Recent, Curtea Supremă a decis că poliția nu poate sechestra arme din casa unei persoane fără un mandat valabil sau dovada că există o urgență. Hot
Recent, Curtea Supremă a decis că poliția nu poate sechestra arme din casa unei persoane fără un mandat valabil sau dovada că există o urgență.
Hotărârea Judecătorului Clarence Thomas este o capodoperă de claritate și concizie, precum și o bine-meritată mustrare a Curții neglijente și nepăsătoare a Primului Circuit. În plus, principiul juridic a fost atât de evident, încât Instanța a luat decizia în unanimitate. Ziua respectivă a fost o zi minunată pentru principiile constituționale și statul de drept în America, analizează Andrea Widburg pentru American Thinker.
Faptele din Caniglia v. Strom sunt simple: în timpul unor certuri cu soția sa, reclamantul Edward Caniglia a luat pistolul, l-a pus pe masă și a spus: „Împușcă-mă acum și termină odată“. În loc să facă asta, soția sa a plecat la hotel. A doua zi, pentru că nu a reușit să-l contacteze, a sunat la poliție cerând să verifice dacă e totul în ordine. Când poliția a ajuns la Caniglia, el a acceptat de bună voie o evaluare psihiatrică, cu condiția ca poliția să nu-i confiște arma.
În timpul în care el se afla în ambulanță, folosind o șmecherie, poliția a pus-o pe soția lui Caniglia să le arate arma, pe care au confiscat-o. Caniglia i-a dat în judecată, pe motiv că poliția i-a încălcat dreptul conferit de cel de-al 4-lea Amendament, care nu permite percheziții și confiscări nejustificate.
Instanța Primului Circuit a expediat rapid cazul. S-a bazat pe Cady v. Dombrowski, un caz din 1973 în care Curtea Supremă a decis că, dacă polițiștii care patrulează pe autostrăzile publice concluzionau că „atribuțiile privind protecția comunitară“ militează în favoarea confiscării unei arme dintr-o mașină, au dreptul să facă acest lucru.
Prin urmare, Primul Circuit a refuzat să ia în considerare dacă Caniglia a consimțit, dacă existau circumstanțe deosebite care să justifice confiscarea armei sau dacă legea statului permitea poliției să confiște o armă dintr-o locuință fără a avea mandat.
Într-o opinie miraculos de scurtă, de patru pagini, judecătorul Thomas a mustrat Primul Circuit pentru decizia sa neglijentă, nepăsătoare și eronată. El a început cu al 4-lea Amendament în sine, care protejează „[dreptul] oamenilor de a fi protejați de percheziții și sechestre nejustificate în ceea ce privește propria persoană, casă, documente și posesiuni.“
În absența unui mandat legal, locuința se consideră inviolabilă pentru toate intruziunile nejustificate. Intruziunile justificate sunt strict definite. Ele înseamnă situații de urgență, cum ar fi asistarea persoanelor rănite sau protejarea persoanelor pentru care există un risc iminent, sau faptul că au fost invitați în interior după ce s-au apropiat de ușă și au bătut ca orice alt cetățean.
Pe lângă refuzul leneș al Primului Circuit de a face orice altceva decât analogia între o casă și o mașină, Thomas a criticat instanța pentru că a interpretat greșit cazul Cady: „… Cady a pus în contrast în mod expres modul de acțiune privind un vehicul aflat deja sub controlul poliției cu percheziția unei mașini „parcată adiacent locuinței proprietarului.“
Cu alte cuvinte, dacă sunteți pe autostradă și poliția vă oprește și ajunge la concluzia că este periculos pentru comunitate să dețineți o armă de foc, asta este o situație cu totul diferită față de acțiunea poliției de a confisca în mod spontan o armă din orice zonă a domiciliului, inclusiv dintr-o mașină parcată lângă casă.
Mai mult, a spus Thomas, limbajul deciziei Cady arată clar că „protejarea comunității“ nu include permisiunea ca poliția să facă tot ce consideră că va spori siguranța comunității.
(La urma urmei, și aici vorbesc eu, nu Thomas, poliția poate argumenta, teoretic, că tot ceea ce face este pentru o comunitate mai sigură. Standardul Primului District ar anula al 4-lea Amendament). După cum a și făcut-o, a scris Thomas,
„În cazul Cady, distincția inconfundabilă între vehicule și locuințe plasează, de asemenea, într-un context adecvat referința sa la ‘protejarea comunității’.
Acest citat provine dintr-o porțiune a opiniei care explică faptul că ‘frecvența cu care. . . vehiculele pot deveni nefuncționale sau implicate în . . . accidente pe autostrăzile publice’ necesită adesea ca polițiștii să îndeplinească ‘atribuții de protejare comunitară’ care nu au legătură cu infracționalitatea, cum ar fi acordarea de ajutor șoferilor.“
Decizia lui Thomas demonstrează ceva ce eu cred de mult timp: Cu cât o decizie este mai onestă, cu atât va fi mai scurtă.
Judecătorii (judecători activiști, invariabil) care ocolesc Constituția vor scrie decizii nesfârșit de lungi, pline cu nenumărate citate din alte cazuri, ale unor principii marginal relevante, toate într-un efort de a țese o structură lipsită de substanță și nesinceră, care are doar o asemănare superficială cu constituționalitatea.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS