Dependența și efectele ei devastatoare

Dependența este un fenomen relativ nou, fiind un subiect foarte vast, complex și profund. Abordarea de față are rolul să atragă atenția și să introducă dramatismul subiectului. La început este doar intenția de a experimenta, apoi apare preocuparea, acomodarea cu noua experiență, așteptarea de o repeta și, în final, apare adicția. Dependența conduce la probleme sociale, deteriorarea condiției de viață, izolarea socială, crește doza de drog și frecvenţa repetării administrării acestuia.

DEFINIREA TERMENILOR

1. Dependența, adicția, este un automatism care se instalează în creier pe suportul unei funcții pe care neuropsihologia încearcă să-l înțeleagă, să-l explice și să-l trateze. Cuvântul ,,adicție” este derivat din latinul ,,înrobit de” sau ,,obligat să”. Dependența apare atunci când corpul se adaptează la prezența unui drog. În general, dependența este evidentă atunci când o persoană nu se poate abține nici măcar o zi să folosească substanța sau să facă lucrul care a creat adicția.

Dependența este, pe de-o parte, o problemă comportamentală care se automatizează prin repetare; însă pe de cealaltă parte este o problemă chimică, din cauza eliberării unor substanțe chimice neurotransmițătoare: endorfină, dopamină (hormonul plăcerii), serotonină (hormonul fericirii), adrenalină, oxitocină… Dopamina este un neurochimic care provoacă activitate în creier, stimulând sistemul de recompense de care avem nevoie pentru supravieţuire. Exemple: mâncarea, actul intim, somnul, legăturile afective, evitarea durerii etc. Spre exemplu, persoanele cu boala Parkinson nu procesează suficientă dopamină.

Persoanele cu schizofrenie procesează prea multă dopamină și acest lucru poate duce la furtuni emoționale extreme. Odată instalată dependența, omul nu mai poate renunţa la repetarea automatismului prin simpla folosire a voinţei. Dependenţa este o boală progresivă și nu va trece de la sine. După ce s-a instalat, nu se poate vindeca uşor.

2. Toleranța este un fenomen potrivit căruia creierul se adaptează la doza de drog și nu mai simte plăcerea, motiv pentru care solicită creșterea dozei și a frecvenței utilizării substanței. Dependența apare atunci când corpul se adaptează la prezența unui drog. În timp, creierul se adaptează și substanța sau activitatea dorită provoacă din ce în ce mai puțină plăcere. În această situație, persoanele implicate trebuie să consume mai mult stimulator (drog) pentru a obţine același efect, deoarece creierul lor s-a adaptat – acest fenomen este numit toleranţă.

3. Sevrajul presupune o puternică suferință fizică și psihică, cauzată de lipsa stimulului (drog, alcool, sex, jocuri de noroc etc). Dependența apare atunci când corpul se adaptează la prezența unui drog, însă drogul își pierde efectul inițial, rezultând consumul unei cantități crescute din acel drog pentru a obține același efect. Atunci când corpul este lipsit de această substanță, se produce sevrajul.

El se manifestă prin dureri puternice, grețuri, vomă, transpirație, crampe puternice, halucinații, stări de șoc și delir. Biblia spune: ,,Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” (1 Corinteni 6:12). (va urma)

Luigi Mițoi
Pastor
Biserica Betania, Niles, IL