden trebuie să crească șansele de a împiedica o invazie rusă și să se pregătească pentru posibilitatea – unii consideră că este o probabilitate – ca intimidarea să eșueze și Putin să chiar atace. Pentru a face acest lucru, administrația trebuie să planifice consecințe pe care Putin să le considere serioase, să-i dea peste cap calculele privind slăbiciunile Americii și, fără conciliere, să facă opțiunea pașnică să pară mai atractivă.

Când vine vorba de consecințe, și democrații și republicanii tind să supraevalueze efectul sancțiunilor economice și să le subestimeze costul. Europa depinde atât de mult de petrolul și gazele rusești, încât sancțiunile vor fi în mod inevitabil limitate ca anvergură. Nici măcar țările foarte mici și sărace, precum Cuba și Coreea de Nord, nu au fost influențate de sancțiuni mult mai severe decât cele de care ar avea parte Rusia.

Citește și Biden îi dă lui Putin undă verde pentru a invada Ucraina

Angajamentele formale de apărare luate de Suedia, Finlanda și SUA, de a proteja statele baltice, sau restabilirea relațiilor strânse de apărare între SUA și Turcia (care a vândut drone Ucrainei și are numeroase motive să se teamă de o Rusie renăscută) l-ar impresiona mai tare pe Putin.

În plus, pentru a restabili credibilitatea SUA, președintele Biden trebuie să facă mai mult decât să declare că „America a revenit“. Putin consideră că segregarea americană la a cărei promovare a contribuit și el este atât de puternică încât politica noastră externă este sortită să fie imprevizibilă, să se schimbe odată cu fiecare set de alegeri prezidențiale și ineficientă, deoarece conflictele noastre interne lasă disponibilă puțină energie sau capital politic pentru afacerile externe.

În timp ce tensiunile cu Rusia creșteau, Biden a făcut o vizită în Atlanta, unde a ținut cel mai dezbinător discurs al președinției sale, confirmând ideile disprețuitoare ale lui Putin despre paralizia americană în cel mai prost moment posibil.

Pentru a proteja pacea în străinătate, președintele Biden trebuie să facă prima dată pace la el în țară. Opoziția față de Rusia îi unește pe senatorii progresiști și conservatori. O delegație de senatori formată din membrii ambelor partide a sosit la Kiev în weekend. Administrația poate și ar trebui să dezvolte o politică referitor la Rusia cu sprijin din ambele părți ale culoarului politic și să pună în evidență acea unitate.

Apoi, Biden trebuie să folosească toate instrumentele de care dispune pentru a educa poporul american cu privire la lumea nouă și periculoasă în care trăim. Pauza de istorie s-a încheiat. Că e China sau Rusia, America se confruntă cu adversari la fel de puternici și necruțători ca oricare alții din vremea Războiului Rece. Este treaba președintelui Biden să transmită acest mesaj.

În ultimul rând, el trebuie să deschidă un canal diplomatic eficace pentru a căuta o soluție pe viitor. Putin are dreptate când afirmă că Washington și Moscova au nevoie de o relație care să recunoască noua putere a Rusiei. Conversațiile private între persoane la nivel înalt din partea ambelor țări ar fi probabil mai eficiente decât negocierile oficiale.

Acești pași pot crește șansele unui rezultat mai bun în Ucraina și pot poziționa mai bine SUA în cazul în care intimidarea eșuează, însă decizia finală nu ține de noi. Politicienii americani ar trebui să recitească scrierile lui George Kennan.

Mesajul său din 1946, botezat Long Telegram, furnizează un cadru analitic care explică de ce relația SUA-Rusia este atât de volatilă, de ce repetatele încercări de colaborare cu Putin au eșuat și cum se gestionează cel mai bine o relație importantă care nu va fi nicicând un lucru ușor de făcut.

Traducere și adaptare
Tribuna.US