Există o mulțime de probleme cu politicile și gândurile personajelor de stânga, analizează Nick Arama într-un articol RedState. Una dintre probleme
Există o mulțime de probleme cu politicile și gândurile personajelor de stânga, analizează Nick Arama într-un articol RedState.
Una dintre problemele fundamentale e infama idee enunțată de Hillary Clinton: că „este nevoie de un sat întreg“ pentru a crește un copil. Ca să fie clar, critica mea nu se referă la faptul că în anumite culturi s-ar putea să existe rituri de inițiere, bătrâni înțelepți sau evenimente comunitare care marchează trecerea la vârsta adultă.
Ci mă refer la ceea ce înțelege Stânga prin asta: că guvernul are un cuvânt de spus în educația copilului tău. Pentru unii, dreptul guvernului chiar primează față de dreptul tău de a-ți crește copilul așa cum crezi tu de cuviință. Nu este nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil – este nevoie de părinți buni și implicați.
Dar motivul pentru care îmi vin în minte ideile proaste ale democraților și ale lui Hillary Clinton este faptul că vicepreședintele Kamala Harris a formulat recent un alt ghiveci de cuvinte ce evocă teoriile lui Clinton.
Iată „gândurile profunde“ ale Kamalei Harris.
„Când vorbim despre copiii comunității, ei sunt copii ai comunității“.
Acei copii ai comunității? Știați că sunt copii ai comunității? Mulțumim că ne-ai împărtășit acest gând incredibil și curajos, Kamala. Cât timp ți-a luat ca să formulezi așa idee, în consultare cu echipa ta – a adică aceia dintre ei pe care i-au putut încolți, nu cei care au fugit spre ușă?
Întotdeauna face să pară că spune cel mai grozav lucru enunțat vreodată, gestionând cu mâinile pentru a-și accentua ideea, când în realitate nu face decât să rostească prostii fără sens. De multe ori sună ca și cum i s-ar fi dat să scrie un eseu de 500 de cuvinte și caută cu ce să umple spațiul.
Steve Guest, consilier special al senatorului Ted Cruz (TX) pe domeniul comunicării, are postată pe Twitter o listă cu unele dintre cele mai incoerente discursuri ale Kamalei, dacă vreți să vă minunați cum a reușit cineva cu un cap atât de gol să ajungă într-o astfel de poziție.
Citește și Nu, statul nu este stăpân peste copiii voștri
Dar există un gând mai serios în spatele observației că mintea ei se agită din nou degeaba. Ei chiar cred că ai tăi copii sunt ai lor. De aceea nu consideră că părinții ar trebui să aibă un cuvânt de spus în ceea ce privește educația copiilor lor – asta e treaba statului.
Voi tăceți din gură și stați jos sau vom asmuți Departamentul de Justiție și poate și Garda Națională pe voi.
De aceea nu aveți dreptul să obiectați la chestii precum CRT sau cea mai recentă ideologie de gen pe care încearcă să o impună săptămâna aceasta.
Nu, copiii noștri nu aparțin statului. Nu suntem deocamdată o națiune comunistă. Dar asta este ceea ce ar vrea ca americanii să accepte pur și simplu, și o afirmă zâmbind și chicotind.
Ca să cităm cuvintele lui Nancy Reagan, „Doar spuneți NU“. Ar trebui să ne ferim cât de mult de aceste idei de Stânga, și cred că mulți americani o și fac. De aceea observați că părinții iau atitudine, opunându-se îndoctrinării, și de aceea vedeți că oamenii se îndepărtează de natura radicală a democraților.
Cred că s-a ajuns la această extremă și vom vedea acum reacția de respingere intensificându-se din ce în ce mai mult. Americanii pur și simplu nu vor mai înghiți astfel de prostii.
Traducere și adaptare
Tribuna.US
COMMENTS