Ironia finală: Cum o mlaștină speriată îndeplinește visul lui Trump de a combate revoltele

Timp de șase luni, președintele Donald Trump a făcut presiuni privind o represiune mai dură a revoltelor care s-au dezlănțuit în Statele Unite, confruntându-se cu opoziția constantă a oficialilor, îngrijorați că așa ceva ar inflama și mai mult haosul și ar duce la morți inutile.

În timp ce Joe Biden era investit în funcție, iar Trump părăsea Washingtonul, visul președintelui (acum fost) s-a realizat în cele din urmă – în mod ironic, prea târziu pentru a mai schimba ceva, analizează TheFederalist.

În ultima săptămână, undeva între 15.000 și 25.000 de soldați au apărut pe străzile Washingtonului. Împreună cu poliția, au format un perimetru de aproximativ 11 mile în jurul președintelui ales și membrilor Congresului, blocând chiar și podurile spre Virginia (deși nu este clar ce se întâmpla dacă armata rebelă ar fi folosit drumurile libere dinspre Maryland).

S-a instalat personal la punctele de control, soldații au fost verificați, iar dezinformarea panicată cu privire la „insurecție“ era vehiculată de mass-media corporatistă ca praful în vânt.

Așa arată o stare de urgență. Cu excepția cazului în care nu este.

Nu așa arăta pe străzile din Kenosha, unde insurgenții au terorizat rezidenții și proprietarii de afaceri timp de patru nopți consecutive. Nu arăta așa nici pe străzile din Chicago, unde poliția a ridicat podurile către cândva-renumita Magnificent Mile.

Nu au descins douăzeci și cinci de mii de soldați în St. Louis, unde patru polițiști au fost răniți, iar șeful poliției pensionat, David Dorn, a fost împușcat. Puțin ajutor a fost acordat celor 140 de agenți federali răniți în timpul asediului tribunalului federal din Portland, Oregon.

Ironiile spectacolului de forță din Ziua Investirii au atins cote înalte. Președintele Camerei, Nancy Pelosi, de exemplu, a mulțumit soldaților pentru „devotamentul față de democrația noastră americană“ în timpul unei recente ședințe foto – la doar șase luni după ce a numit agenții federali ce participau la aplanarea revoltelor de la tribunal „Stormtroopers neidentificați“, a căror mobilizare a făcut de rușine „o republică Democrată.“

Citește și Democrații susțin că stoparea anarhiei din Portland este „un atac asupra democrației”

New York Times a raportat fără să clipească numărul de soldați de la Capitoliu, la doar opt luni după ce directorul paginii editoriale, James Bennet, și adjunctul său, au fost forțați să demisioneze pentru că au publicat apelul unui senator de „a trimite armata“ pentru a restabili ordinea.

Cea mai izbitoare dintre toate ironiile, însă, este cea care i se întâmplă fostului nostru președinte. Aflat în imposibilitatea de a-și convinge adjuncții să combată tulburările în timpul mandatului, el părăsește acum un oraș ocupat să ovaționeze în onoarea succesorului său (și a armatei succesorului său).

Legea și ordinea este o chestiune pentru care Trump a militat. Elitele, le-a spus el alegătorilor, au ziduri și securitate, dar încearcă să ia armele și protecția poliției de la cetățeni. Avea dreptate. Cu toate acestea, de la sfârșitul lunii mai, America a văzut imagini cu orașe arzând și agenți federali asediați, în timp ce mass-media și microfoanele democrate scuipau acuzații de fascism ca pe niște bule în apă.

Legea și ordinea, se pare, nu erau pentru această administrație.

Lupta îndelungată dintre Trump, care cerea un răspuns federal ferm la tulburări, și consilierii săi de top, conduși de procurorul general Bill Barr, este documentată într-un articol al lui Johnathan Swan:

De la locul său din spatele biroului de președinte, un Trump agitat i-a cerut lui Barr să facă ceva și să o facă imediat – să facă un anunț, să trimită trupele, ceva. Apucă-te și rezolvă situația, a ordonat președintele. Voia o demonstrație de forță, devastatoare și provocatoare. 

Barr nu a fost de acord. El credea că intensitatea protestelor scade treptat. A explicat strategia de aplicare a legii și părerea sa că intervenția militară ar provoca exact opusul. Anchetatorii federali căutau deja conducătorii protestelor.

Barr era preocupat în principal de faptul că trupele ar avea două opțiuni: să acționeze (și asta însemna victime) sau să stea pe loc (caz în care autoritățile ar părea slabe). Nici una din variante, considera el, nu era de dorit.

Îngrijorările sale nu erau prostești. Antifa și Black Lives Matter provoacă în mod intenționat autoritățile, considerând ambele reacții ca fiind un câștig pentru cauza lor.

Dacă nu apare nicio reacție, asta dovedește că insurgenții sunt la putere. Dacă autoritățile execută o represiune, liderii revoltelor sunt siguri că pot folosi represiunea pentru a dovedi că poliția îi oprimă; și nu există nicio îndoială că utilizarea forței ar fi cauzat pierderi de vieți.

Dar când revoltele rămân nepedepsite, violența domnește oricum. În perioada dintre moartea lui George Floyd și ziua alegerilor, 25 de vieți americane s-au stins în mijlocul haosului. De-a lungul celor șase luni, insurgenții (sau sunt insurecționiști acum?) au atacat Casa Albă, tribunalele federale, secțiile de poliție, un senator american și o mamă care încerca să ajungă acasă cu copilul ei, și chiar au ucis un copil de opt ani.

Mass-media corporatistă și-a făcut partea, romanțând totul ca un „protest pentru justiția rasială“.

Toată povestea asta și discuțiile despre fascism s-a încheiat odată cu revolta din 6 ianuarie, când mai mult de jumătate de an de intensificare a violenței politice de stradă a culminat cu un asalt de dreapta asupra Capitoliului SUA. Deși sergentul de arme și primarul democrat din DC respinseseră cererile repetate pentru întăriri din partea Gărzii Naționale, ei au pus vina pe incompetența Poliției Capitoliului de a contracara revolta soldată cu morți.

Iar insurgenții BLM, cu ochii în lacrimi, au folosit calea undelor pentru a se plânge că valul lor de infracțiuni a fost reprimat, în timp ce insurgenții MAGA au fost tratați cu mănuși. Nu contează femeia decedată sau zecile de mandate de arestare la nivel național emise după 6 ianuarie – dacă insurgenții ar fi fost de culoare, susțin activiștii, ar fi murit și mai mulți.

În timp ce zeci de mii de soldați au fost aduși pentru a-l proteja pe Biden, mass-media a aplaudat, Pelosi a făcut poze și Washington a fost mulțumit de prestația sa. Vedeți, asta a constituit o urgență. În sfârșit, lucrurile pot reintra în normal.

Este ușor să ne imaginăm femeile legii și ordinii din suburbii, care au abandonat în masă re-alegerea președintelui, încuviințând, mulțumite, eliminarea „insurecției“ de pe străzile capitalei. Capitoliul nu era doar Casa Albă sau tribunalul federal, nu era visul de-o viață al unui antreprenor sau un bunic iubitor lăsat însângerat pe stradă. Acesta era un simbol sacru al Americii, iar Biden îl va proteja pentru noi.

Păcat că a fost nevoie de un atac asupra elitelor americane în propriile lor birouri pentru a ajunge în sfârșit aici. Investirea – și participanții săi – ar fi putut arăta foarte diferit dacă ordinele lui Trump ar fi fost îndeplinite de la început.

Tribuna.US