„Distorsiunea avortului“: Cum a otrăvit Roe cultura americană

Un eseu recent al The Atlantic a documentat zeci de demonstrații pro-avort din întreaga țară în urma deciziei Curții Supreme în cazul Dobbs. Protestatarii, adesea îmbrăcați ca niște slujnice din romanul distopic al lui Margaret Atwood, par să creadă că Înalta Curte le-a furat ceva. Chiar și descrierea articolului îi învinovățește pe judecători de „eliminarea unui drept federal la avort“.

În realitate, decizia majorității în cazul Dobbs nu a schimbat nicio lege privind avortul. Ceea ce au făcut a fost să pună capăt intervenției de 49 de ani a Curții Supreme, care preluase problema avortului din mâinile legislatorilor aleși și, prin urmare, din mâinile poporului american, explică John Stonestreet și G.S. Morris pentru The Stream.

Acum, datorită acestei hotărâri, alegătorii pot, pentru prima dată în decurs de o generație, să decidă în mod democratic asupra acestui subiect, mergând la vot și făcându-și auzită vocea.

Bineînțeles, orice lege care permite uciderea copiilor nenăscuți este nedreaptă și inacceptabilă din punct de vedere moral, chiar dacă reprezintă voința alegătorilor.

Așadar, obiectivul final al creștinilor ar trebui să fie ca avortul să fie nu doar ilegal în toate cele 50 de state, ci și o idee de neconceput în lumea modernă, aruncat în coșul de gunoi al istoriei la fel ca alte lucruri malefice din trecut.

Evident, având în vedere reacția la decizia Dobbs, acest lucru va implica schimbarea multor inimi și minți.

Restaurarea statului de drept

Cu toate acestea, hotărârea în cazul Dobbs este o victorie incredibilă și un pas important în restaurarea statului de drept în această țară și în plasarea problemei avortului în mâna poporului.

Roe a fost un dezastru juridic, folosit timp de zeci de ani pentru a elimina orice reglementări la nivel de stat privind avortul și pentru a reduce la tăcere alegătorii care doreau implementarea unor astfel de norme.

După cum scriu Ryan Anderson și Alexandra DeSanctis în noua lor carte, Tearing Us Apart,

„Roe a transferat aproape orice întrebare despre politica avortului din mâinile poporului american în mâinile unor judecători nealeși, deși Constituția nu conține niciun pasaj care ar putea susține măcar pe departe un drept la avort“.

Fosta judecătoare Sandra Day O’Connor, o persoană neavând deloc convingeri pro-viață, a descris atitudinea sistemului judiciar în această problemă drept „distorsiunea avortului“.

Potrivit ei, „nicio normă sau doctrină juridică nu este la adăpost de anularea ad hoc de către această Curte atunci când apare o ocazie pentru aplicarea ei într-un caz care implică reglementarea avortului de către stat“.

Cu alte cuvinte, O’Connor a constatat că judecătorii de stânga erau dispuși să folosească argumente înșelătoare pentru a susține dreptul la avort, chiar și când aceasta însemna ignorarea normelor și a precedentelor stabilite.

De fapt, chiar și regretata judecătoare Ruth Bader Ginsburg, o susținătoare puternică a așa-numitului „drept de a alege“, a recunoscut că, din punct de vedere juridic, Roe a fost o „intervenție judiciară brutală“.

Politica americană privind avortul a reflectat-o pe cea a regimurilor represive

Dobbs nu numai că reprezintă un moment în care Curtea Supremă renunță la putere și o returnează statelor, dar ar putea plasa America mult mai aproape de restul lumii dezvoltate în ceea ce privește problema avortului.

Dacă vă vine să credeți, legislația americană privind avortul, în mare parte datorită lui Roe, a fost mai mult în concordanță cu legile regimurilor represive și totalitare decât cu alte democrații liberale.

După cum remarcă Anderson și DeSanctis, doar șapte țări, printre care Coreea de Nord,

„permit avortul electiv după douăzeci de săptămâni de sarcină. Politica americană privind avortul este mult mai permisivă chiar și decât politicile din majoritatea țărilor europene. Treizeci și nouă din cele patruzeci și două de țări europene care permit avortul electiv îl permit doar în primele douăsprezece săptămâni de sarcină“.

Ca să vă faceți o idee mai clară, ni se spune că legea din Mississippi de la care a pornit cazul Dobbs este comparabilă cu distopia sexistă fictivă a lui Margaret Atwood. Dar realitatea este că, prin interzicerea avortului electiv după 15 săptămâni de sarcină, legea a făcut ca Mississippi să fie comparabilă cu distopii sexiste precum… ei bine, Franța.

Citește și Un apel către Biserică: Cum să acționăm după invalidarea dreptului constituțional la avort

Reacții în urma deciziei Dobbs

Având în vedere aceste realități, este greu de înțeles reacția extremă pe care mulți din tabăra pro-avort au avut-o după anunțarea deciziei. Judecătorii nu au schimbat nicio lege. Ceea ce au făcut a fost să returneze problema în mâinile statelor și, prin urmare, ale alegătorilor.

Procesul care se desfășoară acum în toate cele 50 de state este unul pe care Instanța Supremă l-a scurtcircuitat cu aproape 50 de ani în urmă, luând decizia în locul nostru și inventând un drept constituțional la avort.

După cum menționează Anderson și DeSanctis, această intervenție „brutală“ a corupt procesul nostru politic, a subminat voința alegătorilor și a încurajat o mentalitate în rândul progresiștilor, conform căreia tot ceea ce nu puteau obține prin sistemul legislativ, puteau să ceară de la Curtea Supremă.

În cazul Dobbs, șase dintre judecători par să indice că lucrurile nu vor mai funcționa în acest fel.

Bineînțeles, statele progresiste vor consacra avortul în legislație, ceea ce înseamnă că în această țară va continua curmarea de vieți de către specialiști îmbrăcați în alb practicând ceea ce ei numesc „asistență medicală“.

Până când acest lucru se va schimba, eforturile noastre pentru dreptate trebuie să continue. Dar, datorită recentei hotărâri, legile menite să salveze viața bebelușilor nu vor mai fi anulate de avocați îmbrăcați în negru care practică ceea ce ei numesc „drept constituțional“.

Traducere și adaptare
Tribuna.US