Înclinația spre socialism a Partidului Democrat a generat o mustrare prezidențială în discursul privind Starea Uniunii. De la apelul Sen. Bernie Sande
Înclinația spre socialism a Partidului Democrat a generat o mustrare prezidențială în discursul privind Starea Uniunii. De la apelul Sen. Bernie Sanders pentru „Medicare pentru toți”, la propunerea Rep. Alexandria Ocasio-Cortez pentru „Noul Acord Verde”, la speranțele pentru prezidențiale ale democraților aspirante de creșteri fiscale mari, membrii proeminenți ai Partidului Democrat par că nu vor să piardă nicio ocazie pentru a cere un control guvernamental mai mare asupra economiei.
Deși democrații își justifică propunerile grandioase prin condamnarea inegalității veniturilor, mulți dintre cei care am emigrat în Statele Unite din țările socialiste vedem marea ironie. Până la urmă, eterna egalitate a veniturilor este ceea ce ne-a determinat să părăsim țara nativă, în primul rând.
Familia mea a părăsit China comunistă post Mao, la mijlocul anilor 1980, tocmai pentru că exista o egalitate atât de mare pretutindeni. Copil fiind, am locuit Guangzhou, al treilea oraș ca mărime din China. Toată lumea din orașul meu era egală în a nu avea apă caldă, în lipsa toaletelor moderne, fără frigider, mașină de spălat și fără televizor color.
Imaginați-vă o lume fără Whole Foods, Safeway și Walmart sau fără abundența de produse de pe rafturile lor. Imaginați-vă lipsa de Vitamin Water, Gatorade, Starbucks, Panera Bread, bomboane și cipsuri de cartofi cu sare. Iar acum imaginați-vă că vi s-au alocat bonuri de masă de la guvern, indicând cât de mult poate mânca familia ta.
Exista o egalitate abundentă și în lipsa oportunităților economice, la fel de mult. Statul ne-a spus unde să trăim, unde să lucrăm, ce să cumpărăm și cât de mult. Mai rău, concetățenii care trăiau în mediul rural erau și mai sărăci.
După decenii de guvernare totalitaristă și mari experimente socialiste, China a avut un PIB insuficient pe cap de locuitor de mai puțin de 200 de dolari în 1980. Comparativ, PIB-ul din America a fost de 12.500 de dolari în acel an.
În acea perioadă, China a decis că suferința trebuie să înceteze. S-a angajat în reforme economice istorice și a deschis țara față de restul lumii. Liberalizarea a stabilit prețurile pieței, a permis revenirea la agricultura casnică de la colectivizare, a creat zonele economice speciale costale care au atras investitori și a promovat exportul, expunând producția fabricilor de stat la stimulente de profit și deschizând piața pentru firmele și entitățile private.
Pe măsură ce China a început să desființeze bucăți și piese din economia de stat, cetățenii chinezi au beneficiat de efectele liberatoare a ceea ce a realizat piața. Era perioada premierelor.
Pentru prima dată am putut cumpăra bunuri de pe piața deschisă, în loc să folosim bonurile de masă. Pentru prima dată am putut să deschidem afaceri, în loc să ne limităm la un loc de muncă oferit de guvern pe viață.
Pentru prima dată am putut deține posesiuni pe care nu le mai văzusem până atunci – haine care nu erau gri sau monotone, electronice care ne-au expus la imagini noi și muzică, bunuri la care am râvnit fără ca măcar să știm.
În cele din urmă, până și China comunistă nu dorea tipul de egalitate economică care exista în copilăria mea. Prin urmare, țara și-a deschis economia, a implementat reforme îndrăznețe și a adoptat capitalismul, chiar dacă încă păstrează multe caracteristici comuniste.
În ultimii 40 de ani, China a devenit a doua cea mai mare economie din lume.
Cu toate acestea, nu uitați lecția care este încă valabilă: atunci când statul controlează economia și viețile cetățenilor săi, va exista vastă egalitate în sărăcie, mizerie și lipsă de speranță.
Astăzi, aceasta este o lecție pe care proeminenții democrați par nerăbdători să o uite. La mai puțin de 30 de ani de la prăbușirea fostei Uniuni Sovietice și de la ieșirea victorioasă a Statelor Unite din Războiul Rece, americanii consideră din ce în ce mai necesar ca deficiențele și relele socialismului să fie dezbătute din nou.
I-a mai rămas președintelui Trump să declare că „Aici, în Statele Unite, suntem alarmați de noi apeluri de a adopta socialismul în țara noastră. America a fost fondată pe libertate și independență, și nu pe constrângere guvernamentală, dominație și control. Suntem născuți liberi și vom rămâne liberi. În seara asta ne reînnoim hotărârea că America nu va fi niciodată o țară socialistă”.
Este nebunesc că liderul lumii libere a fost nevoit să spună asta. Și mai nebunesc este faptul că va trebui să ofere o protecție și mai robustă capitalismului democratic în perioada premergătoare alegerilor prezidențiale din 2020. Dar să sperăm și că viziunea democraților în privința egalității economice nu va prevala.
Ying Ma
Fox News
COMMENTS