Curtea Supremă acționează pentru a proteja exercitarea liberă a credinței – în pandemie și nu numai

Libera exercitare a credinței contează, mai ales în timpul unei pandemii. Este plăcut să știm că majoritatea Curții Supreme a SUA este de acord cu asta, analizează un articol ADF.

Alliance Defending Freedom este o organizație nonprofit creștin-conservatoare americană, care de mai bine de 25 de ani luptă pentru libertatea religioasă, apărarea sanctității vieții și protejarea căsătoriei și familiei.

De curând, Instanța a emis o hotărâre cu 5-4 în cazul Tandon vs. Newsom, care a anulat o hotărâre a Curții de Apel SUA a Circuitului 9 și a eliminat restricțiile COVID impuse de Guvernatorul Californiei, Gavin Newsom, asupra întrunirilor la domiciliu.

Ordinul guvernatorului interzicea reuniunile cu mai mult de trei familii. Dacă erau condamnați, cei care-l încălcau puteau fi acuzați de contravenție, amendați și riscau chiar pedeapsa cu închisoarea.

Pastorul Jeremy Wong a fost unul dintre rezidenții statului care a cerut Curții Supreme să preia cazul. Wong a susținut că studiile sale biblice de grup și întâlnirile de rugăciune ținute la domiciliul său nu au primit un tratament echitabil din partea statului în comparație cu activitățile seculare care prezintă riscuri similare.

Într-o opinie per curiam – o opinie în care autorul nu este numit – Curtea Supremă a afirmat că eșecul Circuitului 9 de a pune capăt acestor restricții neconstituționale a fost „eronat“.

Citește și Acest pastor a ajuns până la Curtea Supremă pentru a anula restricțiile impuse bisericilor de către stat. A câștigat

Iată patru puncte importante de reținut în privința deciziei.

1. Activitățile religioase trebuie să aibă parte de un tratament echitabil

Curtea a considerat că reglementarea din California nu era neutră și punea o povară mai mare asupra activităților religioase decât asupra activităților seculare similare. Opinia judecătorilor afirmă acest lucru: „Regulamentele guvernamentale nu sunt neutre și nu se aplică la nivel general … ori de câte ori tratează orice activitate seculară comparabilă într-un mod mai favorabil decât o fac privind practica religioasă“.

Cu alte cuvinte, statul poate trata activitățile seculare mai rău decât libera exercitare a credinței, dar nu poate trata activitățile religioase mai rău decât orice activitate seculară comparabilă. Din fericire, Clauza de exercitare liberă a credinței primește acum respectul pe care îl merită din partea celei mai înalte instanțe din țară.

2. Guvernul poate compara riscurile, nu motivele unei întruniri

În hotărârea sa, Curtea Supremă a clarificat, de asemenea, cum se compară tratamentul aplicat de către stat activităților religioase și seculare – și, mai important, nu doar într-o pandemie.

Decizia menționează că „se compară riscurile pe care le prezintă diverse activități, nu motivele pentru care oamenii se întrunesc“. Asta înseamnă că unei adunări religioase nu ar trebui să-i impună guvernul sarcini mai mari, pur și simplu pentru că are o natură religioasă. Deși guvernul are autoritatea de a proteja sănătatea și siguranța publică, trebuie să ia aceste decizii în baza „riscurilor“, nu a „motivelor“ pentru care o anumită întrunire are loc, în primul rând.

3. Sarcina de a-și motiva acțiunile revine guvernului, nu persoanei care-și exercită dreptul de liberă practică

Opinia SCOTUS subliniază, de asemenea, că guvernul este cel care trebuie să-și apere acțiunile, nu persoanele care își practică credința sau care conduc întâlniri de rugăciune și studii biblice la domiciliu, cum a fost cazul de față.

Hotărârea afirmă că guvernului i se cere „să demonstreze că măsurile mai puțin restrictive în privința Primului Amendament nu erau suficiente pentru a reduce răspândirea COVID. În cazul în care guvernul permite altor activități să continue, folosind măsuri de precauție, trebuie să demonstreze că activitatea religioasă în cauză este mai periculoasă decât acele activități, chiar și atunci când se aplică aceleași măsuri de precauție. În caz contrar, măsurile de precauție care sunt suficiente pentru alte activități sunt suficiente și pentru libera practică a credinței.“

4. Protejarea drepturilor de liberă practică este esențială

În final, Curtea a transmis un mesaj important guvernului californian: „chiar dacă guvernul retrage sau modifică o restricție COVID în cursul unui litigiu, acest lucru nu face neapărat ca respectivul caz să fie declarat fără obiect.

Și atâta timp cât cazul nu este fără obiect, reclamanții îndreptățiți la o măsură preventivă de urgență rămân îndreptățiți la o astfel de măsură în cazul în care ‘rămân sub amenințarea constantă’ că oficialii guvernamentali își vor folosi puterea pentru a restabili restricțiile contestate“.

Cu alte cuvinte, chiar dacă guvernul dă înapoi privind interferența cu drepturile de liberă practică, poate fi totuși tras la răspundere pentru încălcarea acestor drepturi.

Trebuie remarcat faptul că este a cincea oară când Curtea Supremă precizează că restricțiile COVID din California încalcă drepturile libertății religioase. Deși sperăm că este ultima dată când Curtea trebuie să intervină, suntem recunoscători că Instanța și-a consolidat precedentul, protejând drepturile de liberă exercitare a credinței ale tuturor americanilor pe viitor.

Tribuna.US