Constantul laborator social Suedia și, în general, Scandinavia, inventează termeni noi. Termeni care reflectă modalitățile de conviețuire în constanta
Constantul laborator social Suedia și, în general, Scandinavia, inventează termeni noi. Termeni care reflectă modalitățile de conviețuire în constanta evoluție a scandinavilor.
Dacă până acum nu ați auzit de noțiunea de „echipă parentală”, aflați azi. E un termen nou, promovat în cartea recent publicată (în suedeză), de sociologul suedez Malin Bergstrom, Divorcing with Children: Parents in Two Homes / Divorțul cu copii: Părinți în două cămine.
[https://quillette.com/2020/01/02/scandinavia-can-the-new-parental-team-replace-marriage/]
Pe scurt, noțiunea de „echipă parentală” înseamnă că un copil suedez poate avea până la patru „părinți” simultan. Conform politicii suedeze a egalității, copiii celor divorțați fac naveta săptămânal, stând o săptămână cu mama (și noul ei partener) și o săptămână cu tata (și noua lui parteneră). Legăturile biologice lipsesc în relația dintre copiii celor divorțați și cele două persoane adulte străine cu care copilul este constrâns să trăiască în fiecare săptămână.
Bergstrom analizează modul în care acest nou sistem de afiliere familială funcționează în Suedia și efectul lui asupra copiilor. Nu mai e vorba, deci, de o familie nucleară, ci de o „echipă parentală” care îngrijește copiii, chiar dacă între ei nu există legături biologice.
Numărul copiilor care sunt crescuți de „echipe parentale” în Suedia este în creștere vertiginoasă. Pe la mijlocul anilor 80 doar 1% dintre copiii suedezi trăiau cu părinți separați, un procent care astăzi a ajuns la între 35% și 40%. Acest procent este de 25% în Norvegia și Danemarca și 20% în Marea Britanie. Iar în 2017, numărul copiilor născuți în afara căsătoriei în Suedia a întrecut, pentru prima dată, numărul copiilor născuți în familii intacte.
Creșterea astronomică a procentului copiilor care sunt crescuți de „echipe parentale” se datorează mai multor factori: (1) intervenția statului care finanțează alegerile autonome ale părinților; (2) sedimentarea noțiunii și practicii divorțului în mințile generațiilor suedeze de după anii 80.
Declinul familiei, însă, nu e specific doar Suediei ori Scandinaviei. M-a surprins o știre parvenită și din Franța, pe 10 ianuarie. Consiliul episcopilor din Franța a aprobat o recomandare pentru eliminarea din certificatele de botez a sexului părinților copiilor.
Consiliul recomandă utilizarea în noile certificate a formulei „parents or other holders of parental authority” („părinți sau alți deținători ai autorității parentale”). Consiliul a anunțat că aceste recomandări sunt necesare pentru a asigura conformitatea cu legile seculare ale Franței.
Reacția organizațiilor pro-familie catolice din Franța a fost negativă, multe dintre ele afirmând că nu vor accepta recomandările Consiliului. De exemplu, dl Antoine Renard, Președintele Onorific al Federației Asociațiilor Familiilor Catolice din Franța, a criticat decizia Consiliului, numind-o „stranie”.
Dl Renard este bine cunoscut și în România. O personalitate dinamică și fidelă valorilor tradiționale. Am avut onoarea să-l întâlnesc cu câțiva ani în urmă, când dânsul a participat la o conferință despre familie organizată de Alianța Familiilor din România la Piatra Neamț.
COMMENTS