Înlocuindu-l pe Dumnezeu: Războiul de un secol al Chinei comuniste împotriva creștinismului

Timp de citire: 5 minute

Preoții și călugărițele erau forțați să îngenuncheze în fața unui foc mare, urmărind neputincioși cum flăcările le devorau instrumentele sacre și le ardeau pielea. Un articol semnat de Eva Fu și Frank Fang pentru The Epoch Times.

Într-un alt oraș din China, studenții care purtau banderole roșii îi loveau pe catolici cu bețe ascuțite de lemn, aruncând un preot într-un foc după ce s-a prăbușit de durere. Au bătut până la moarte o călugăriță după ce aceasta a refuzat să calce pe o statuie a Fecioarei Maria.

Un preot catolic a fost îngropat de viu în Beijing pentru că a refuzat să renunțe la credință.

Oricât de tulburătoare ar fi, aceste acte de brutalitate documentate de misionarul Sergio Ticozzi din Hong Kong au fost în cale de afară de brutale pentru chinezii creștini în timpul freneziei Revoluției Culturale din deceniul 1966, când toate formele de practici religioase au fost declarate „superstițioase” și interzise.

Nici o altfel de represiune nu a fost unică pentru acea perioadă, în timpul celor peste 70 de ani de guvernare a Chinei.

Control total

„Pur și simplu nu pot tolera altă loialitate decât cea față de stat”, a declarat Sam Brownback, fostul ambasador american al SUA pentru libertatea religioasă internațională.

Drept urmare, liderii succesivi ai partidului comunist chinez au lansat campanie după campanie pentru a zdrobi și controla oamenii de credință din China.

Mao Zedong, primul lider PCC, care a practicat una dintre cele mai amănunțite campanii de demantelare a vieții religioase chineze, a comparat religia cu „otrava” într-o conversație cu liderul exilat al Tibetului, Dalai Lama. În autobiografia sa, Dalai Lama își amintește că Mao i-a spus în 1954 că religia „subminează rasa” și „întârzie progresul țării”.

În 1993, fostul lider chinez Jiang Zemin a declarat că libertatea religioasă este „nepotrivită pentru membrii Partidului” și le-a cerut membrilor PCC să-i „educe cu răbdare” pe cei credincioși pentru a-i ajuta să „scape de cătușele religioase”.

Budismul, taoismul, islamismul, catolicismul și creștinismul – cele cinci religii pe care regimul le-a sancționat oficial – rămân sub controlul rigid al statului, oficialii partidului stabilind condițiile în care acestea funcționează.

Oficialii chinezi pentru afaceri religioase au subliniat necesitatea „ghidării religiei prin valori socialiste” și ca adepții să posede „recunoștință față de partid”. Conform regulilor partidului, membrii se confruntă, de asemenea, cu o posibilă expulzare pentru că au crezut în religie sau pentru angajarea în „activități superstițioase”.

Citește și Partidul Comunist Chinez sărbătorește 100 de ani de tiranie și genocid

Marcând centenarul partidului comunist chinez, liderii a șase asociații religioase la nivel de stat s-au întrunit în iunie și au glorificat conducerea PCC. Exprimându-și hotărârea de a „urma întotdeauna Partidul”, ei s-au angajat să înceapă o campanie de educație pentru a aprofunda „dragostea pentru Partid” în cercurile lor religioase.

Pastorul Bob Fu, fondatorul grupului creștin pentru drepturile omului China Aid, a descris PCC drept „cel mai mare partid extremist ateist din lume”.

„PCC a comis cea mai gravă persecuție religioasă și crime împotriva umanității”, a declarat Fu.

Iar potrivit lui Brownback, PCC este „în război cu credința” – fie că sunt creștini, budiști tibetani, uiguri și alte minorități musulmane din Xinjiang sau disciplina de meditație Falun Gong.

„Este un război pe care nu îl vor câștiga”, a spus Brownback.

Zero toleranță

La un an după ce PCC a preluat puterea în 1949, trupele chineze au mărșăluit în Tibet și au forțat tibetanii să accepte un acord de 17 puncte prin care legitimau stăpânirea PCC. Cu toate acestea, în ciuda promisiunilor roz de autonomie tibetană pe hârtie, Beijingul a transformat regiunea într-un stat de supraveghere și a înființat lagăre de muncă.

Dalai Lama, liderul spiritual al regiunii, a fost exilat în India în 1959, după ce regimul a zdrobit brutal o revoltă, ucigând zeci de mii de tibetani. În cei 20 de ani ce au urmat, aproximativ 1.2 milioane de tibetani au murit sub politicile represive ale regimului.

Poliția monitorizează în mod obișnuit corespondența privată, percheziționează casele și examinează înregistrările telefonice în căutarea de conținut interzis, precum „muzica reacționară” din India, potrivit ultimului raport al Departamentului de Stat al SUA. De asemenea, oficialii provinciali au interzis studenților să participe la activități religioase în timpul vacanțelor școlare. Raportul menționează că 273 de tibetani erau „reținuți pentru încălcarea standardelor internaționale ale drepturilor omului la finalul anului 2019”.

Cu actualul lider spiritual aflat în al 86-lea an al vieții, Beijingul a precizat că dorește să se implice în alegerea succesorului său. Într-un document alb emis în mai, Consiliul de Stat al Chinei a declarat că a identificat și aprobat „92 de Budha vii reîncarnați”, indicându-și intenția de a alege următorul Dalai Lama.

Sinicizarea Bisericilor

Suprimarea bisericilor catolice și protestante s-a intensificat, de asemenea, sub conducerea actualului lider Xi Jinping.

Autoritățile chineze au îndepărtat mii de cruci de pe biserici, au arestat pastori, au ordonat îndepărtarea imaginilor creștine și au urmărit agresiv o politică de sinicizare prin înființarea „bisericilor patriotice”, în care imaginile cu Isus Hristos și ale Fecioarei Maria sunt înlocuite cu portrete ale lui Xi sau Mao.

Regimul chinez reinterpretează și traduce Biblia pentru a promova „creștinismul în stil chinezesc”, cu un manual de etică chinezească care răstălmăcește o poveste din Biblie prin care arată că Isus ucide o femeie cu pietre în timp ce se pretinde pe Sine a fi un păcătos.

În 2017, cel puțin patru orașe și o provincie au restricționat sărbătorile de Crăciun, interzicând afișarea decorațiunilor de Crăciun, spectacolele tematice și activitățile promoționale. Oficialii comuniști dintr-o universitate au interzis activitățile legate de sărbătorile religioase occidentale în numele ajutării generației tinere de „a-și construi încrederea culturală”.

În ianuarie 2021, un creștin a fost amendat cu 160.000 yuan (25.000 de dolari) pentru celebrarea Crăciunului.

Bisericile subterane au proliferat ca urmare a asupririi PCC. Drept răspuns, oficialii chinezi au reținut membrii bisericii și au aplicat pedepse severe pastorilor.

Wang Yi, un pastor din Chengdu, care a fondat una dintre cele mai mari biserici creștine neînregistrate din China, a fost condamnat la 9 ani de închisoare, în decembrie 2019, pentru „operațiuni comerciale ilegale” și „incitare la răsturnarea puterii de stat”, o acuzație frecventă a regimului folosită pentru a reduce la tăcere disidenții.

În aprilie, Radio Free Asia a raportat că Beijingul deține facilități secrete de spălare  a creierului, care implică torturi, în provincia Sichuan, pentru a-i forța pe creștini să renunțe la credință.

Pe zi ce trece, PCC devine tot mai puternic

În regiunea de vest a Xinjiangului, peste 1 milion de uiguri și alte minorități musulmane sunt deținute în prezent în lagăre de concentrare chineze – pe care regimul le numește „centre de formare profesională”, aparent folosite pentru „reducerea extremismului” – unde chinezii sunt supuși la muncă forțată, abuz sexual, îndoctrinare politică, avort forțat și sterilizare forțată.

Conduse de Statele Unite, un număr tot mai mare de țări, inclusiv Belgia, Cehia, Lituania, Olanda și Marea Britanie, au recunoscut campania de suprimare ca fiind o formă de genocid.

„Genocidul uigurilor este în desfășurare și, în fiecare zi, partidul devine mai îndrăzneț”, a declarat Rushan Abbas, directorul executiv al unei fundații pentru uiguri din Washington.

„Acesta este ultimul nostru semnal de alarmă că PCC trebuie oprit pentru a putea păstra un sistem global de demnitate și ordine care este respectat de toți”.

O reală slăbiciune

Brownback observă în că China comunistă a lui Xi tacticile brutale și inumane ale lui Mao revin. Dar în graba sa de a afirma puterea asupra credincioșilor Chinei, spune Brownback, regimul dă dovadă de „o adevărată slăbiciune”.

„Trebuie să simtă pierderea controlului și, prin urmare, sunt mult mai represivi și mai brutali”, afirmă Brownback.

Abuzurile privind drepturile omului și libertatea religioasă din Beijing afectează imaginea sa globală, în timp ce în China dăunează capacității sale de a-și menține conducerea.

„Comunismul și credința au mari probleme să coexiste, iar credința nu va fi supusă, așa că în cele din urmă comunismul va cădea”, a spus Brownback.

Ceea ce rămâne din moștenirea a 100 de ani ai PCC, spune pastorul Fu, va fi că rămâne „singurul partid politic prin care s-a pierdut în mod arbitrar cel mai mare număr de vieți omenești… în întreaga istorie a omenirii”.

Traducere și adaptare
Tribuna.US