De neimaginat! De neconceput! De neînțeles! Și totuși, iată că suntem în noaptea Învierii Mântuitorului - după calendarul catolic, adică cel folosit a
De neimaginat! De neconceput! De neînțeles! Și totuși, iată că suntem în noaptea Învierii Mântuitorului – după calendarul catolic, adică cel folosit aici în Statele Unite ale Americii nu doar de catolici ci de toate confesiunile creștine protestante și neoprotestante, … iar noi suntem cuminți fiecare în casele noastre. Clădirile bisericilor sunt închise. Coriștii la casele lor, preoții și pastorii la fel. Și în misterul tăcerii simțim că ne lipsește cântarea cu care poate ne-am prea obișnuit și al cărei mesaj l-am prea zis cu buzele fără să ne pătrundă, poate, de fiecare dată nu doar sufletul ci întreaga ființă.
Aș vrea să fiu din nou cu alți credincioși și să cântăm împreună în această noapte „HRISTOS A ÎNVIAT din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le”
În noaptea aceasta suntem noi în situația aceasta, creștini de diferite confesiuni, catolici, protestanți, și neoprotestanți, iar peste o săptămână frații noștri ortodocși de pe întreg pământul, care probabil cu mici excepții vor fi obligați la fel ca noi să se resemneze cu amintirile și înregistrările din anii trecuți.
Nu mi-aș fi imaginat vreodată să fie așa, într-o țară liberă precum America, să nu ai voie – prin ordinul guvernatorului statului Illinois, să celebrezi cu ceilalți credincioși cea mai mare sărbătoare creștină, cea mai mare victorie din istoria universului din toate timpurile, biruința Regelui Regilor, a Împăratului Slavei, a Cuvântului Întruchipat, a lui Isus Hristos – asupra morții.
Războiul cu nevăzutul și nesimțitul (la propriu, nu doar la figurat) virus ne-a adus în situația în care cu toate că vrem comuniune, vrem să ne vedem cu ai noștri, fugim de ei la cel puțin 2 metri. De neconceput și totuși … e realitatea pe care o trăim.
Însă tocmai taina acestei nopți, tocmai ceea ce sărbătorim, ÎNSĂȘI ÎNVIEREA LUI ISUS este cea mai mare nădejde și cea mai mare bucurie care ne ajută să privim dincolo de răsăritul de soare și ziua de mâine, dincolo de cele 2-3 săptămâni care vor fi probabil, mai mult sau mai puțin, la fel ca ultimele 2-3. Nădejdea vieții noi și încrederea în Dumnezeu pătrund în inimile credincioșilor și celebrăm Învierea și pe Cel Înviat, Salvatorul și Răscumpărătorul nostru.
Acum ne dăm fiecare testul credinței! Acum putem fiecare să ne analizăm și să vedem în sinea noastră dacă avem sau nu credință în El, și în ce măsură. Credință vie? Credință roditoare? Sau credință de fațadă, credință uscată din cauza lipsei de rouă a Duhului Sfânt. Fie ca Imnul Învierii – Cântarea HRISTOS A ÎNVIAT – să trezească inimile amorțite și să ne umple sufletele tuturor de bucuria cerească. ISUS E VIU ÎN VECII VECILOR!
Consemnare de:
Steven V. Bonica
TRIBUNA.US
* * *
COMMENTS