Demontarea retoricii și minciunilor obosite ale lui Biden privind armele

Nu am de gând să mint, este obositor să subliniez în mod constant aceleași afirmații necinstite ale stângii anti-arme. Națiunea ar lua probabil mai în serios demagogia lui Joe Biden cu privire la arme de foc dacă președintele și staff-ul său ar pregăti din când în când un material nou. Pentru că recenta pledoarie pentru mai mult control asupra armelor de foc a fost o reluare a acelorași idei politice arhaice, analogii proaste și minciuni pe care democrații tind să le lanseze după fiecare împușcătură.

Al Doilea Amendament nu este „absolut”

Președintele, așa cum face aproape întotdeauna, a început cu această minciună. Al Doilea Amendament, a afirmat Biden, „ca toate celelalte drepturi, nu este absolut”. Desigur, există deja zeci de mii de legi care reglementează deținerea individuală de arme de foc în Statele Unite. Există mai multe legi și regulamente care restricționează cel de-al Doilea Amendament decât orice alt drept din Constituție, și nu este nici pe departe o diferență prea mare. Susținătorii „dreptului la vot” tratează legile privind cartea de identitate cu fotografie ca și cum ar fi echivalente cu fascismul. Ei bine, exercitarea dreptului la autoapărare este condiționată de o verificare a antecedentelor de către FBI.

Într-adevăr, noțiunea că posesia de arme de foc este „absolută” nu s-ar potrivi cu experiențele celor care trăiesc într-un oraș albastru precum Baltimore (58,27 omucideri la 100.000), Washington D.C. (23,52) sau Chicago (18,26), unde, în ciuda deciziilor Heller și McDonald care codifică mai departe dreptul individual de a deține arme de foc, achiziționarea legală a unei arme de mână rămâne o provocare neconstituțională.

Interzicerea armelor de asalt

Biden a citat opinia majoritară a judecătorului Scalia în cazul Heller, spunând: „Judecătorul Scalia a fost cel care a scris, și citez: ‘La fel ca majoritatea drepturilor, dreptul celui de-al Doilea Amendament – drepturile acordate prin cel de-al doilea amendament nu sunt nelimitate’. Nu nelimitat. Nu a fost niciodată”.

Democrații au obiceiul să izoleze această replică de la Heller, o decizie despre care susțin în același timp că a creat în mod catastrofal un drept individual la deținerea de arme de foc. Dar replica lui Scalia, citită în contextul constatării deciziei că Al Doilea Amendament protejează dreptul de a deține o armă de foc fără legătură cu serviciul de miliție, susține doar legalitatea statelor care limitează „armele periculoase și neobișnuite”, nu și armele „de uz comun” ale „cetățenilor care respectă legea”.

AR-15 și puștile similare îndeplinesc cu ușurință acest ultim criteriu. Nu este doar cea mai populară pușcă din țară, ci și unul dintre tipurile de arme de foc cel mai puțin folosite în infracțiuni. Acesta este motivul pentru care democrații încearcă să convingă publicul că AR-15 sunt „arme de război” și, prin urmare, excepțional de „periculoase și neobișnuite”.

Acest lucru este pur și simplu greșit. AR-15 este mai puțin o armă de război decât un pistol de 9 mm (pe care, la începutul acestei săptămâni, președintele a sugerat că ar trebui să fie interzis, de asemenea).

Mai mult, Heller a constatat că interzicerea unei întregi categorii de „arme” pe care americanii le „aleg în mod covârșitor” este neconstituțională. Așadar, ideea că Scalia ar susține scoaterea în afara legii a puștilor semiautomate – ale căror mecanisme sunt practic identice cu cele ale majorității armelor de foc – este ridicolă. De fapt, nu sunt sigur că interdicțiile existente privind „armele de asalt” nu ar fi (pe bună dreptate) respinse dacă ar fi contestate la Curtea Supremă.

Biden a făcut, de asemenea, afirmația discutabilă că în deceniul în care a fost în vigoare interzicerea „armelor de asalt”, numărul atacurilor în masă a scăzut. „Dar după ce republicanii au lăsat legea să expire în 2004, iar aceste arme au putut fi vândute din nou, atacurile în masă s-au triplat”, a spus Biden. „Acestea sunt faptele”.

Nu veți fi surprinși să aflați că nu sunt.

Biden nu a menționat faptul că, după ce „interzicerea armelor de asalt” a expirat în 2004, infracțiunile comise cu arme de foc au continuat să scadă vertiginos. În cei 15 ani care au urmat imediat după anularea interdicției, numărul total de omucideri a scăzut în 10 din 15 ani. La douăzeci și unu de ani după ce violența armată a atins apogeul în 1993 și la un deceniu după interzicerea armelor de asalt, omuciderile prin arme de foc au atins cel mai scăzut nivel din 1976. Până atunci, AR-15 devenise cea mai populară pușcă din țară. (Un studiu al Departamentului de Justiție din 1999 a constatat, de asemenea, că interdicția nu a reușit “să reducă numărul mediu de victime pe incident de crimă cu armă de foc sau de victime cu multiple răni prin împușcare”).

Și, deși este posibil ca republicanii să fi lăsat legea să expire în 2004, așa cum a subliniat John McCormack, Harry Reid nu a adus o interdicție a armelor de asalt în Senat până în 2013, după masacrul de la Newtown. La vremea respectivă, democrații controlau Senatul, iar 16 dintre senatorii lor au votat împotriva proiectului de lege, inclusiv Michael Bennet, Joe Manchin și Jon Tester. Au democrații măcar 50 de voturi pentru o interdicție?

Ridicarea vârstei de achiziționare a unui AR-15 de la 18 la 21 de ani

Este vorba mai puțin despre menajamente, cât despre faptul că liberalismul contemporan este un joc uriaș de Calvinball. Numeroși democrați de rang înalt susțin ideea de a permite tinerilor de 16 ani să participe la cel mai vital, sacru și indispensabil ritual al democrației: votul. Dar, din nou, când vine vorba de asigurarea de sănătate impusă de guvern, ei cred că americanii ar trebui să fie tratați ca niște copii până la vârsta de 26 de ani. Dar, de asemenea, ei par să fie perfect de acord ca tinerii de 18 ani să se înroleze în forțele armate – dar nu și ca aceiași bărbați și femei să cumpere o băutură sau să practice dreptul la autoapărare.

În lumea reală, maturitatea diferă de la o persoană la alta și de la un loc la altul. La urma urmei, vârsta medie a atacatorilor în masă este de 33 de ani. Dar dacă vrem să stabilim un an arbitrar care să marcheze începutul maturității, acesta ar trebui să rămână consecvent. Dacă ești pregătit să votezi, ești pregătit să-ți exerciți toate drepturile. Desigur, ideea că fondatorii ar fi fost șocați de un tânăr de 18 ani care poartă o armă de foc – o afirmație pe care o primesc des – este, de asemenea, un nonsens. „Adolescentul” este o invenție a secolului al XX-lea. În secolul al XIX-lea, erai copil și apoi erai adult. Iar vârsta adultă începea devreme.

Afirmația lui Biden că armele de foc „sunt ucigașul numărul unu de copii în Statele Unite ale Americii… mai mult decât accidentele de mașină, mai mult decât cancerul”, este, de asemenea, o minciună.

Eliminarea imunității de răspundere a producătorilor de arme de foc

Producătorii de arme, spune președintele, „sunt singura industrie din această țară care are acest tip de imunitate”. Aceasta este o minciună extrem de stupidă.

Producătorii de arme nu beneficiază de nicio protecție specială. Dacă o armă de foc funcționează defectuos din cauza unui design necorespunzător sau a unei producții inferioare, sau dacă producătorul de arme de foc îi induce în eroare pe consumatori, acesta poate fi dat în judecată, ca orice alt producător din țară.

În cazul în care armele funcționează corect, dar sunt folosite în acte ilegale, acestea, ca orice altă industrie, nu mai pot fi date în judecată. În același mod, un producător de SUV-uri nu este răspunzător atunci când un ucigaș intră intenționat într-o mulțime de oameni, omorând șase persoane, și nici un producător nu este răspunzător atunci când cineva folosește o bâtă de baseball și un cuțit pentru a-și ucide trei colegi de muncă.

Biden a continuat spunând: „Imaginați-vă. Imaginați-vă dacă industria tutunului ar fi fost imună la procese, unde am fi fost astăzi. Protecțiile speciale ale industriei armelor de foc sunt scandaloase. Trebuie să înceteze”.

Este revelator faptul că Biden, care pretinde că respectă „cultura, tradiția și preocupările proprietarilor legali de arme”, compară țigările cu un drept protejat de Constituție.

Unul dintre aceste două produse ar putea fi interzis mâine dacă politicienii ar dori acest lucru. Armele – îmi pare rău, Joe – nu poate fi interzise.

Un articol de David Harsanyi pentru The Federalist

Tribuna.US