DACĂ POLITICĂ NU E, NIMIC NU E – Sărmana doamnă Hillary Clinton

MINUTUL DE HOLLYWOOD – cu Tudor Petruț

Am citit în sfârşit cele două memorii date publicităţii de către republicanii şi democraţii din Camera Reprezentanţilor a Congresului american. Amândouă spun acelaşi lucru, numai că se încurcă la proporţionalitate. Republicanii atestă că Departamentul de Justiţie şi FBI au abuzat o leacă, pe când democraţii susţin că au abuzat doar o ţară. Deci nimeni nu minte de îngheaţă apele. Pentru ca apele îngheaţă la Washington din cauza încălzirii globale care afectează climatul mondial, inclusiv climatul socio-politic de la vârf. Ceea ce ambele memorii menţionează este faptul că cineva, undeva, împins de la spate de către altcineva, a folosit un dosar plin de fabulaţii despre actualul preşedinte republican Donald Trump pentru care au plătit democraţii şi campania electorală a fostei candidate Hillary Clinton. Acest dosar compus de către un spion britanic a fost parte din documentaţia prezentată în faţa unui tribunal în scopul obţinerii unui mandat de culegere de informaţii. Împotriva unui colaborator al candidatului republican la președinție. Republicanii spun că acest dosar măsluit a fost hotărâtor în acordarea mandatului de supraveghere, în vreme ce democraţii consideră că dosarul ce conţine câteva exagerări a fost doar o mică părticică neimportantă în acelaşi caz. Concluzia este că, indiferent de procentul exact matematic prin care dosarul buclucaş a influenţat hotărârea judecătorească, un document plătit de membri unui partid a fost folosit pentru supravegherea membrilor celuilalt partid în timpul unei campanii electorale.

Şi acest fapt este interpretat diferit în mass media americană. Pentru Fox News, susţinători ai preşedintelui Trump, este dovada de necontestat a unui scandal politic fără precedent. Pentru CNN, care a devenit trâmbița la modă a mişcării de stânga americane, întâmplarea nu are nici o valoare politică sau morală, ci este doar o dovadă ca instituţiile statului şi serviciile îşi fac datoria (atâta vreme cât demonstrează că domnul Trump şi echipa lui sunt vinovați de ceva, cât de mic).

Procurorul special Robert Mueller – care este din familie de origine prusacă – este, de fapt, arbitrul acestor ciocniri între partide şi ideologiile lor. Făcându-şi datoria cu imparţialitate, domnul Meuller a dat publicităţii o punere sub acuzare a mai multor tovarăşi rusnaci şi câteva instituţii ruseşti. Dovedind că fraţii noştri de la răsărit şi-au băgat nasul în alegerile americane. Că au furat informaţii digitale ca-n codru, au băgat zâzanie între partide şi între candidaţi, au publicat documente care n-ar fi trebuit să vadă lumina zilei. Tot acest efort pentru a ajuta candidaturile lui Donald Trump şi Bernie Sanders. Împotriva sărmanei doamne Hillary Clinton. Pe care ruşii n-o plac sub nici o formă, şi a cărei președinție (meritată) ar fi pus în pericol existenţial imperiul post-sovietic cu tovarăşul Vladimir Putin cu tot.

Astfel ajungem la miezul problemei. Se pare că Donald Trump şi colaboratorii lui n-au avut nici o înţelegere secretă cu ruşii, deci probabil că actualul preşedinte nu este o marionetă rusească pe care ruşii au pus-o în Casa Alba împotriva voinţei poporului care şi-a dorit-o din suflet pe sărmana Hillary.

Din toată această cacialma juridică un singur lucru reiese clar: doamna Clinton este o mare victimă care a suferit din cauza injusției istorice cauzate de spionii, propagandiştii şi hackerii ruşi. Deci prejudiciată şi abandonată, Hillary Clinton merită să fie lăsată în pace. Să nu mai fie hărțuită de amintirile unui caz legat de un server personal prin care se scurgeau secrete de stat. Să nu i se mai amintească de jocurile de culise prin care practic l-a eliminat pe Bernie Sanders din orice competiţie reală pentru câştigarea candidaturii democrate. Chinuita Hillary merită să nu mai fie stingherită, ci încurajată să-şi consume energiile în acţiunile de caritate ale multi-miliardarei sale fundaţii non-profit (în ale cărei conturi zac mulţi bani ruseşti). Să mai scrie un rând de memorii ca să lumineze vieţile atâtor domnişoare în căutare de exemple de urmat. Şi dacă toată lumea înţelege victimizarea dânsei, atunci vom uita cu toţii şi de faptul că, la vremea respectivă când toate cele se întâmplau, în Casa Alba trona un alt şerif. Fostul şef al doamnei Hillary Clinton. Astfel că nici o speculaţie, conspiraţie, fabulaţie, sau – Doamne fereşte! – vreo anchetă oficială să nu ajungă până la Barak Obama…