La un pas de Premiul Nobel: Gheorghe Benga

Medicul român, profesor universitar și membru al Academiei Române, Gheorghe Benga, s-a născut pe 26 ianuarie 1944, la Timișoara. A crescut într-o familie de intelectuali, care i-a oferit un mediu propice dezvoltării pasiunii sale pentru știință. A parcurs cu „Magna cum laudae” toate treptele şcolare şi universitare, îmbrăcând permanent hlamida pre-miantului. A absolvit Facultatea de Medicină Generală din Cluj-Napoca, după care și-a continuat studiile și cercetările la Institutul de Biochimie al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Și-a început cariera în calitate de asistent universitar la Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca, iar mai târziu a devenit profesor universitar și șef al Departamentului de Biologie Celulară și Moleculară din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj Napoca și șef al Laboratorului de Genetică Umană din cadrul Spitalului Clinic Județean Cluj Napoca.

De-a lungul carierei sale, a fost autorul și coautorul a peste 150 de lucrări științifice și a contribuit semnificativ la dezvoltarea cercetării în biologie moleculară și genetică în România.

Profesorul Gheorghe Benga este incontestabil descoperitorul proteinei-canal pentru apă. Povestea impresi-onantei descoperiri este una dramatică și emoționantă. În 1986, împreună cu Octavian Popescu și Victor I. Pop, Gheorghe Benga demonstrează existența unei proteine-canal pentru apă în membrana celulară a globulelor roșii, pe care reușește să o detecteze cu ajutorul americanului Ross P. Holmes, de la Universitatea Illinois, care furnizează substanța necesară pentru detectarea acesteia. Descoperirea a fost publicată în anul 1986 în reviste internaționale de specialitate (Biochemistry precum și European Journal of Cell Biology), împreună cu descrierea modului în care această proteină ar putea fi izolată și purificată, dacă s-ar dispune de aparatura necesară.

În anul 1988, profesorul american Peter Agre descoperă aceeași proteină, pe care, dispunând de aparatura nece-sară, reușește să o izoleze și purifice.

În studiul publicat în 1988 de Peter Agre, lucrarea profesorului Gheorghe Benga este menționată în bibliografie.

În 1992, Peter Agre publică un alt studiu, referitor la proprietatea aquaporinei de a transporta apa prin membrana celulară, în care profesorul Benga este omis din bibliografie.

În anul 2003, Premiul Nobel pentru Chimie li se acordă americanilor Peter Agre și Roderick MacKinnon, pentru descoperirile din domeniul canalelor membranelor celulare, astfel: jumătate din premiu lui Peter Agre (creditat de juriul Nobel pentru descoperirea canalelor pentru apă) și jumătate din premiu lui Roderick MacKinnon (creditat de juriul Nobel pentru studiile asupra structurii și mecanismelor canalelor ionice).

Singurul demers pe care profesorul l-a întreprins, trădând o justificată mâhnire, rezidă în interviul pe care l-a acordat în 2014 revistei Medica Academica, din care merită redată următoarea confesiune: „Dorind să se cunoască de către cât mai multă lume că prima proteină canal pentru apă a fost descoperită de către Benga şi colaboratorii în România (la Cluj-Napoca, în 1985) cu câţiva ani înaintea grupului din SUA, că Benga merita să fie inclus printre Laureaţii Premiului Nobel pentru chimie pe 2003, am redactat în octombrie 2003 o PETIŢIE, la sugestia profesorului Demetrios Spandidos din Grecia, pe care am şi prezentat-o public în cadrul unui eveniment ştiinţific în acelaşi an, în Creta.

Această PETIŢIE este adresată Comitetului Nobel, comunităţii ştiinţifice, mass-mediei din întreaga lume şi autorităţilor din România.

George Emil Palade a fost de acord că este o idee bună şi a semnat PETIŢIA, trimiţându-mi semnătura prin fax pe adresa UMF Cluj-Napoca. O mare deosebire faţă de poziţia de ignorare adoptată de Conducerea Academiei Române din 2003, şi menţinută mai mulţi ani”.

Într-un articol din „Știință&Tehnică” (12/06/2015), intitulat „Dulcea răzbunare a academicianului Gheorghe Benga și alte întâmplări mărunte”, Alexandru Mironov relatează: „Cu vreo cinci ani în urmă, la Reno, în Nevada, m-am întâlnit cu chimistul Peter Agre, laureat al Premiului Nobel. Aflând că sunt român, profesorul american mi-a spus: «Voi aveţi în România un savant uriaş, pe biochimistul Gheorghe Benga».

Am povestit întâmplarea în mai multe articole şi emisiuni de radio şi televiziune, ca şi faptul că de roadele cercetărilor profesorului Gheorghe Benga şi ale echipei sale s-a bucurat chiar premiantul Nobel Peter Agre, dar aş spune că nu din vina lui, ci pentru simplul fapt că la acordarea marilor premii ale culturii universale românii au mai puţină trecere decât, să zicem, americanii. Nu mai intru în amănuntele disputei ştiinţifice care inevitabil a urmat, vreau doar să vă spun că academicianul român Gheorghe Benga a avut tăria să depăşească amărăciunea pierderii Nobel-ului şi, ajutat mai ales de Universitatea „Vasile Goldiş” din Arad, şi-a continuat cercetările. Zarva stârnită de nedreptatea pe care i-a făcut-o Comitetul Nobel profesorului român a avut însă efecte colaterale uluitoare.

Recunoașterea internațională a muncii și rezultatelor obținute de profesorul Gheorghe Benga nu a întârziat să apară.

A fost invitat să țină prelegeri și conferințe în numeroase instituții de prestigiu din întreaga lume și a colaborat cu cercetători renumiți în domeniul său de expertiză.

De asemenea, a primit numeroase premii și distincții pentru munca sa, printre care și titlul de Doctor Honoris Causa acordat de mai multe universități internaționale.

Pe lângă activitatea sa de cercetare, a fost un profesor dedicat și un mentor pentru tinerii cercetători români, inspirând și încurajând o nouă generație de oameni de știință să își dedice cariera dezvoltării cunoașterii în domeniul bio-logiei moleculare și geneticii.

S-a bucurat de specializări în Marea Britanie, Belgia, Olanda, Franța, Japonia, S.U.A. A fost profesor asociat la Catedra de Biologie Celulară și Moleculară a Universității de Vest „Vasile Goldiș“, Arad (2010-2020); „Visiting Professor“ (2-3) luni la universități din Anglia (Sheffield, Londra), S.U.A. (Urbana-Champaign), Japonia: 7 luni (Mitake, Gifu), 6 luni (Osaka). Este „Honorary Professor“ la University of Sydney, Australia.

A prezentat în diferite conferiențe invitat fiind la peste 100 universități, institute, zeci de manifestări științifice din lume.

Moștenirea științifică a profesorului Gheorghe Benga este de o importanță incontestabilă, atât pentru cercetarea în biologie moleculară și genetică, cât și pentru dezvoltarea științei românești în ansamblu. Descoperirea canalului de apă proteic a condus la o mai bună înțelegere a mecanismelor celulare și a avut implicații importante în domenii precum fiziologia celulară, medicina, farmacologia și biotehnologia.

Astăzi, cercetătorii continuă să studieze acvaporinele și rolul lor în diverse procese celulare, iar descoperirea lui Gheorghe Benga rămâne un exemplu de succes în cercetarea românească și internațională. De asemenea, prin contribuția sa la formarea noilor generații de oameni de știință și promovarea cercetării în România, Gheorghe Benga a lăsat o moștenire durabilă, care se va resimți în continuare în evoluția științei românești și internaționale.

Dorin Nădrău
Tribuna.US