Fenomenul Piteşti – “Comuniştii voiau să distrugă ţara, familia”

“Pe mine mă cheamă Plop, Plop Gheorghe”, şi-a început discursul, cu lacrimi în ochi, unul dintre puţinii supravieţuitori ai atrocităţilor puse la cale de comunişti la închisoarea din Piteşti, venit miercuri la fostul penitenciar pentru a le vorbi studenţilor înscrişi la cursurile Şcolii de Vară “Fenomenul Piteşti.”

Orchestrat de comunişti în baza unor idei aduse din URSS, “Fenomenul Piteşti” sau “Experimentul Piteşti”, cum i se mai spune, s-a desfăşurat între noiembrie 1949 şi decembrie 1951 în mai multe închisori din România comunistă (în principal la Piteşti şi Gherla, dar şi la Suceava, Canal, Târgu Ocna ori Braşov) şi a constat în distrugerea fizică şi morală a tinerilor închişi în penitenciare. Practic, comuniştii au vizat anihilarea viitoarei elite intelectuale a României, prin distrugerea credinţei şi fibrei morale din om şi transformarea acestuia într-o creatură obedientă, lipsită de demnitate şi valori.

Înfometaţi, bătuţi, umiliţi, torturaţi, tinerii erau obligaţi să-şi renege tot ce îi definise anterior ca oameni şi să devină, la rândul lor, torţionari, să-şi toarne colegii, să-i chinuie şi să-i bată. Torturaţi fizic şi moral în moduri greu de imaginat de către o minte normală, deţinuţii nu aveau dreptul nici măcar să moară. Sinuciderea era interzisă la Piteşti iar cei ucişi pe parcurs erau consideraţi “rebuturi în reeducare“, le-a explicat dl Plop studenţilor veniţi la Şcoala de Vară “Fenomenul Piteşti”, organizată de Centrul de Studii în Istorie Contemporană, Fundaţia Konrad Adenauer România şi Fundaţia Sfinţii Închisorilor.

“Fenomenul Piteşti a fost pus la cale în afara ţării noastre, nu este de origine românească. Este importat din URSS, adus la noi de către Alexandru Nicolschi, pe numele lui adevărat Boris Grünberg, care a vrut să pună în aplicare nişte idei ale lui Beria (fost şef al NKVD n.r.) pentru înfrângerea rezistenţei anticomuniste”, a explicat dl Gheorghe Plop, unul dintre cei aproximativ 1000 de studenţi victime ale experimentului Piteşti.

 Puteți urmări acest interviu VIDEO aici: epochtimes-romania.com 

Pentru a-şi putea implementa ideile venite din URSS, comuniştii au încercat să distrugă intelectualitatea. Studenţii închişi la Piteşti fuseseră pregătiţi ca o elită pentru ţară, ori ei, comuniştii, nu aveau nevoie de această elită pentru că elita înseamnă iubire de ţară, iubirea de Dumnezeu, iubirea de familie, iar comunismul a luptat împotriva acestora. “Comuniştii voiau să dispară iubirea de ţară, România, familia, acestea erau obiectivele comunismului”, a explicat Gheorghe Plop.

“Reeducarea” viitoarei elite a ţării

Experimentul Piteşti a început în 1949, după ce închisoarea a fost umplută cu studenţi aduşi din alte puşcării ale ţării intrate sub bocancul rusesc. Ajunşi în închisoarea argeşeană, studenţii au fost împărţiţi pe trei categorii: Muncă silnică pe viaţă, Temniţa grea şi Corecţională. “Reeducarea”, aşa cum era numită transformarea studenţilor din oameni cinstiţi, cu frică de Dumnezeu, în fiinţe mici, chinuite de frică şi capabile de orice, a început cu cei de la secţia “Corecţională.”

“S-a început cu nişte metode mai mult fizice. Căutau să ne facă să renunţăm la voinţă prin bătăi. Apoi a început distrugerea morală. A început recurgerea la acţiuni subomeneşti. Erai pus să stai sub prici şi să mănânci din gamelă şi să faci “groh, groh”, ca porcii. După ce erai bătut, te înfundau cu capul în tinetă în care erau dejecţii. Se proferau tot felul de insulte la adresa familiei, căutau să distrugă orice sentiment de onoare, de ambiţie în tine, trebuia să devii un … zombi. Căci ştiau că dacă tu eşti liber vei căuta să lupţi împotriva tuturor aberaţiilor comuniste”, a declarat Gheorghe Plop.

Pentru studenţii intraţi în malaxorul “reeducării”, cel mai şocant a fost că torţionarii erau nu gardienii ci chiar colegii lor de celulă, oameni care împărtăşiseră, în libertate, aceleaşi idealuri ca ei: “Cunoscându-i pe copiii ăştia din perioada din timpul lui Antonescu am avut un şoc. Nu înţelegeam ce se întâmplă. E un şoc puternic, te întâlneşti cu un prieten şi te ia la bătaie, fără să spună nimic, e ceva frustrant, care te dezechilibrează.”

Parte a unuia dintre primele loturi de “reeducaţi” de la Piteşti, Gheorghe Plop se consideră un om norocos faţă de cei care i-au urmat. A prins începutul experimentului, când tinerii, florea intelectualităţii ţării, erau “educaţi” în special prin bătaie şi nu a prins apogeul ororii, când, pentru a se distruge orice demnitate în om, la Piteşti se sfinţeau fecale iar deţinuţii erau obligaţi să-şi terfelească părinţi, fraţi, surori, învăţători şi profesori, inventând poveşti obscene şi absurde despre ei. Din fericire pentru el, dl Plop a fost transferat la Gherla înainte de a se ajunge la aceste abjecţii.

O zi de “reeducare” la Piteşti

Coordonată de Eugen Ţurcanu – deţinut recrutat de Securitate -, şi de acoliţii lui, un grup de 5-6 “reeducaţi”, reeducarea în celulele de la Piteşti începea la ora 5 dimineaţa, când studenţii erau treziţi cu un “Treziţi-vă, bandiţilor!”

“O zi începea cu deşteptarea la 5, când mergeai pe grupuri la toaletă şi după aceea trebuia să stai fix în pat să gândeşti la reeducare. În momentul în care făceai o mişcare, că nu puteai să stai atâtea ore nemişcat, erau bătăuşi care erau cu bâtele acolo şi te băteau că ai făcut o mişcare sau că ai moţăit, poate din cauza extenuării, că era o mâncare foarte proastă, numai din murături, cu câteva boabe de arpacaş. Era extenuant să stai săptămâni întregi fără să faci mişcare, în poziţii fixe, nu e deloc uşor”, a descris Gheorghe Plop reeducarea.

La început erau bătăi mai organizate, te întindeau pe o masă sau pe jos şi te băteau mai sistematic, apoi te băteau la înghesuială, necontrolat, în genul minerilor, aşa te băteau, şi-a reamintit fostul deţinut.

După două-trei săptămâni de astfel de tratament, studenţii erau puşi să-şi facă demascarea, cu alte cuvinte să declare, în scris, tot ceea ce nu declaraseră la Securitate. Din frică sau ca să scape de bătăi, unii îşi turnau foştii camarazi, însă, cei mai mulţi dintre studenţi, încercau să declare doar lucruri care să nu le aducă probleme altora.

“După atâtea bătăi, foame, nu mai judecai, trebuia să faci nişte eforturi îngrozitoare ca să păstrezi în adâncurile tale un secret, mai ales că nu ştiai dacă nu cumva cedează altcineva şi spune ce ţii tu ascuns”, a povestit Gheorghe Plop, reamintind cazul unui coleg care, în loc să denunţe legionari sau cine ştie ce duşmani ai partidului, i-a denunţat pe comuniştii de la el din sat. “Foile au mers la Securitate, s-a aflat, vă închipuiţi ce bătaie a mâncat băiatul ăsta pentru că în loc să denunţe legionari i-a denunţat pe membrii de partid”, a rememorat dl Plop.

Credinţa şi valorile morale i-au ajutat pe deţinuţi să îşi păstreze minţile întregi

Comuniştii au vizat anihilarea viitoarei elite intelectuale a României, prin distrugerea credinţei şi fibrei morale din om şi transformarea acestuia într-o creatură obedientă, lipsită de demnitate şi valori.

O parte din tineretul care a fost la Piteşti a primit o educaţie aparte, o educaţie care a format un caracter. Această educaţie, în spiritul iubirii de Dumnezeu, de neam şi patrie i-a salvat pe majoritatea.

“Întâmplarea fericită pentru mine a fost că în timp ce am fost în liceu am fost în Frăţia de Cruce. Frăţia de Cruce era o organizaţie de educaţie a elevilor, nu erau primiţi orice elevi, trebuia să fii fruntaş la învăţătură, să ai o conduită morală exemplară, nu erau admise înjurături, blesteme, cuvinte urâte, era o educaţie pentru viitoarea elită a ţării”, a reamintit fostul deţinut politic.

“Prin bătăi, lipsa de hrană, au fost momente când oamenii au cedat, dar când au ieşit din teroare şi-au revenit şi chiar au condamnat ce au făcut”, a declarat Gheorghe Plop, explicând că educaţia şi valorile pe care le-a primit l-au ajutat să supravieţuiască în închisoare fără să-şi piardă nădejdea – şi mai apoi să se împace cu trecutul.

România nu s-a curăţat de comunism

Eliberat din închisoare, după mai mulţi ani, Gheorghe Plop s-a însurat, şi-a găsit de muncă însă i-a fost greu să revină la normalitate. Cel mai dificil i-a fost să scape de frică, frica de a vorbi pentru a nu fi turnat, de a nu ajunge din nou după gratii. Timp de peste treizeci de ani, Plop nu i-a povestit nici măcar soţiei ce a pătimit prin închisorile comuniste. N-a povestit nimănui. Iar în decembrie ’89, când a trecut pe lângă o inscripţie “Ceauşescu, asasin”, Gheorghe Plop povesteşte că a trecut pasul şi a mers grăbit mai departe, nu care cumva să fie văzut de cineva privind şi să fie turnat la securitate. Îi ajunsese cât a suferit.

Însă anii au trecut şi Gheorghe Plop a început să vorbească despre patimile generaţiei sale, despre ororile de la Piteşti, pentru ca tinerii zilelor noastre să cunoască trecutul şi adevărata istorie, istorie care este încă bine ţinută sub capac, căci România nu s-a curăţat încă de comunism şi este condusă, în continuare, de moştenitorii acestora şi de oportunişti.

“România nu s-a curăţat de comunism, încă o să auziţi multă lume că spune că era bine în comunism că atunci aveam salarii. Uită că în ultimul timp şi acel salariu nu îl primeau întreg. Uită că astăzi nu avem servicii fiindcă fiii comuniştilor au distrus industria, nu se gândesc că fabricile făcute cu munca oamenilor au fost vândute şi transformate în fier vechi. (…) Cât despre clasa politică, Năstase nu e băiatul colonelului Năstase? Copos, Cataramă, Voiculescu sunt cei de la comerţul exterior din timpul lui Ceauşescu, de Iliescu nu mai vorbesc, e preşedintele de onoare al PSD, care le face onoare pesediştilor, iar care nu sunt comunişti sunt oportunişti. Şi Ponta este oportunist, a spus-o, indirect, chiar maica lui: “Bine, măi, tu care ai luptat împotriva minerilor, te duci acum cu PSD-ul?” “Ce să fac, mamă, dacă doar ăştia mi-au dat ocazia să mă realizez?”

Soluţia

Experimentul Piteşti a fost replicat de regim la scară largă, la scara întregii Românii. Securitatea nu a putut bate 23 de milioane de români şi nici nu i-a putut face să se tortureze unul pe altul, însă a încurajat delaţiunea şi a instilat sămânţa fricii în om.

Experimentul Piteşti i-a învăţat pe comunişti că frica grefată pe distrugerea credinţei, a valorilor tradiţionale, îi poate transforma pe oameni din potenţiali eroi în instrumente docile ale regimului. Aşa că au distrus biserici, au omorât preoţii sau i-au transformat în turnători, i-au dezrădăcinat pe ţărani de la sate, de la tradiţiile lor pentru a-i face “oameni ai muncii”, “oamenii noi”, au propovăduit ura de clasă, ura împotriva “chiaburului”, ura împotriva intelectualului, ura împotriva oricui era diferit. Rezultatul? O naţiune chinuită de frică, vorbind pe furiş, cu oameni atenţi în permanenţă să nu fie turnaţi de colegi, de prieteni, sau chiar de propriul copil. O naţiune cu oameni uşor de controlat, o naţiunea care nu mai dă eroi şi care tinde să-şi uite trecutul.

Paralizaţi de frică şi confuzi, românii pleacă astăzi capul în faţa neo-comuniştilor care o conduc, acceptând mediocritatea, minciuna şi hoţia ca pe ceva normal, mulţi dintre ei fără ca măcar să ştie că boala de care suferă se numeşte “comunism insuficient exorcizat.”

Şi totuşi se poate, fibra naţiei se poate vindeca. Iar soluţia ca acea fiinţă a comunismului să nu-şi mai găsească loc în sufletul românesc este reîntoarcerea la credinţa în Dumnezeu, la patriotism şi la valori morale.

Trăim o criză mai degrabă morală decât una economică, a opinat Gheorghe Plop. Trăim în confuzie, naţionalismul, în loc să fie considerat patriotism este blamat, tinerii nu îşi cunosc trecutul şi au fost educaţi de părinţi obligaţi să spună una acasă şi alta la serviciu.

Trebuie reformat învăţământul, crede Gheorghe Plop, trebuie să avem un ministru al Educaţiei care să ţină cu ţara, să fie moral iar copiii să fie îndrumaţi să-şi respecte aproapele, să respecte ţara, să respecte religia. Cât despre tineri, “să aibă curaj, să aibă îndrăzneală, să meargă pe un drum corect!”, le transmite fostul deţinut politic. Şi să creadă în Dumnezeu.

Epoch Times Romania