Elie Wiesel, vocea supraviețuirii Holocaustului și apărător al drepturilor omului

Elie Wiesel a fost o personalitate remarcabilă care a adus o contribuție inestimabilă în lupta împotriva injustiției și pentru drepturile omului. Supraviețuitor al Holocaustului, Wiesel a devenit un scriitor prolific, un filozof profund și unul dintre cei mai importanți activiști pentru drepturile omului ai secolului XX. Experiența sa tragică în lagărele de concentrare naziste l-a motivat să devină o voce puternică în promovarea toleranței, rememorării Holocaustului și prevenirea atrocităților în întreaga lume.

Ceea ce mulți nu știu sau poate uită prea repede, însă, este că Elie Wiesel s-a născut în România, și astfel se înscrie pe lista românilor care au fost o binecuvântare prin contribuția lor la lumea occidentală.

Repere istorice

Elie Wiesel s-a născut în Sighetu Marmației, Maramureș, pe 30 septembrie 1928, fiind singurul băiat și totodată al treilea copil dintre cei patru ai Sarei și Șlomo Wiesel. Familia Wiesel se ocupa de comerț, având o băcănie, aceasta fiind sursa lor de existență. Orașul Sighet, în acea perioadă avea o majoritate evreiască de 38,6%.

Elie Wiesel a început încă din copilărie, la sugestia tatălui său, să învețe limba ebraică. Asta cu atât mai mult cu cât, de mic a urmat studii religioase, acestea făcându-se exclusiv în idiș și ebraică. În familia Wiesel se vorba în idiș, adesea citeau presă care era scrisă în germană, iar la băcănia familiei se vorbea, în funcție de cum o impunea situația, maghiară și română.

Dictatul de la Viena din 1940 a fost unul dintre momentele decisive în viața lui Elie Wiesel. Atunci, guvernul român Gigurtu a cedat nord-vestul Ardealului. Practic, regiunea în care trăia familia Wiesel a devenit parte din Ungaria.

Un alt moment care și-a pus amprenta asupra lui Elie Wiesel a fost cel, când, în timpul studiilor gimnaziale pe care le urma la Oradea, a fost exmatriculat din cauza legilor cu caracter antisemit din învâțământul public maghiar.

La vârsta de 15 ani identitatea lui Wiesel a fost asociată cu numărul A-7713. În aprilie 1944, Elie alături de întreaga sa familie a fost trimis într-un lagăr de concentrare. O lună mai târziu, pe 16 mai 1944, cu toții au fost transportați la Lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau, unde i s-a tatuat pe brațul stâng numărul A-7713.

În lagăr, femeile erau separate de bărbați și astfel mama și una dintre surorile lui, în vârstă de 7 ani, au fost despărțite de restul familiei, Elie și cu tatăl său rămânând împreună și fiind obligați să facă muncă silnică în fabrica ce aparținea complexului Auschwitz III Monowitz, Buna-Werke. Mai târziu a aflat că cele două fuseseră ucise.

Pe un ger năprasnic, în noaptea în care, în lagăr, i se stinsese părintele, slăbit de boală, devastat de foame şi răvăşit de sete, tatăl îi ceruse apă. Elie Wiesel trăise şi muncise în lagăr, alături de tatăl său, de când, la 15 ani şi jumătate, deţinutul cu numărul A7713 tatuat pe antebraţul său de fusese aruncat „în universul bântuit, în care aventura umană părea să penduleze irevocabil între oroare şi blestem”, după cum avea să noteze, mai târziu, scriitorul Elie Wiesel. Cei doi împărţiseră până atunci acelaşi „coltuc de pâine şi aceeaşi supă”, acelaşi strâmt perimetru din aceeaşi baracă, situată pe acelaşi tărâm al morţii. Dar tânărul n-avusese puterea să reacţioneze, în puterea nopţii, la rugămintea părintelui său.

Tatăl lui Elie Wiesel nu a rezistat prea mult și în timp ce Armata Roșie se îndrepta spre Auschwitz, iar deținuții evreii au fost trimiși în „Marșul Morții” spre lagărul Buchenwald, a murit de extenuare, dizenterie și inaniție. Într-una din imaginile foto realizate de americani la eliberarea lagărului a fost surprins și Elie Wiesel parcă stors de vlagă.

Însă Elie a supraviețuit și la 11 aprilie 1945, grav bolnav și în depresie, a fost eliberat de către armata americană.

S-a stabilit la Paris unde a studiat la Sorbona, literatură, psihologie și filizofie. În tot acest timp s-a întreținut predând lecții de ebraică și dirijând corul unei sinagogi. Tot la Paris și-a făcut și debutul în jurnalism, inițial în presa scrisă, în ziarele evreiești-franceze, mai apoi ajungând reporter, în limba ebraică, la cel mai mare ziar israelian. Parisul a mai însemnat pentru Elie Wiesel și regăsirea cu cele două surori mai mari, care erau într-un orfelinat francez.

În 1955, Elie Wiesel și una dintre surorile lui s-au stabilit în America, în New York. În 1969, s-a căsătorit cu austriaca Marion Erster Rose și au avut un fiu, Shlomo Elisha Wiesel, numit după tatăl lui Wiesel.

În Statele Unite ale Americii a deținut funcții academice la Universitatea din Boston, Universitatea Yale și Columbia, obținând numeroase distincții.

Wiesel a fost atacat într-un hotel din San Francisco de către Eric Hunt, un negaționist al Holocaustului în vârstă de 22 de ani, în februarie 2007, dar nu a fost rănit. Hunt a fost arestat în luna următoare și acuzat de mai multe infracțiuni.

Experiența sa dureroasă și pierderea familiei au pus bazele misiunii sale de a transmite lumii mărturia despre atrocitățile naziste și consecințele lor. A scris despre experiența sa într-o serie de cărți remarcabile, cea mai cunoscută fiind „Noaptea” (“Night”), care a devenit o operă clasică despre Holocaust și a transmis mesajul său puternic de a nu uita niciodată.

Victimele Holocaustului au fost persoane vizate de guvernul Germaniei naziste pe baza etniei, a religiei, a convingerilor politice. Practica instituționalizată de către naziști de a selecta și persecuta oamenii a dus la Holocaust, care a început cu discriminarea socială legalizată împotriva unor grupuri specifice, spitalizarea involuntară, eutanasia și sterilizarea forțată a persoanelor considerate incapabile din punct de vedere fizic sau psihic pentru societate.

Potrivit Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite (USHMM), Holocaustul a fost „persecuția și uciderea sistematică, birocratică și sponsorizată de stat a șase milioane de bărbați, femei și copii evrei de către regimul nazist și colaboratorii săi”. În plus, 11 milioane de membri ai altor grupuri au fost uciși în timpul „erei Holocaustului”.

Apărător al drepturilor umane

Elie Wiesel nu s-a lăsat afectat doar de propriile suferințe, ci s-a angajat să combată nedreptățile și să promoveze drepturile umane în întreaga lume. A devenit un apărător vocal al cauzei evreiești și al victimelor genocidului, dar și al tuturor celor care erau persecutați și marginalizați. El a vorbit despre necesitatea conștientizării, educării și prevenirii atrocităților pentru a evita repetarea tragediilor din trecut.

Elie Wiesel a fost recunoscut pe plan internațional pentru contribuțiile sale deosebite. În 1986, i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Pace, în recunoașterea luptei sale neîncetate pentru drepturile omului și promovarea păcii în lume. În discursul său de acceptare, a subliniat importanța de a ne ridica împotriva nedreptății și de a ne exprima solidaritatea cu cei care suferă.

„Tăcerea îl încurajează pe torționar, niciodată pe cel torturat. Uneori trebuie să intervenim. Când viețile umane sunt puse în pericol, când demnitatea umană este în pericol, granițele și sensibilitățile naționale devin irelevante”.

Wiesel a fondat Fundația Elie Wiesel pentru Umanitate, care își propune să lupte împotriva nedreptății, indiferent de formă sau loc. A militat pentru drepturile omului, libertatea presei, combaterea sărăciei și promovarea dialogului interreligios. Discursurile sale puternice și convingătoare au sensibilizat și au inspirat milioane de oameni din întreaga lume.

După 1990 a dorit mult să contribuie la rescrierea corectă a tragediei evreilor din România, să se implice în diminuarea mesajului negaţionist pe spaţiul public. De asemenea, a fost alături de cei care şi-au propus aducerea României în spaţiul occidental nu numai instituţional, ci în primul rând, prin reconstrucţia mentalităţilor.

Astfel că, în 2005, în România a fost înființat Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, având ca obiect de activitate identificarea, culegerea, arhivarea, cercetarea și publicarea documentelor referitoare la Holocaust, in rezolvarea unor probleme științifice, precum și elaborarea și implementarea de programe educaționale privind acest fenomen istoric.

Elie Wiesel a murit în dimineața zilei de 2 iulie 2016, la domiciliul său din Manhattan, la vârsta de 87 de ani. După ce a fost oficiată o slujbă funerară privată în onoarea sa la Sinagoga Fifth Avenue, a fost înmormântat la cimitirul Sharon Gardens din Valhalla, New York, pe 3 iulie.

Senatorul de Utah, Orrin Hatch, i-a adus un omagiu lui Wiesel într-un discurs rostit în Senat în săptămâna următoare, în care a spus că „Odată cu moartea lui Elie, am pierdut un far de umanitate și speranță. Am pierdut un erou al drepturilor omului și un luceafăr al literaturii Holocaustului”.

România a oferit umanității o valoare inestimabilă, unică, un reper pentru posteritatea noastră pe care, din păcate, nu reușim să o păstrăm vie în cultura contemporană și, mai ales, în oficiul de partener al Occidentului.

Tribuna.US