Eșecul rușinos al Stângii de a condamna dictatura comunistă din Cuba

Timp de citire: 3 minute

Regimul Castro (și acum post-Castro) din Cuba este o dictatură comunistă profund represivă, în al cărei loc final în proverbiala cenușă a istoriei nu poate ajunge destul de curând, analizează Josh Hammer pentru Newsweek.

O relicvă retrogradă a epocii Războiului Rece – când a servit ca satrapie sovietică poziționată strategic – națiunea insulară săracă abia dacă a schimbat ceva de la căderea Zidului Berlinului.

Cea mai recentă criză din Cuba, provocată de o populație cubaneză revigorată, care tânjește după libertățile de bază pe care majoritatea vecinilor lor din America Latină le iau ca normale, este, de asemenea, un semn îngrijorător a ceea ce s-ar putea întâmpla dacă „progresismul” – în cele mai multe cazuri, un socialism – de Stânga își face loc aici, în Statele Unite.

Am fost în Cuba și am văzut cu ochii mei efectele sterpe ale acestui stat infernal, „revoluționar”. Zone ale Havanei sunt fermecătoare – cel puțin zonele istorice anterioare revoluției, dar marea parte a orașului pare că tocmai a fost lovită de o bombă cu neutroni. Clădirile în paragină care par a fi ieșit din Mogadishu în jurul anului 1993 sunt norma. Câinii vagabonzi scheletoni rătăcesc pe străzi, în timp ce localnicii se bazează, de obicei, pe nimicul furnizat de guvern pentru a mai trece o zi din viață.

Cubanezilor le lipsesc chiar și cele mai rudimentare libertăți civile. Serviciul de securitate internă este o miliție brutală care bate și subjugă inamicii închipuiți – totul fără norme procedurale de bază, cum ar fi un proces echitabil. Internetul, care este patetic de lent, este supravegheat constant de lacheii politici. De fiecare dată când un cubanez iese pe stradă pentru a se plânge unui compatriot de viața de zi cu zi și de lipsa generală de speranță, este amenințat că va fi urmărit și spionat. Și cubanezii se plâng – fiind personal acolo mi-a dispărut ideea că oamenii nu sunt îndoctrinați.

Aceasta, pe scurt, este Cuba după „revoluție”. Dar cu siguranță nu este ceea ce vede Stânga americană când privește insula aflată la doar 90 de mile sud de Florida.

Recentele proteste din Cuba, provocate parțial și de gestionarea dezastruoasă a pandemiei de către guvern, se adresează direct opresiunii populației cubaneze de zeci de ani, împotriva unui stat polițienesc autentic, rău. Așa cum spune fostul președinte Trump, „Mândrul popor al Cubei este disperat să fie liber de bocancul de fier al regimului comunist malefic al insulei”. Și într-adevăr, asta s-a întâmplat în Cuba ultimei săptămâni.

Dar când Stânga modernă, precum bărbați ca Sen. Bernie Sanders (D-VT) – un comunist vopsit, care și-a făcut luna de miere în Uniunea Sovietică și l-a lăudat pe Fidel Castro – sunt din ce în ce mai emblematici și privesc la Cuba, o văd cu totul și cu totul diferit. Și anume, Stânga vede o oportunitate de a distruge embargoul îndelungat asupra Cubei – care a fost punctul central al comentariilor lui Sanders.

Un alt socialist american, Rep. Ocasio-Cortez (D-NY), a optat, în schimb, pentru o tăcere asurzitoare – dar socialiștii democrați ai Americii, din care face parte și AOC, au postat pe Twitter că sunt „alături de poporul cubanez și de Revoluția lor în aceste momente de tulburare”.

Așa cum spunea Jeffrey Scott Shapiro, fost Director al Biroului de Radiodifuziune Americane din Cuba, regimul cubanez este, până în prezent, un dezastru extrem de totalitar.

„Medicii care au încercat să scape de pe insulă s-au confruntat adesea cu persecuții și pedepse dure. În alte cazuri, disidenților care aveau nevoie disperată de asistență medicală, inclusiv tratament pentru cancer, li s-a refuzat îngrijirea medicală adecvată pur și simplu din cauza activităților lor politice”.

Acesta este regimul pe care o mare parte din Stânga americană l-a ignorat și apărat împotriva cetățenilor care doresc o demnitate umană de bază. Amintiți-vă asta data viitoare când mergeți la urne în aceste încă libere State Unite ale Americii.

Traducere și adaptare
Tribuna.US