Libertatea Abjecției

Foto, imagine din timpul revoluției culturale din China, 1966-1976

Mircea Toma, activist anticreștin de 30 de ani, publica pe 25 aprilie, în Libertatea, organ de luptă progresist, articolul ”Biserica Ortodoxă Română, între IISUS și ISIS”.

Articolul nu pare a fi stârnit nicio reacție, la niciun nivel al niciunei instituții publice sau de presă din Republică. Probabil că se consideră că tăcerea asupra enormităților psihedelice ale autorului ar ține loc de ”Vade retro me, Satana”. Din păcate, nu este chiar așa. Mircea Toma exprimă exploziv o foarte înrădăcinată convingere a mediului ong-ist și corporatist globalist de ultimă extracție progresistă new age.

Convingerile acestea devin politici publice prin influența discretă, dar foarte puternică pe care aceste medii de cultură și activism geo-politic anticreștin le au deja pe lângă și chiar în cadrul instituțiilor publice din România.

Toate strategiile ideologiei LGBTQ, toate proiectele de lege pentru educația sexuală, toate politicile publice anticreștine garantate de Cotroceni și executate de Guvern (în toate mandatele ”securizate” democratic), întreaga pătrundere la toate nivelele învățământului românesc cu cursuri de formare pentru profesori cu accent exclusiv pe ruperea de tradițiile educației clasice vin din aceste imperative ideologice pe care activiști ca Mircea Toma și alte mii, fără notorietatea acestuia, le însămânțează la baza școlii românești.

Tăcerea noastră și a profesorilor, a organizațiilor profesionale, blamul public la care sunt supuși cei care vorbesc sunt arhicunoscute. Să ne amintim de complexul mediatic și politic antireferendum din toamna lui 2018. În mare măsură sunt aceiași care astăzi sunt vectorii cei mai activi ai pandemiei de panică și ai noii religii civile a carantinei totale și permanente, în ciuda sutelor de puncte de vedere ale unor specialști recunoscuți care demonstrează enormitatea unei închideri totale și neproporționale cu amențarea reală, a vieții sociale și a economiei.

Avertizorii de integritate #rezist, avertizorii teozofiei ortodoxe #rezist, cei care erau foarte prezenți și vocali înainte de ”aplatizarea” Învierii, grijulii cu ordinea publică și liturgică de Paști, aceia care au tăcut instantaneu după Duminica Învierii, odată ce bisericile au rămas goale și păzite de poliție, cum le și stă bine, toți aceștia tac, pentru că realitatea e complexă și războiul cultural, ”Kulturkamf”, al protipendadei epocii postadevăr trebuie să meargă mai departe, fără hurducături medievale.

Concluzia manifestului:

”În BOR, IISUS se luptă cu ISIS

Deși sumară, această explorare a discursurilor care coexistă în zgomotosul corp al Bisericii Ortodoxe permite să estimăm gradul de realism al comparației BOR cu ISIS. BOR intră, uneori, în competiție cu statul secular.

Criza pandemiei a acutizat acest tip de conflict și a semnalat și vulnerabilitatea majoră a statului secular în fața abuzurilor de putere ale oamenilor Bisericii. Dacă aceste semnale nu vor fi urmate de o consolidare a statului secular, BOR este gata să recidiveze. Radicalismul BOR a fost accentuat de momentul linguriței, al închiderii bisericilor și al interzicerii manifestărilor publice pascale.

Promotorii politicii de forță, în numele religiei interpretate într-un registru absolutist, se regăsesc, în structura BOR, la două niveluri. La vârf, unde membri ai nomenclaturii bisericești se întrec în jocuri de putere agitând, ca arme, discursuri fanatice și solicitând soluții extreme. La capătul opus al ierarhiei bisericești, există un corp de disidenți interni animați de radicalism extrem, cu un discurs care amestecă ideologia creștină cu teorii ale conspirației. Faptele au demonstrat că, dacă primii au reușit să câștige bătălii asupra reprezentanților statului, la nivelul enoriașilor, răspunsul a fost aproape zero. Creștinul român nu are veleități de suicidar. Terorism este un cuvânt cu mare greutate și cu valoare critică în răspunsul la comparația BOR cu ISIS.

Diagnosticul clar poate să fie pus doar în baza unei anchete care să identifice instrumentele folosite de BOR în negocierea cu ministrul de interne. Până atunci, suspiciunea este justificată, deci enunțarea publică nu trebuie să fie penalizată.”

Mihai Gheorghiu
Platforma  Împreună