Scriitoarea și jurnalista Olga Căpățână, una dintre puținele femei cu grad de ofițer din R.Moldova, a povestit, într-un interviu pentru Radio Chișinău
Scriitoarea și jurnalista Olga Căpățână, una dintre puținele femei cu grad de ofițer din R.Moldova, a povestit, într-un interviu pentru Radio Chișinău, despre situația din regiunea transnistreană înainte de războiul din 1992. Stabilită acum în Franța, Olga Căpățână, care a participat și la războiul din Afganistan, spune că cel de pe Nistru a devenit mult mai dureros pentru ea.
Ea ne-a relatat cum a ajuns să participe la războiul de pe Nistru.
„După Afganistan mă trimiteau prin Sverdlov, dar eu am făcut totul ca să mă trimită în districtul militar Odessa, pe aici, pe aproape. M-au trimis în Tiraspol, în Armata 14-a, dar peste un an de zile au scris și m-au denunțat că sunt o naționalistă și în trei zile m-au trimis în districtul Habarovsk, iar de acolo în Kamceatka. În anii ‘90-’91, când vedeam la televizor ce se întâmplă aici, pe teritoriul R. Moldova, plângeam că voiam acasă. Eu nu voiam să stau acasă în pace și liniște, ci voiam să fiu alături de patrioții care au mers să apere pământul acesta românesc. Eu am reușit cu greu să plec din armata deja rusească, deși în R.Moldova încă nu era armată ca eu să-mi fac transferul. M-am eliberat din acea armată, iar pe 11 noiembrie 1991 am venit acasă, m-am adresat administrației și am plecat la conflictul de pe Nistru. Eu singură am plecat la conflictul din regiunea transnistreană, ca sute de moldoveni, pentru a apăra Moldova. Acest război, acest conflict a fost mult mai durut pentru mine decât cel din Afganistan”, spune Olga Căpățână.
Autoarea povestește că înainte de declanșarea conflictului, în regiunea transnistreană, „era o isterie totală și că era periculos să spui deschis la Tiraspol, de exemplu, că ești de la Chișinău”.
„Mie îmi era mai frică în regiunea transnistreană decât în războiul din Afganistan. În acel timp când am nimerit la Tiraspol nici nu trebuia să spui că ești venit de la Chișinău, era o isterie completă. La radio, televizor sau în stradă, peste tot era o isterie nebună împotriva Chișinăului, împotriva moldovenilor. Și eu îi înțeleg pe acei moldoveni din stânga Nistrului care erau pentru Republica Moldova, dar nu spuneau acest lucru deschis. Puteau să te sfâșie în stradă și nici să te întrebe cum te cheamă dacă spuneai ceva împotriva Rusiei sau a situație de acolo. Nu am văzut niciodată nicăieri așa o isterie, ca în 1991, în Tiraspol. Pe lângă aceasta, înainte de începutul războiului s-au oprit din activitate întreprinderile, uzinele, pentru că muncitorii primeau salariu dublu doar ca să nu iasă la lucru, adică să saboteze tot ce se întâmpla acolo. Tighina, Tiraspolul erau orașe pline de unități militare. Și rușii știau că vor lua regiunea transnistreană. Am impresia că în Dubăsari, Râbnița, etc. nici nu exista ceva civil, era totul numai militar. Toți militarii au rămas pe teritoriul R. Moldovei și nici nu aveau de gând să se întoarcă în Habarovsk, Camceatka sau Ural. De ce să o facă dacă acolo e frig, sărăcie, în timp ce aici e bine și sunt oameni gospodari?”.
Olga Căpățână a scris și o trilogie intitulată „Dobrenii”, dedicată celor care au luptat pentru integritatea și suveranitatea R.Moldova.
„Pe mine multă lume mă întreabă de ce, la atâția ani, după conflictul din Transnistria eu nu mă pot liniști? Eu m-am liniștit, să nu mă fi liniștit nu aș fi scris cartea „Dobrenii”, pe care am gândit-o timp de 20 de an și nu o puteam scrie, pentru că sufletul meu era plin de ură, iar așa nu poți să scrii o carte, nu poți să ieși în fața lumii, nu poți să vorbești. Mulți ani la rând, după ce s-a încheiat conflictul de pe Nistru, eu nu ieșeam nicăieri. Unicul lucru pe care-l făceam după ce am venit din război era să ajut mamele ostașilor căzuți la datorie: serate de binefacere, spectacole. Cărțile aceste a le-am scris numai pentru a ajuta părinții ostașilor căzuți. Eu îmi amintesc anii 91-92 când au început a veni cazacii, din Rusia să ajute împotriva „fasciștilor moldoveni”, cum spuneau ei.
Acum trei ani eram în Ucraina și așa s-a întâmplat că am avut nevoie de ajutorul medicilor și acolo era un alt pacient, un bărbat care mi-a zis că a fost în regiunea transnistreană, în 1992. Era ofițer și a adus din Murmansk în regiunea transnistreană un vagon întreg cu doritori să lupte. Mi-a povestit că a acceptat această misiune pentru că a vrut să-și viziteze soacra. L-am întrebat: „Cum te simți acum când rușii omoară ucrainenii, după ce ați dus în regiunea transnistreană atâția doritori să lupte?”. Mi-a răspuns că a înțeles abia pe urmă”.
Vă invităm să ascultați interviul integral cu scriitoarea Olga Căpățână, în care autoarea vorbește despre cea mai recentă carte a sa lansată la Chișinău, „Mireasa din Kabul”, dar și despre cum este văzută Republica Moldova din afară. Interviul poate fi ascultat aici.
Radio Chișinău
COMMENTS