Lumea era mai sigură când America era o superputere energetică

De la prăbușirea Cortinei de Fier și dizolvarea Uniunii Sovietice, liderii noștri au susținut o Nouă Ordine Mondială. Atacul barbar al Hamas i-a făcut pe mulți să se întrebe dacă nu cumva liderii noștri au creat în schimb o „nouă dezordine mondială”, analizează Richard Baumgarten pentru American Thinker.

Comentatorii dau vina pe faptul că SUA intră și ies din războaiele din Orientul Mijlociu: Libia, Irak și retragerea sumbră din Afganistan. Împăcarea Iranului de către administrațiile Obama și Biden, împreună cu „ciudata afecțiune a lui Trump pentru autocrați”, sunt catalogate drept cauze ale dezbinării lumii noastre. Rareori este menționat declinul abrupt al industriei americane de petrol și gaze.

Cea mai mare schimbare geostrategică de la începutul secolului XXI a fost ascensiunea Statelor Unite ca superputere energetică. Doi președinți își împart responsabilitatea pentru această evoluție extraordinară. În 2008, prețurile la benzină erau la niveluri aproape record. Invocând schimbările climatice, administrația Obama a sugerat inițial că prețurile ridicate erau acceptabile, promițând prețuri și mai mari în viitor.

Sondajele de opinie au arătat că acest lucru era sinucigaș din punct de vedere politic. Pentru restul celor două mandate, președintele Obama a lăsat revoluția șisturilor să continue nestingherită.  Companiile americane au îmbunătățit în mod dramatic eficiența industriei. Producția de petrol și gaze naturale a crescut constant, menținând prețurile stabile. Între timp, președintele Obama a liniștit lobby-ul pentru climă cu măsuri precum standarde substanțial mai ridicate pentru kilometrajul parcului auto.

După 2016, Trump a pus pe turbo revoluția șisturilor. Producția a crescut vertiginos, iar prețurile la benzină au scăzut dramatic, SUA devenind un exportator major de petrol.

Revoluția șisturilor a transformat peisajul securității naționale în favoarea noastră. Rusia, Iranul și Arabia Saudită nu au mai avut influența obișnuită asupra altor țări. Apreciind impactul iminent al șisturilor, mullahii au fost dispuși să negocieze cu președintele Obama în ultimul an al președinției sale. La mijlocul mandatului lui Trump, America era o superputere energetică. SUA au aplicat sancțiuni paralizante împotriva Iranului, reducând capacitatea națiunii islamice de a genera haos în întreaga lume.

Lui Theodore Roosevelt îi plăcea să „vorbească încet și să poarte un băț mare”.  În mod similar, Trump a mângâiat adesea orgoliile autocraților individuali în timp ce mânuia „bățul mare” al dominației energetice.

Când președintele Biden a preluat mandatul, în ianuarie 2021, în lume existau puține conflicte majore. Președintele a asigurat națiunea că ne va elibera de COVID. El a proclamat că schimbările climatice reprezintă cea mai mare amenințare la adresa păcii mondiale. Noul președinte a emis un ordin extrem de simbolic prin care a anulat conducta Keystone XL, aproape finalizată. Au urmat în curând măsuri rapide de împiedicare a industriei petroliere.

Când Rusia a invadat Ucraina un an mai târziu, președintele Biden a fost încrezător că sancțiuni similare celor folosite de Trump atât de eficient împotriva Iranului vor pune capăt rapid conflictului. După mai bine de un an și un număr de sute de mii de morți, este clar că sancțiunile nu pot funcționa fără dominația energetică americană. Slăbiciunea energetică a permis, de asemenea, Iranului să eludeze sancțiunile eficiente anterior pentru a orchestra oribilul atac al Hamas asupra Israelului.

Cel mai sigur mod de a aborda haosul care învăluie lumea este de a reconstrui America ca o superputere energetică.  Dacă președintele Biden dorește sincer să ajute Israelul, îi va convinge pe activiștii partidului său că haosul mondial și un posibil război nuclear reprezintă o amenințare mult mai mare pentru omenire decât schimbările climatice. Un prim act simbolic bun ar fi un ordin executiv pentru a finaliza conducta Keystone.

Tribuna.US

Foto: Pixabay/Pexels