Generalul Grigore Baştan, un pionier al paraşutismului românesc

Generalul Grigore Baştan este considerat părintele paraşutiştilor militari români. Pe lângă meritele de a reforma această unitate de elită, Baştan a d

Generalul Grigore Baştan este considerat părintele paraşutiştilor militari români. Pe lângă meritele de a reforma această unitate de elită, Baştan a devenit un reper în istoria paraşutiştilor și un inventator, cu o carieră militară de 40 de ani în slujba României.

S-a născut pe 23 ianuarie 1922, în satul Coşcodeni, comuna Flămânzeni, judeţul Bălţi, Republica Moldova), fiind fiul lui Simion, preot, şi Sofia, casnică, într-o familie cu şapte copii (Grigore, Tamara, Raisa, Eugenia, Anatol, Dumitru şi Valentina).

După absolvirea celor patru clase primare în localitatea natală, a urmat cursurile Şcolii tehnice agricole la Păstrăveni, Neamţ şi ale Liceului „Ion Creangă” din Bălţi, până în anul 1938. Ulterior, concomitent cu cariera militară şi-a continuat studiile civile, în anul 1944 absolvind cursurile Colegiului Naţional „Carol I” din Craiova.
Simţind chemarea armelor şi pentru asigurarea unor mijloace de trai în acele vremuri, a renunţat la continuarea studiilor şi intrat în armată în cadrul Centrului de Instrucţie al Aeronauticii, în anul 1938, iar la 26 aprilie 1939 a fost „însumat voluntar” la Şcoala Militară de Pilotaj din Tecuci.

Şi-a însuşit foarte repede noţiunile de pregătire militară şi datorită rezultatelor obţinute în activitatea de instruire, a fost avansat la gradele de fruntaş (1 mai 1939), caporal (15 septembrie 1939) şi sergent (15 octombrie 1940). Este mobilizat la 29 iunie 1940 şi demobilizat, dar menţinut sub arme, la 15 noiembrie 1940.

Pe 10 iunie 1941, a fost înfiinţată prima subunitate de paraşutişti din armata română, pentru încadrarea acesteia pe bază de voluntariat prezentându-se şi Grigore Baştan. La 22 iunie 1941, România intrând în al doilea război mondial, tânărul Baştan a fost mobilizat din nou.

Cu această unitate participă între 23–29 august 1944 la luptele pentru eliberarea Bucureştiului, desfăşurate în zonele Băneasa, Otopeni şi Pipera.

Pe 18 noiembrie 1944, este încadrat în cadrul Batalionul 4 Pază, iar la 15 decembrie 1944 este mutat la Baza de Specialităţi Aeronautice şi numit comandant de pluton în Compania 32 Pază. La 1 februarie 1945 este „desărcinat” din funcţia de comandant de pluton şi numit încheietor de pluton.

În anul 1950 și-a adus o contribuție esențială la reînființarea primului batalion de parașutiști și a avut un aport valoros la dezvoltarea pe noi baze a acestei specialități militare, în pregătirea a mii de parașutiști militari.

A avut preocupări în dezvoltarea materialelor de desant, iar spiritul său de inventator și inovator a dus la realizări notabile, inclusiv prin realizarea completului de parașute BG-7M (principală) și BG-3m (de rezervă), folosite pe o perioadă îndelungată în Armata României.

Pe 20 august 1970, a stabilit un record național la saltul cu parașuta, executând un salt din aeronavă de la înălțimea de 10.000 m cu o cădere liberă de 7.000 m, record nedoborât timp de 45 de ani, până în anul 2015.

În anul 1971, a devenit primul general parașutist din armata română și va conduce destinele parașutismului militar românesc până la trecerea în rezervă în anul 1979.

În civilie, a îndeplinit timp de aproape două decenii funcţia de preşedinte al Comisiei Centrale de Paraşutism din cadrul Aeroclubului Central Român. A colaborat sau a condus colectivele de redactare a unor ordine, instrucţiuni, dispoziţiuni, regulamente sau filme pentru pregătirea trupelor de paraşutişti, precum şi o lucrare de specialitate.

În ultimii ani de carieră şi după pensionare a lucrat intens la redactarea unei istorii a paraşutismului militar românesc, lucrare care nu a putut fi publicată decât mult mai târziu.

Internat la Spitalul Militar Central din Bucureşti, a decedat după o scurtă suferinţă, în urma unui infarct miocardic, în ziua de 8 februarie 1983.

Pentru meritele sale în slujba parașutismului românesc și al țării, Generalul Grigore Baştan a primit numeroase distincții și medalii, precum:
• Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist” (1950),
• Medalia „A 5-a aniversare a R.P.R.” (Decret nr. 508 din 24.12.1952),
• Ordinul „Steaua R.P.R.” (Decret nr. 351/514 din 02.09.1953),
• Medalia „10 ani de la înfiinţarea primelor unităţi ale Armatei R.P.R.” (Decret nr. 397 din 01.10.1953),
• Medalia „Meritul militar” cls. a II-a (1953),
• Medalia „Meritul militar” cls. a I-a (Decret nr. 348 din 18.08.1954),
• Ordinul „Muncii” clasa a III-a (Decret nr. 616 din 30.12.1957),
• Medalia „Virtutea ostăşească” (Decret nr. 343 din 27.08.1959),
• Ordinul „Meritul militar” cls. a III-a (Decret nr. 403 din 23.10.1959),
• Medalia „40 de ani de la înfiinţarea P.C.R.” (Decret nr. 120 din 1961),
• Ordinul „23 August” cls. a V-a (Decret nr. 500 din 10.08.1964),
• Ordinul „Meritul militar” cls. a II-a (Decret nr. 629 din 10.10.1964),
• Medalia „A XX-a aniversare a Forţelor Armate ale R.P.R.” şi „A XX-a aniversare a eliberării patriei” (Decret nr. 685 din 21.10.1964),
• Medalia „A XXV-a aniversare a eliberării patriei” (Decret nr. 560 din 04.08.1969),
• Ordinul „Meritul militar” cls. I-a (Decret nr. 662 din 01.10.1969),
• Medalia „A 50-a aniversare a P.C.R.” (Decret 137 din 1971),
• Medalia „25 de ani de la proclamarea Republicii ” (Decret nr. 480 din 1972),
• Medalia „30 de ani de la eliberarea României de sub dominaţia fascistă” (Decret prezidenţial nr. 140 din 1974) şi
• Medalia „A XXX-a aniversare a Zilei Armatei R.S.R.” (Decret prezidenţial nr. 214 din 18.10.1974).