Dreptul la viața privată este sacru

Într-o decizie semnificativă din 2017, Curtea Supremă din India a recunoscut „dreptul la viața privată“ ca drept fundamental al oricărui cetățean indian. Acest drept esențial al omului este valabil pentru toți cetățenii lumii și ar trebui protejat de toate guvernele. Firește, ar trebui să fie recunoscut ca un principiu democratic indispensabil, analizează Joseph D’Souza într-un articol Christian Post. 

În celebra istorisire a Creației, Dumnezeu i-a acoperit pe Adam și Eva cu piei de animale. Actul său ilustra că oamenii nu erau meniți să trăiască goi și expuși. Dumnezeu a furnizat haine pentru a proteja intimitatea atât a corpului, cât și a persoanei.

Însă, odată cu dezvoltarea civilizației umane, iar, în prezent, datorită tehnologiei avansate, acest drept de bază este adesea extrem de afectat. Este dezumanizant atunci când unele persoane sărace sau aparținând  clasei de jos din India trebuie să facă baie pe jumătate goi în public, în mahalale și sate aglomerate. Din fericire, prim-ministrul indian Modi a avut măcar o reușită unică în protejarea vieții private și a demnității prin construirea a sute de mii de toalete în India, prin intermediul campaniei „India curată“.

Din păcate, majoritatea guvernelor de astăzi își atribuie puteri de zei, încercând să cunoască viața privată a tuturor cetățenilor. Dar când se încalcă confidențialitatea, liberul arbitru este periclitat. Dumnezeu știe totul, dar nu încalcă liberul nostru arbitru.

Guvernele din întreaga lume, inclusiv propriul meu guvern indian, sunt acuzate de spionaj tehnologic asupra liderilor din societate – folosind în special software-ul Pegasus. Pegas este vândut doar guvernelor, nu și persoanelor fizice, lucru care deja implică în sine un anumit nivel de putere asumat de stat.

Scopul declarat al lui Pegas este să salveze vieți. Creatorii săi susțin că intenția era de a prinde infractori, teroriști, traficanți de droguri și traficanți de oameni, nu de a distruge viața liderilor societății civile, a activiștilor sau a adversarilor politici.

Acum, ei propun înființarea unei entități globale de securitate cibernetică care să monitorizeze utilizarea abuzivă a acestei tehnologii tot mai răspândite. Lumea liberă trebuie să ceară încetarea spionajului neîngrădit înainte să fie prea târziu pentru a închide cutia Pandorei.

Jurnaliștii, politicienii și activiștii pentru drepturile omului, sunt cu toții principalele ținte spionate. Dar nu vorbim doar de lideri. Oricine folosește un smartphone este în pericol ca dreptul său esențial la viață privată să-i fie compromis. Tipul de informații la care are acces statul și „Big Tech“ include date biometrice vocale, obiceiurile de cheltuieli, locația, câștigurile, prietenii și detalii private de sănătate. În plus, programe software ne pot infecta cu ușurință telefoanele mobile și pot culege restul informațiilor personale.

Citește și Colaborarea dintre Guvern și Big Tech pune bazele totalitarismului, avertizează experții

În prezent, dreptul la viață privată este tratat ca unul neesențial de către cei care pot profita de pe urma lui sau îl pot folosi în numele securității naționale. În special statul spion a devenit o problemă tot mai mare, de când drepturile individuale au fost compromise pentru a proteja cetățenii în timpul războiului împotriva terorismului inițiat de președintele Bush.

„Securitatea națională“ este o umbrelă atotcuprinzătoare folosită adesea pentru a justifica activități ilegale împotriva persoanelor libere. Infamul Edward Snowden a declarat pe bună dreptate că arhiva actuală a 50.000 de numere de telefon ale „persoanelor de interes“ va deveni a celor 50 de milioane de mâine. Mai mult, în America, FBI-ul a fost prins spionând ilegal pe cei care nu subscriu la ideologia politică a celor ce dețin puterea în agenție.

Folosirea abuzivă a puterii pentru a colecta și interpreta informațiile personale ale cetățenilor săi este o problemă gravă de încredere, la fel și utilizarea de către marile companii tehnologice a unor algoritmi sofisticați pentru a monitoriza oamenii în scopuri comerciale.

Nu există nimic neutru când vorbim de stat sau Big Tech. Niciuna nu este o entitate neînsuflețită. În democrații, statul are un contract cu oamenii care au votat acei lideri pentru a ajunge la putere. Atunci când drepturile fundamentale sunt încălcate, legitimitatea statului nu mai există.

Judecătorul Curții Supreme din India, D.Y. Chandrachud, a fost unul dintre cei care au aprobat în unanimitate dreptul la viață privată ca drept fundamental. El a numit ca baze ale dreptului la viață privată demnitatea, libertatea, autonomia, integritatea corporală și mentală, autodeterminarea și un spectru de drepturi protejate. Chandrachud a declarat:

„Demnitatea nu poate exista fără intimitate. Intimitatea este expresia supremă a sanctității individului. Este un principiu constituțional care străbate spectrul drepturilor fundamentale și menține individului dreptul de alegere și autodeterminare.“

Fără dreptul și protejarea spațiului nostru personal, a gândurilor noastre private, a conversațiilor și a vieții noastre personale de familie, vom avea parte de o moarte treptată pe plan social și creativ – ambele având legătură cu libertățile individuale de gândire și exprimare date de Dumnezeu.

Vor continua guvernele să ne încalce cu nerușinare principiile democratice sacrosante? O vor face, dacă nu îi presăm pe liderii din întreaga lume să consacre permanent dreptul uman intrinsec la viața privată în statul de drept. Congresul SUA trebuie să adopte legi pentru a ne asigura că nu ajungem sub o dictatură digitală. Ei sunt adesea primii care au inițiativa în astfel de chestiuni și, dacă ei iau atitudine, sunt încredințat că și alte națiuni le va urma exemplul. Pentru binele fiecărui cetățean și pentru ca națiunile și civilizațiile să înflorească, spionajul ilegal trebuie să înceteze.

Traducere și adaptare
Tribuna.US