Laurențiu Moldovan, pilotul de curse prezent în Guiness Book

Laurențiu Moldovan a fost un pilot român care a avut participări la toate genurile de curse: raliuri, viteză în coastă, viteză pe circuit. În sportul

Laurențiu Moldovan a fost un pilot român care a avut participări la toate genurile de curse: raliuri, viteză în coastă, viteză pe circuit. În sportul auto, a fost cunoscut sub numele „Lențiu”.

S-a născut în localitatea Gherla, jud. Cluj, la 9 aprilie 1933. A debutat în automobilism în anul 1967 și a avut o carieră impresionantă, obținând notabile performanțe naționale (1971 Campion național de raliuri la clasa a II-a (în echipaj cu Ștefan Haas); 1975 Campion național cu echipa de raliuri Universitatea Brașov; 1977 Vicecampion național de Viteză în Coastă, clasa a I-a ; 1979 Campion național de Viteză în Coastă, clasa a II-a ; 1979 Campion național cu echipa de viteză în coastă Universitatea Brașov ; 1979 Vicecampion național de viteză pe circuit, clasa a II-a ; 1981 Campion național de Viteză în Coastă la clasa Easter ; 1974 și 1979 a fost prezent de două ori în topul celor mai buni 10 sportivi ai anului; a fost component al cluburilor sportive: Motor-IRA Cluj-Napoca, Politehnica Cluj-Napoca și Universitatea Brașov.

Laurențiu Moldovan a avut coechipieri în raliuri pe: Horia Gheor-ghiu, Adrian Ondrejkovicz, Mihai Avram, Mircea Popescu, Ștefan Haas, Dacian Banca .

A creat două automobile de curse: o Dacia 1100 Sport și prima Formula Easter din România) și internaționale (Viteză în Coastă “Feleac” 1970, ediția a XII-a, etapă în Campionatul European de Munte, locul III în clasamentul general; Raliul Dunării 1974, ediția a X-a, etapă a Campionatului European de Raliuri, locul V în clasamentul general (în echipaj cu Mircea Popescu); În anul 1981 a fost declarat maestru al sportului; În anul 1975 a fost invitat de Automobil-Club Wolfsburg-Vorsfelde e.V. im ADAC la Hockenheim să participe la Formula V, dar nu a obținut pașaport ca să poată participa).

Este prezentat în „Guiness Book of World Records” pentru meritul de a fi avut „Cea mai lungă carieră ca șofer de curse” (Guiness Book World Record for longest career as a race driver”).

S-ar părea că talentul artistic a lui Laurențiu (designul formulei Easter și modificările mașinilor) l-a moștenit de la bunica maternă, Aurelia Iuga (mama Eugeniei Moldovan) și de la străbunicul matern, renumitul Dionisie Iuga, ambii cunoscuți pictori de biserici din Nicula, jud. Cluj.

Lenți iubea viața, cânta la orgă și la acordeon. Iubea femeile, petrecerile, își iubea prietenii si orașul. Era vesel și gata să o ia de la capât întotdeauna. A avut mai multe soții, mai mulți copii, mai multe afaceri la care a renunțat, mai multe mașini, a făcut închisoare politică în tinerețe, a făcut închisoare pe timpul lui Ceaușescu (pentru că a cântat „Trăiască Regele”), dar s-a ridicat de fiecare dată și a luat-o de la capăt. Lenți avea o poftă nebună de viață și o voința de fier. Cunoscuții săi și-l amintesc ca pe un om care avea prieteni, nu avea dușmani și nu putea fi urât de nimeni.

Pe data de 6 iulie 2008, în timpul cursei de la Campionatul național de viteză în coastă, etapa de la Reșița, pilotul Laurențiu Moldovan ( avea 75 de ani și revenise la un raliu după aproape 20 de ani) a suferit un accident, în urma căruia, din cauza gravelor leziuni suferite (multiple fisuri la coaste, fracturi la picior, leziuni ale plămânilor) și a vârstei înaintate, a decedat.

Pe un traseu simplu, mașina lui a ieșit în linie dreaptă dintr-o curbă, s-a izbit de doi copaci si s-a oprit intr-un dâmb.

Potrivit site-ului „autorally”, un alt pilot, Marius Vasilescu, a ieșit din decor într-un alt loc și a fost transportat la spital, însă se afla în afara oricărui pericol.

Nu există o explicație logică a accidentului în urma căruia a murit Moldovan. Nimeni nu știe ce s-a întâmplat. A fost primul accident din viața lui și ultimul. Din respect față de Laurențiu Moldovan, organizatorii raliului de la Reșita au decis în acea zi anularea etapei.

Mihai Avram, fost copilot a lui Laurențiu Moldovan, a declara, la acea vreme, pentru „Mediafax”: „A avut rezultate foarte bune și în competițiile internaționale care erau organizate pe vremuri între țările socialiste. S-a clasat pe primele trei locuri de mai multe ori la Raliul României. A fost un pilot foarte bun, foarte exact, a fost veteranul automobilismului clujean, iar moartea lui tragică reprezintă o mare pierdere”.

Site-ul „HotNews.ro” relatează în ediția din 10 iulie 2008 câteva interesante considerații și amintiri, o selecție a acestora meritând, fără îndoială, redată: „Povestea de dragoste pentru automobilism a lui Laurențiu Moldovan, ca și a prietenilor lui, «o gașcă de băieți deștepți, cu sânge în ei, proveniți din familii bune, cu minți sclipitoare, unii bogați alții săraci, dar isteți, care și-au trăit tinerețea împreună, cântau în trupe, făceau automobilism, ski, ciclism, erau baieți de viață» a început la Cluj, în 1969”;

„Atunci automobilismul era un hobby, nu o meserie, nu era posibil să faci o carieră din asta. Așa cum cântau în trupa de muzică, tot așa făceau și automobilism. Munceau fiecare unde puteau. Unii făceau taximetrie, care ce putea. Lenți făcea tinichigerie ca să mai scoată un ban, pentru că mașina de curse e o pasiune care te costă. Foarte mult! Te costă mașina, te costa cauciucurile, benzina care e mai scumpă. Te costă bani, timp, uneori și viața…”;
„Erau tineri și vroiau libertate. Constrângerile comuniste omorau pofta de viața din ei. Mașina, bolidul care mânca spațiul cu viteză le dadea porția de libertate de care aveau nevoie. Gașca lui Lenți evada din comunism la volanul unor mașini care se întreceau pe trasee fixe, bine păzite și bine delimitate. Era o iluzie de libertate, dar acolo ei erau stăpânii”.

În fine, același site consemnează o emoționantă mărturisire a fiicei lui Laurențiu Moldovan, Adriana:

„De ce a plecat în cursă la 75 de ani? Pentru că iubea mașina, iar pentru el vârsta era numai o cifră. Era tânar în suflet și avea ambiția de a nu se lăsa. Oricum, se ruga la Dumnezeu să-l fericească cu o astfel de moarte. Era de o vitalitate de excepție. De la tata am învățat să nu ne lăsăm. Trăim toți trei copiii lui în străinătate, dar peste tot pe unde am umblat am reușit datorită lecțiilor pe care le-am primit de la el: să facem ce iubim mai mult!”.