De ce alegerile din SUA ar trebui să ne intereseze pe toți

Ultimii 15-20 de ani au înregistrat o intensificare a inter-conectivității țărilor, generic numită globalism, la baza căruia stau acordurile comerciale, financiare, politice și militare. Ca efect, suveranitatea și granițele statale au devenit mai mult simbolice, prosperitatea a devenit transnațională, contemplând astfel ideea unei singure lumi sub auspiciul păcii și bunei înțelegeri.

Tot de-a lungul acestor ultimi ani, harta globală a suferit continuu permutări prin consolidarea Uniunii Europene, prin influența energetică a Rusiei, mai ales prin extinderea geopolitică masivă a Chinei comuniste, dar având constant, ca lider, Statele Unite ale Americii.

Recent, multiple organizații și mișcări globale cereau ca și non-americanii să aibă dreptul să decidă cine va fi președintele Statelor Unite, fiind iritate de politica America First a administrației Trump/Pence, ceea ce denotă și constatarea că Statele Unite sunt un factor de influență globală.

De asemenea, o serie de entități statale încearcă, subversiv sau direct, să influențeze parcursul și influența Statelor Unite dincolo de Atlantic sau de Pacific, dar mai ales la nivel global.

Statele Unite ale Americii reprezintă o forță politică, economică, socială și militară la nivel global. Așadar, 2 motive pentru care SUA sunt în această poziție și de ce alegerile din 3 noiembrie ar trebui să ne intereseze pe toți.

1. Inspirația libertății

Statele Unite ale Americii au fost fondate pe principiul eliberării de oprimare și pe libertățile și drepturile fundamentale pentru fiecare cetățean, plecând de la premisa că toți oamenii sunt egali și creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Bill of Rights și Constituția Statelor Unite stau la baza unei Republici puternice doctrinar și social, care se manifestă ca o democrație, dar cu standarde mult mai înalte decât ceea ce reprezintă democrația în teorie și practică.

Constituția Statelor Unite este un document unic care creează și empowers drepturile și libertățile fiecărui american indiferent de naționalitate, credință, sex sau culoare. Astfel că în Statele Unite și-au găsit refugiul zeci de milioane de oameni de pe întreaga planetă, adoptând valorile americane și trăind în pace și consens sub aceeași umbrelă a Constituției.

Statele Unite ale Americii au devenit un exportator net de libertăți și valori democratice. Având ca bază principiile iudeo-creștine, libertatea religioasă a fost coroana libertăților practicate și promovate de americani global. Nu lipsesc libertatea de exprimare, libertatea de conștiință, dreptul de a te închina, dreptul la viață al copiilor nenăscuți, demnitatea, protejarea familiei, educația, încurajarea prosperității, principii adoptate chiar și în Declarația Universală a Drepturilor Omului la 10 decembrie 1948 de ONU și în Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, drepturi fundamentale care guvernează planeta și lumea civilizată.

În prezent, mai ales sub administrația Trump/Pence, SUA promovează, monitorizează, finanțează global aceste deziderate sau penalizează țările, guvernele, entitățile și persoanele care prin natura activității lor aduc prejudicii acestor principii fundamentale pe întreg globul, deținând resursele și instrumentele de a acționa ca lider global în această privință, surclasând celelalte puteri globale precum UE, China comunistă și Rusia.

În domeniul social umanitar, SUA sunt cel mai mare donator de pe glob, acordând ajutoare financiare substanțiale țărilor sărace şi în curs de dezvoltare, un principiu caritabil cu origini în aceeaşi Constituție.

2. Garanția securității globale

Fără aportul vital al Statelor Unite în cele Două Războaie Mondiale, istoria ar fi arătat complet diferit. Fără intervenția politică persuasivă americană, Comunismul ar fi acaparat mult mai mult timp Europa de Est. Contrar imaginii de polițist al planetei, SUA au practicat mai întâi valorile fundamentale ale omului, acestea fiind motivul pentru implicarea la nivel global.

SUA sunt o putere economică și militară, în ultimii patru ani, cu precădere, înregistrând recorduri economice istorice.

Desigur, Statele Unite au înregistrat și eșecuri în urmărirea acestor deziderate și să nu fim naivi, au manifestat și interese economice globale, ceea ce orice țară o face la un anumit nivel. Doar pentru că sunt atât de vizibile când vine vorba de SUA, nu înseamnă că ele nu există și la nivelul UE, Rusiei sau al Chinei.

Exportul de securitate globală al Statelor Unite a arătat diferit de la administrație la administrație. Luând în calcul ultimii aproape 12 ani, putem observa o serie de particularități care au avut urmări diferite, dar de mare impact pentru securitatea globală și mai ales pentru cea a României și Europei de Est.

Sub administrația Democrată Obama/Biden, Statele Unite au redus turația asigurării securității globale. În primul rând, prin reducerea investițiilor militare interne, US Army ajungând să ocupe poziția perdantă în competiția tehnologiei și tehnicii militare cu China și Rusia.

În al doilea rând, politica administrației Obama/Biden a încercat, fără succes, o resetare a relațiilor internaționale politico-militare-economice cu o serie de țări, nu tocmai cu o reputație bună.

A încercat să convingă Iranul să nu producă arsenal nuclear, adoptând un acord care nu îi împiedicau pe iranieni să facă, în schimb, rachete de distanță lungă cu care amenințau să elimine în întregime Statul Israel. După care, printr-o operațiune îndrăzneață Mossad de obținere a arhivei nucleare iraniene din Teheran, să se afle că Iranul continua să producă arsenal nuclear ignorând acordul de neproliferare. Astfel, bine finanțat de acordul cu SUA, Iranul a devenit un actor terorist în zona Orientului Mijlociu prin facțiuni proxy.

În relație cu Rusia expansionistă și șantajistă energetic, administrația Obama/Biden a eșuat, impulsionându-l pe Vladimir Putin să ocupe Crimea, teritoriu ucrainean, fără nicio strofocare. Prin dezinteresul militar, politic și economic manifestat în Europa de Est, România, Ucraina, Polonia și alte țări s-au trezit singure, lipsite de sprijin în fața Rusiei dornice de refacerea, cel puțin simbolică, a URSS.

Sub administrația Obama/Biden și a strategiei lor ezitante s-a născut ISIS, califatul terorii, care a ocupat Siria și nordul Irakului, o mișcare teroristă care a făcut din decapitarea musulmanilor și occidentalilor un show public global.

În privința Chinei comuniste, administrația Obama/Biden nu a înțeles în niciun moment pericolul expansionist al Beijingului, unul dintre cele mai totalitariste regimuri comuniste care practică închiderea dizidenților în lagăre de reeducare, punctaje sociale pentru a obține drepturi, dominația globală neloială în privința stocurilor și materiei prime și, cel mai important, exportul global de COVID-19.

În opinia mea, administrația Obama/Biden n-a pus în pericol numai securitatea globală, dar a slăbit și forța intrinsecă a Statelor Unite.

În contrast, administrația Republicană Trump/Pence a înțeles rolul și forța SUA la nivel global. A investit masiv în armată și în tehnica militară, luând din nou poziția de lider de inovație și pregătire militară și a revenit rapid și puternic în zonele compromise de administrația anterioară. Față de predecesorii săi, Trump este primul președinte de după anii 1970 care nu a demarat un conflict militar extern.

Dar a intervenit punctual. A renunțat la acordul cu Iranul și i-a impus sancțiuni economice masive. L-a eliminat pe actorul principal terorist în zona Orientului Mijlociu, Generalul Qasem Soleimani, personajul care amenința nu doar țările occidentale, dar și pe cele arabe și musulmane din zonă. A dezamorsat pericolul nuclear al Coreei de Nord, sub amenințarea căruia trăia întreaga Asie, în special Coreea de Sud.

A început o reechilibrare economică cu China, refuzând să mai permită statului comunist să se extindă politic și economic la nivel global – a interzis tehnologia Huawei pe motive de securitate și i-a convins pe liderii europeni să adopte aceeași măsură. A adoptat sancțiuni împotriva Chinei pe tema libertății religioase, libertății de exprimare, statul comunist chinez ajungând la un nivel de tiranie nemaiîntâlnit de la Mao încoace.

Administrația Trump nu a mai ezitat și a eliminat total ISIS, într-un termen relativ scurt. A redat US Army controlul și strategia operațiunilor, ceea ce a făcut ca forța letală americană să se manifeste puternic.

În privința Europei de Est, ultimii patru ani au înregistrat un desant american fără precedent: politic, militar, economic. Administrația Trump a convins aliații NATO de nevoia întăririi flancului estic al alianței în fața Rusiei, astfel că în Polonia și în România au debarcat trupe, tehnică militară și o prezență reîmprospătată americană.

Pace prin Putere, pare să fie deviza administrației Trump/Pence care consideră că o Americă puternică economic, militar, social, poate juca în continuare rolul de lider global fără a interveni prin războaie și forță militară brută.

Uniunea Europeană nu reușește să mențină un echilibru de forțe la nivel european, Germania, unul dintre liderii UE, fiind ea însăși dependentă de gazul rusesc, incapabilă astfel de contramăsuri la influența rusă. În schimb, prezența Statelor Unite în zonă garantează un echilibru al forțelor geopolitice.

România este direct interesată de alegerile din 3 noiembrie, pentru că ultimii patru ani de administrație Trump/Pence a creionat o traiectorie economică și militară extrem de importantă pentru români, un cordon ombilical Washington – București. Având experiența nefastă a retragerii americane sub administrația Obama/Biden, România se poate trezi, din nou, lăsată la voia întâmplării în privința securității economice, militare și mai ales energetice. În aceeași situație ar fi și Ucraina. Republica Moldova.

Românii, europenii, artizanii și fanii globalismului nu pot vota la alegerile prezidențiale din Statele Unite. Dar pot urmări atent, pot învăța și adopta principiile fundamentale care stau la baza excepționalismului american.

Toată lumea își dorește pace și armonie, dar ele nu sunt posibile. Nu trăim într-o poveste, nici într-un film: trăim într-o realitate pe care, într-o anumită măsură, ne-o putem crea singuri.

În schimb, românii și toți ceilalți cetățeni ai lumii pot identifica și vota politicieni care înțeleg nevoia unui echilibru local și global garantat de o forță precum Statele Unite, alternativa fiind Uniunea Europeană, Rusia sau China.

Deși complexă, opțiunea este una singură și simplă.

Timotei Dinică
Tribuna.US