Istoria delicioasă a pizzei

Nu numai că pizza este unul dintre cele mai populare preparate culinare din lume, dar are și o istorie fascinantă, informează Cassandra Brooklyn într-un articol Reader’s Digest.

Locuind la 90 de minute distanță de Chicago, am descoperit pizza deep dish abia în adolescență. Avea un blat înalt, gust delicios, și era plină cu tot ceea ce îmi plăcea.

Ei bine, puteți să mă considerați o trădătoare în războiul pizza Chicago vs. pizza New York, dar cei 17 ani petrecuți în Big Apple m-au făcut să mă îndrăgostesc de varianta cu crustă subțire.

Să nu mă înțelegeți greșit: voi devora în continuare o pizza deep dish și apreciez foarte mult tipul de crustă și de ingrediente din compoziție pe care persoana care a inventat pizza probabil că nu și le-a imaginat niciodată.

Dar, de când am plecat din Chicago, am ajuns să apreciez lucrurile mai simple ca persoană ce adoră pizza.

Având în vedere că aproximativ patru luni pe an sunt pe drumuri, am norocul de a putea testa pizza în toată lumea, inclusiv în Napoli, Italia. Acolo, am experimentat pentru prima dată pizza italiană.

Spre deosebire de varianta americană tip plăcintă, adesea acoperită cu o mulțime de tipuri de carne, brânză și legume, pizza cu două ingrediente pe care am descoperit-o în Napoli nu conținea decât un aluat gustos și un sos grozav.

Ca să vă răspund la întrebare: Da, a fost delicioasă. Dar asta nu ar trebui să fie o surpriză, având în vedere că Napoli este locul unde a fost inventată pizza. În ceea ce privește identitatea geniului italian care a inventat-o, în jurul ei plutește misterul – la fel ca în cazul persoanei care a inventat înghețata și a celei care a inventat hamburgerul.

Deși locația primei pizzerii din istorie s-ar putea să nu fie descoperită vreodată, există câteva lucruri interesante care se cunosc despre acest fel de mâncare.

Unde a fost făcută prima pizza?

Deși cei mai mulți oameni indică Italia atunci când se gândesc la prima pizza, istoricii sunt de acord că acest fel de mâncare are o istorie chiar mai lungă, cu condiția ca definiția ei să fie una mai amplă.

Să luăm, de exemplu, lipiile. În antichitate, grecii, romanii și egiptenii le consumau unse cu diverse uleiuri și ierburi.

Încă din secolul al VI-lea î.Hr., persanii coceau lipii pe care puneau brânză și curmale, ingrediente pe care le găsim fără probleme într-o pizzerie artizanală modernă.

Dar pizza, așa cum o cunoaștem astăzi, a apărut inițial în zonele sărace din Napoli, Italia, și era un fel de lipie groasă.

Când a fost inventată pizza?

Istoricii nu au stabilit o dată exactă în această privință, dar au reușit să restrângă destul de mult intervalul de timp în care ar fi apărut. Roșiile sunt originare din Occident, dar nu au ajuns în Europa decât în jurul anilor 1500 (inițial nu au fost consumate pentru că se credea că sunt otrăvitoare), așa că pizza nu ar fi putut apărea decât după această perioadă.

O carte din 1799 restrânge și mai mult data de naștere a pizzei: Aceasta descrie pizza drept un aluat cu sos de roșii și brânză, deci știm că la momentul respectiv fusese deja inventată.

Și datorită unui recensământ italian efectuat la sfârșitul anilor 1700, în care anumite persoane erau trecute drept „pizolas“ (bucătari de pizza) în Napoli, știm că acest fel de mâncare era suficient de cunoscut pentru a da naștere unei profesii.

Cine a inventat pizza Margherita?

La fel ca multe dintre poveștile despre originea unui produs, și istoria felului în care a apărut pizza este oarecum tulbure. O versiune susține că mâncarea dumneavoastră preferată de vineri seara a fost creată atunci când viitorul rege și regină ai Italiei au vizitat Napoli în 1889.

Încercând să pară un fel de „regină a poporului“, viitorul monarh a insistat să mănânce la fel ca oamenii de rând. Și asta însemna pizza: mâncarea săracilor.

Margherita de Savoia l-a convocat pe cel mai cunoscut maestru pizzar din Napoli, Rafael Esposito, și a încercat câteva dintre creațiile sale. Una cu usturoi. Alta presărată cu anșoa. Și încă una acoperită cu sos de roșii, peste care era presărată brânză mozzarella și busuioc. Ultima variantă (care, în mod convenabil, avea culorile steagului italian), a fost preferata ei, așa că Esposito a numit-o „pizza Margherita“ după numele viitoarei sale regine.

E adevărat, unele dintre aceste detalii nu pot fi confirmate, iar alte versiuni afirmă că Margherita era deja regină și a încercat pizza pentru că era plictisită de bucatele franțuzești de la curte.

Prima versiune sună un pic prea frumos pentru a fi adevărată, dar pe localul (cunoscut astăzi sub numele de Pizzeria Brandi) încă apare o placă care îl declară locul de naștere al pizzei Margherita.

Când a ajuns pizza în America?

Pizza exista deja în Statele Unite încă din anii 1910. A apărut pe Coasta de Est și în Midwest – în localități precum Omaha, Nebraska, și Racine, Wisconsin.

Dar dacă ne referim la locul în care pizza a devenit faimoasă în Statele Unite, atunci vorbim despre New York City, chiar dacă nu ocupă întotdeauna prima poziție în topul celor mai bune pizza din America.

Deși Lombardi’s din Manhattan a devenit prima pizzerie care a primit autorizație în SUA, în 1905, istoricul de pizza Peter Regas spune că nu există dovezi care să confirme că a fost prima pizzerie din New York City.

El crede că este posibil ca primele pizzerii să se fi deschis dincolo de râu, în cartierul Brooklyn.

Cine a inventat pizza cu pepperoni?

Spre deosebire de originea pizzei clasice, care poate fi atribuită orașului Napoli, pizza cu pepperoni nu are nicio legătură cu Italia. De fapt, italienii nu văd cu ochi buni pepperoni, pe care nu îl veți găsi niciodată ca topping în această țară.

Michael Harlan Turkell, gazda Podcastului Modernist Pizza, spune că familia Ezzo a început să producă acest tip de salam în Canastota, New York, în 1906, și este posibil să fi fost primii care l-au vândut gata feliat.

Dar istoricii culinari consideră că abia în anii 1950 a devenit pepperoni un topping pentru pizza, într-o pizzerie din New Haven.

Cu toate acestea, nu era utilizat la nivel național – cel puțin nu încă. Creșterea popularității i se datorează lanțului de pizzerii Domino’s. Da, Domino’s din zilele noastre. Poate că nu este lanțul de pizzerii preferat al Americii sau cea mai bună pizzerie din statul dumneavoastră, dar cu siguranță a avut un rol important.

„În anii 1980, Ezzo [Sausage Company] a început să facă pepperoni pentru un mic lanț de pizzerii numit Domino’s“, explică Turkell. Expansiunea rapidă a acestui lanț, combinată cu popularitatea desenului animat Teenage Mutant Ninja Turtles, a făcut din pepperoni un topping preferat pentru pizza.

Potrivit lui Turkell, unele statistici arată că, în prezent, pepperoni este folosit ca topping pe aproape 50% din toate pizzele produse la nivel național.

Cum a luat naștere pizza hawaiiană?

Fie că o adorați sau o detestați, pizza hawaiană va stârni cu siguranță controverse, și nu doar în ceea ce privește gustul. Există o dispută și cu privire la originea sa.

Probabil că ați ghicit că, spre deosebire de pizza italiană, pizza hawaiană nu a ajuns la pizzeria dvs. locală din Italia. Dar probabil că veți fi surprinși să aflați că acest fel de mâncare – la care se adaugă de obicei ananas din conservă și șuncă, dar poate include și ardei sau ciuperci – nu provine nici din Hawaii.

Se crede că această variantă dulce-sărată este de fapt originară din Canada. Da, Canada.

Potrivit colecției de cărți a Modernist Pizza, canadianului de origine franceză Sam Panopoulos i se atribuie adesea meritul de a fi inventat pizza hawaiiană în 1962. Dar autorii precizează că o reclamă din 1957 pentru Francine’s Pizza Jungle din Oregon menționa o pizza hawaiană cu ananas, papaya și ardei verde.

Care a fost prima versiune: cea din Oregon, care includea diverse fructe, dar nu și șuncă, sau cea canadiană, care ar putea fi strămoșul a ceea ce noi numim acum pizza hawaiană standard? Rămâne la latitudinea dumneavoastră să decideți.

Dacă ideea de a mânca o pizza cu ananas nu vă încântă, optați pentru o pizza clasică, cum ar fi cea cu ardei verzi, ciuperci sau vinete. Sau alegeți oricare alta dintre numeroasele variante disponibile.

Traducere și adaptare
Tribuna.US