Lipsa unei dezbateri între candidații la președinție creează un precedent periculos pentru democrație. Celor care au justificat prin tot soiul de argu
Lipsa unei dezbateri între candidații la președinție creează un precedent periculos pentru democrație. Celor care au justificat prin tot soiul de argumente specioase refuzul dezbaterii le voi reaminti peste cinci sau zece ani ce am scris acum. M-a deprimat să văd ce principialitate selectivă domnește printre mulți dintre “ai noștri”.
În turul I, am îndemnat candidații să dezbată între ei; am avut inclusiv discuții cu șefii de campanie ai principalilor candidați, încercând să-i conving de utilitatea dezbaterii.
Am insistat și în turul II asupra necesității de a respecta exercițiul democratic. O finală fără dezbatere e de neconceput în SUA sau Franța, și până de curând era de negândit și la noi.
Îl avertizez public pe domnul Iohannis că fuga de dezbatere în ambele tururi îi subminează legitimitatea în al doilea mandat, pe care în mod previzibil îl va câștiga. Evitarea dezbaterii trădează un politician nesigur, timorat de un contracandidat facil; ea conduce la absenteism și justifică multe critici acum și în următorii ani.
Presiunea publică, la care am contribuit, l-a determinat totuși pe Președintele în funcție să accepte măcar dialogul cu jurnaliștii, în mediu controlat. Vom vedea mâine seară cât de liber și de relevant va fi acest exercițiu.
Am multe să-i reproșez domnului Iohannis, mă consider în opoziție față de domnia sa pe destule teme, și voi fi critic ori de câte ori se va impune.
Acestea fiind spuse, nu doresc să fiu nici măcar pentru o clipă pe aceeași pagină cu forțele ostile statului de drept, începând cu PSD și terminând cu sateliții săi conduși de Dan Voiculescu, Marian Vanghelie, Gabriel Oprea etc.
Am lipsit de la scrutin doar când alegerea era chiar imposibilă (Iliescu-Vadim). Nu e cazul acum.
Îl voi vota fără plăcere, cu inima mult mai strânsă decât acum cinci ani, pe Klaus Iohannis.
COMMENTS