Curtea Supremă SUA: 10 lucruri pe care trebuie să le știți despre recentele pledoarii care pot decide viitorul avortului

Pare atât o subestimare, cât și o exagerare să numim ziua de miercuri, 1 decembrie, o zi istorică, întrucât Curtea Supremă a audiat pledoariile din cazul Dobbs v. Jackson Women’s Health, un caz care ar putea deveni un punct de răscruce în dezbaterea privind avortul. 

Curtea ar putea anula decizia Roe v. Wade și pune din nou în mâna statelor individuale dreptul de a decide în privința avortului, iar asta ar putea schimba cu totul natura dezbaterilor pe acest subiect, analizează Chris Queen într-un articol PJ Media.    

Audierile s-au încheiat la ora prânzului, dar sunt atât de multe lucruri care s-au întâmplat în acele câteva ore. Uneori este greu pentru necunoscători să priceapă limbajul juridic, dar am încercat aici să clarific pentru orice cititor. Iată 10 lucruri pe care trebuie să le știți cu privire la pledoariile recente din cazul Dobbs.

1. Judecătorii de stânga susțin că menținerea deciziei din cazurile Roe și Casey protejează status quo-ul.

Unul dintre conceptele legale cheie în joc în acest caz este stare decisis sau aderarea la precedent. În emisiunea sa de radio, Erick Erickson a explicat că stare decisis înseamnă să nu schimbi fără motiv întemeiat un precedent stabilit de Curtea Supremă. Nu uitați: a fost nevoie de peste jumătate de secol pentru a anula hotărârea din cazul Plessy v. Ferguson, oricât de proastă a fost acea decizie.

Ed Whelan a scris pentru National Review că judecătorul șef John Roberts a adus mai multe argumente cu privire la stare decisis în cazul Citizens United v. FEC din 2010, care indică în direcția anulării deciziei din cazurile Roe și Casey.

Mai multe întrebări și comentarii din partea judecătorilor au avut legătură cu stare decisis. Precedentul este întotdeauna important în cazurile de la Curtea Supremă, dar părea să fie adus des în discuție în timpul recentelor audieri. Judecătorul Stephen Breyer a încercat să atragă atenția că anularea deciziei Roe ar „submina legitimitatea Curții“ (un citat din Casey); el a susținut, de asemenea, că Instanța ar trebui să aibă „un motiv extrem de întemeiat“ pentru a anula Roe și Casey. Procurorul general din Mississippi, Scott Stewart, a replicat că decizia din cazul Casey nu a fost un exemplu prea bun de a menține precedentul.

Dan McLaughlin a precizat că atât Breyer, cât și judecătorul Sonia Sotomayor nu au prezentat argumente noi pentru a menține Roe și Casey în baza stare decisis. „Ceea ce nu aud deloc de la Breyer sau Sotomayor este un argument care să nu fi fost aplicabil și în menținerea deciziei din cazul Plessy v. Ferguson“, a remarcat el.

2. Alito a adoptat o tactică opusă, comparând Roe și Casey cu Plessy.

Judecătorul Samuel Alito a argumentat exact invers în privința stare decisis, comparând Roe și Casey cu precedentul negativ stabilit în cazul Plessy, care a fost în cele din urmă anulat.

„Judecătorul Alito a dovedit în mod eficient că incorectitudinea flagrantă a unei decizii poate fi suficientă (sau cel puțin destul de importantă) pentru a justifica anularea acesteia“, a menționat Ed Whelan.

3. Roberts a căutat o cale de mijloc între menținerea legii din Mississippi și anularea deciziei din Roe și Casey.

Judecătorul șef John Roberts, a cărui soție a lucrat ca voluntar pentru o organizație pro-viață, părea să caute o modalitate de a susține legea din Mississippi fără a crea un precedent major.

Ed Whelan scrie:

„Judecătorul șef părea să caute o cale de mijloc care să-i permită să voteze în favoarea interdicției avortului după 15 săptămâni în Mississippi fără a anula – sau cel puțin fără a declara că anulează – decizia din cazurile Roe și Casey. Dacă am înțeles corect, el a avansat ideea că termenul de viabilitate, care în cazul Casey a fost declarat în mod repetat a fi ‘principiul legal stabilit’ în cazul Roe, a fost o simplă afirmație (mai exact, nu face parte din adevăratul principiu legal stabilit) în ambele cazuri.“

Whelan a menționat, de asemenea, că o astfel de cale de mijloc s-ar putea să nu fie posibilă și că speră ca Roberts să realizeze acest lucru și să ia o decizie prin care să fie anulată hotărârea din Roe și Casey.

4. Barrett a adus în discuție legile „Adăposturilor sigure“ pentru a argumenta că avortul nu reprezintă un serviciu esențial.

Cel mai nou judecător de la Curte, Amy Coney Barrett, a întrebat-o pe Julie Rikelman, avocat al Center for Reproductive Rights, despre legile „Adăposturilor sigure“, care permit femeilor ce vor să-și părăsească nou-născuții să-i lase în anumite locuri, cum ar fi centrele medicale, unde copilul va fi îngrijit, iar mama nu ar fi urmărită penal.

Bineînțeles, căpcăunii de la Daily Beast au creionat-o pe Barrett drept un avocat al „sarcinii forțate“, însă Alexandra DeSanctis subliniază cât de neadevărată este această caracterizare:

„Întrebarea lui Barrett a fost concepută nu pentru a susține adopția ca alternativă la avort, ci mai degrabă pentru a o forța pe Prelogar să clarifice în baza cărui principiu dreptul la avort este un serviciu atât de esențial. Ea se întreba, cu alte cuvinte, dacă presupusa povară de a fi părinte este diminuată de legile adăposturilor sigure. Dacă scopul susținătorilor avortului este de a le ajuta pe femei să aleagă să nu fie părinte, de ce nu sunt suficiente legile adăposturilor sigure? De ce trebuie să aprobe guvernul și avortul?

Răspunsul lui Prelogar a fost, practic, că atât ducerea la termen a sarcinii, cât și a-și da copilul spre adopție ar reprezenta în continuare o povară prea mare pentru femei și, prin urmare, avortul trebuie să rămână o opțiune pentru ca femeile să aibă o alegere și o libertate reală. Cu alte cuvinte, dreptul la avort este esențial nu pentru ca femeile să nu fie nevoite să fie părinte sau să poată pune capăt sarcinii (ceea ce se poate face fără a avorta copilul), ci pentru a putea avea aprobarea celor din jur la eliminarea unui copil nedorit.“

5. Susținătorii avortului au eliminat orice componentă emoțională a sarcinii în pledoariile lor.

DeSanctis a făcut, de asemenea, o observație interesantă în National Review, legat de modul în care avocații pro-avort ce se opun legii din Mississippi au caracterizat sarcina.

„Susținătorii avortului, inclusiv cei doi avocați care se opun legislației din Mississippi, vorbesc despre sarcină: a) ca și cum acest lucru „se întâmplă“ pur și simplu femeilor în mod spontan, fără știrea sau consimțământul lor și b) ca și cum ar fi o formă agresivă de cancer.“

Orice femeie care a avut copii știe că sarcina nu este doar o stare clinică și nici femeia nu este doar un participant inactiv. Dar așa trebuie să caracterizeze susținătorii avortului sarcina pentru a putea susține cu atâta înverșunare uciderea fără motiv a unei noi vieți.

Citește și Moștenirea lăsată de 7 judecători: Peste 62 de milioane de bebeluși morți

6. Stewart a despărțit mișcarea pro-viață de o anumită viziune religioasă sau filozofică asupra lumii.

Ed Whelan a atras atenția asupra unei afirmații făcute de judecătorul Sonia Sotomayor:

„Cred că ea a spus la un moment dat că doar o convingere religioasă te poate face să crezi că avortul nu este protejat de Constituție. Indiferent că a spus sau doar a vrut să spună că numai o convingere religioasă te poate determina să te opui avortului, afirmația ei este absurdă.“

Pe bună dreptate sau în mod eronat, oamenii tind să asocieze mișcarea pro-viață cu creștinismul sau cu alte perspective religioase asupra lumii. Dar există și persoane care au opinii pro-viață din motive pur laice.

Când judecătorul Alito – catolic renumit  – a întrebat dacă o poziție pro-viață ține de o mentalitate religioasă, Stewart avea deja răspunsul pregătit.

„Nu are legătură cu o viziune religioasă“, a răspuns el, menționând că oamenii de știință seculari au și ei o multitudine de opinii legat de momentul în care începe viața.

Acest lucru este important întrucât demonstrează că mișcarea pro-viață este mai mult decât o cruciadă religioasă de nișă.

7. Thomas a încercat să clarifice unde apare dreptul la avort în Constituție.

Am auzit de ani de zile că dreptul la avort este înscris undeva în Constituție. Judecătorul Clarence Thomas a întrebat unde mai exact îl găsim, precizând: „Înțeleg că discutăm aici despre avort. Dar ceea ce ne derutează este că, dacă am vorbi despre al Doilea Amendament, știu exact despre ce vorbim. Dacă vorbim despre al Patrulea Amendament, la fel știu despre ce vorbim. Pentru că e scris acolo. Dar despre ce drept vorbim în mod concret aici?“

Procurorul general Elizabeth Prelogar a răspuns spunând că apare peste tot, practic – sau ceva de genul:

„Domnule judecător Thomas, cred că în alte contexte, în ceea ce privește alte amendamente, Curtea a trebuit să explice la ce se referea textul și limitele garanțiilor constituționale. Și a făcut acest lucru printr-o varietate de analize diferite care implementează drepturile din Primul Amendament, din cel de-al Doilea Amendament și din cel de-al Patrulea Amendament.

Nu cred că a fost un lucru fără precedent sau anormal felul în care instanța a explicat dreptul recunoscut în cazul Roe și Casey și modul în care a implementat acel drept prin definirea domeniului de aplicare a respectivei libertăți prin referire la viabilitate și prevăzând că acesta este momentul în care echilibrul de interese dispare și statul poate acționa pentru a interzice unei femei să facă avort, în baza interesului său de a proteja viața fetală.“

8. Sotomayor a dat dovadă de o totală lipsă de sensibilitate.

Judecătoarea Sotomayor a făcut câteva comentarii îngrozitoare în timpul discuțiilor, comparând bebelușii nenăscuți cu oamenii decedați.

Ea a susținut că noțiunea de durere fetală „nu este deloc bazată pe știință“ – o afirmație care a fost demontată.

Sotomayor a comparat durerea fetală cu spasmele involuntare ale persoanelor în comă cerebrală, referindu-se în mod specific la mișcarea picioarelor în cazul persoanelor decedate.

Alexandra DeSanctis a pus degetul pe rană prin afirmația: „Faptul că unul dintre susținătorii deciziei Roe din Înalta Curte apără hotărârea comparând un copil nenăscut cu un cadavru, spune multe despre acea hotărâre“.  

Halal înțelepciune. Sotomayor a dat dovadă de o totală lipsă de sensibilitate.

9. Administrația Biden a reiterat afirmația că avortul este „fundamental necesar“.

Prelogar a reprezentat administrația Biden în pledoaria împotriva legii din Mississippi și a făcut o afirmație grăitoare. Ea a spus că Instanța Supremă „nu a revocat niciodată un drept atât de fundamental“.

În calitate de reprezentant al administrației Biden în acest caz, Prelogar a reiterat angajamentul acesteia în favoarea avortului. Nu e vorba doar de o pledoarie pro-alegere. Ci de o atitudine strict pro-avort.

Prelogar este dovada clară că, în ciuda tuturor declarațiilor din campania prezidențială 2020 conform cărora Joe Biden ar fi un moderat, administrația sa este ferm înrădăcinată în extrema stângă.

10. Ar trebui să ne așteptăm la o decizie la sfârșitul lunii iunie.

Nu vă așteptați să se ajungă la o hotărâre înainte de Crăciun; de fapt, nu vă așteptați să se întâmple nimic mai devreme de vara viitoare. Nu se va ajunge rapid la o decizie și s-ar putea chiar să fie ultima decizie pe care Curtea o emite în această sesiune anuală.

Dan McLaughlin menționa în blogul National Review:

„Actuala sesiune a Curții se va încheia probabil în săptămâna 27 iunie-1 iulie 2022 și, în afară că Instanța ajunge brusc la o soluționare mai simplă a acestui caz, aș paria că decizia în procesul Dobbs va fi pronunțat în ultima zi a sesiunii, probabil 28 sau 29 iunie.“

După pledoarii, el a scris:

„Concluzia mea: nu aveam cum să obținem azi satisfacția de a simți că preconizăm rezultatul. Niciun caz important nu oferă vreodată asta în timpul pledoariilor. Acum, așteptăm până la sfârșitul lunii iunie și, bineînțeles, sperăm să nu se întâmple nimic cu judecătorii între timp. Dar este greu de înțeles cum ar putea fi susținătorii pro-viață mai optimiști legat de modul în care au decurs aceste audieri.“

Așa că aveți răbdare, oameni buni. Va dura ceva timp.

Dar știți ce? Vom fi aici, pregătiți să vă informăm ce s-a decis și care vor fi consecințele, de îndată ce aflăm ceva.

Dacă sunteți dispuși să faceți asta, vă îndemn să vă rugați ca Instanța să ia decizia corectă – una care anulează Roe și Casey și îi protejează pe cei nenăscuți.    

Traducere și adaptare
Tribuna.US