Mărturii și imagini cutremurătoare din Coreea de Nord: Torturat pentru credință

Pus în lanțuri cu ceilalți deținuți, picioarele lui Timothy Cho tremurau în timp ce gardienii centrului de detenție îl interogau pe deținutul de lângă el: „Ai fost sau nu ai fost la biserică?”

A mărturisit că a fost, iar gardienii au început să-l bată în mod sălbatic în fața celorlalți deținuți îngroziți.

„Poliția i-a scos cătușele”, spune Timothy. „Apoi, cu aceleași cătușe l-au bătut și l-au lovit în cap, în timp ce sângele-i curgea șiroaie”.

Timothy avea să se confrunte curând cu aceleași torturi îngrozitoare – până în prezent, spatele său încă mai poartă cicatricile bătăilor îndurate cu țevi metalice și bâte de lemn, în timp ce era privat de somn. Un reportaj The Sun.

Distrus și înfometat, a fost forțat să trăiască într-o celulă foarte mică, împreună cu alți zeci de deținuți – o scenă de groază, greu de imaginat.

„În celula mea mică îmi amintesc că eram peste 50 de persoane”, spune Timothy. „Trebuia să ne sprijinim unul de altul”.

„Într-o dimineață, am descoperit că un deținut murise – era omul care stătea chiar în spatele meu. Probabil că a murit din cauza torturii și a febrei mari de peste noapte, pe care o simțisem”.

Gardienii l-au târât afară pe deținutul mort într-un mod pe care Timothy l-a considerat mai rău decât modul în care sunt tratate animalele moarte.

Cel mai rău loc de pe planetă pentru a fi creștin

Aceasta este realitatea groaznică pentru creștinii care trăiesc în Coreea de Nord, unde singurii zei cărora oamenilor le este permis să se închine sunt conducătorii brutali ai națiunii: Kim Jong-un și familia sa.

De aproape două decenii, statul totalitar nord-coreean a fost numit cel mai terifiant loc de pe planetă pentru a fi creștin, potrivit Open Doors, o organizație caritabilă care urmărește persecuția credinței din întreaga lume.

Organizația estimează că în Republica Democrată Populară Coreeană (RPDC) trăiesc în jur de 300.000 de creștini, cu puțin peste un procent din populația de 25.7 milioane de locuitori ai țării.

Din acești 300.000, Open Doors crede că 50.000-70.000 sunt închiși în lagăre infernale de muncă silită, unde deținuții sunt tratați mai rău decât animalele și unde lucrează până mor.

În lagăre, aceștia se confruntă cu o soartă cumplită.

„Rămâi în viață doar dacă prinzi și mănânci șobolani”, spune Dr. Boyd-Macmillan, Directorul de Strategie și Cercetare al Open Doors.

„Creștinii sunt selectați pentru a fi puși la cele mai grele și periculoase munci. Pot ajunge să lucreze cu oțel topit fără un echipament adecvat”.

La fel ca mulți alți nord-coreeni, Timothy s-a convertit la creștinism după ce a fost ajutat de misionari în timpul unei încercări de evadare în China. Peste 1000 de oameni fug de regimul opresiv anual din diferite motive, inclusiv cei care caută libertatea religioasă.

Doar pentru simpla intrare în contact cu creștinismul a fost suficientă pentru ca Timothy să sufere săptămâni întregi de chinuri grele când a fost capturat, repatriat și aruncat într-un centru de detenție – unde a ajuns să experimenteze personal tortura pentru credință.

„Credeam că voi muri în acea închisoare”, spune Timothy.

Cu Coreea de Nord plonjând în pandemie și taifunuri, Timothy vorbește acum despre experiența sa de învingere a celui mai extrem sistem de persecuție.

A rămas fără casă la vârsta de 8 ani

Lupta sa pentru supraviețuire a început în anii 1990, în timpul Marii Foamete, când lipsa de alimente cauzată de inundații și de factorii politici au decimat țara. Nu se știe clar câți au murit din cauza foametei, dar estimările variază de la sute de mii la milioane de nord-coreeni.

Părinții lui Timothy au fugit din țară și, la fel ca mulți alți copii ai căror părinți fie au murit de foame, fie au fugit în străinătate în căutare de hrană, a rămas sărac și fără adăpost.

Avea opt ani.

„Eram un copil fără adăpost”, spune Timothy, explicând că poate ar fi fost prea periculos pentru ca părinții să-l ia și pe el. „Am trăit cu câțiva prieteni – obișnuiam să trăim afară și să dormim împreună căutând mâncare în fiecare zi”.

„Câțiva dintre ei au murit pe stradă. Nu știu câți dintre ei au mai supraviețuit”.

Situația s-a înrăutățit și mai mult de faptul că a fost considerat parte a unei „clase ostile” de oameni, deoarece părinții lui au defectat.

În cele din urmă și-a găsit adăpost la bunica lui, care își făcuse o mică fermă, la fel ca mulți alți nord-coreeni, când și-a dat seama că nu se poate baza pe regimul comunist pentru hrană.

Dar având statutul de ostil, Timothy a înțeles că nu exista un viitor pentru el în Coreea de Nord.

„Am fost deprimat când mi-am dat seama că aparțin unei clase ostile și unui grup marginalizat și nu aveam nicio speranță”, spune el. „Așa că am decis să părăsesc țara. Tocmai împlinisem 17 ani”.

Într-o zi, fără să-i spună bunicii că pleacă, a făcut periculoasa trecere în China.

Cu toate acestea, în China toți dezertorii nord-coreeni sunt în pericol – dacă sunt găsiți de poliție, sunt arestați și deportați înapoi. Acolo, defectorii se confruntă cu perspectiva îngrozitoare de a fi trimiși în lagărele de muncă letale.

Motiv pentru care Timothy a trebuit să se ascundă odată ajuns în China.

„Primul loc în care am primit adăpost a fost casa unui misionar. Era un loc secret”, își amintește Timothy.

Dar era îngrozit de crucea pe care misionarul o purta la gât, iar Timothy privea cu suspiciune comportamentul său prietenos.

„Simțeam că zâmbetul lui era cam fals și că avea să mă omoare în noaptea aceea”.

Asta pentru că, încă din școală, Timothy a fost învățat de către regimul nord-coreean să creadă că creștinii sunt creaturi asemănătoare unor vampiri care răpesc copiii pentru a le mânca organele și bea sângele.

De asemenea, a fost învățat că misionarii care au venit în RPDC au făcut asta pentru a viola femei, citind într-un manual despre un creștin care leagă un copil de un copac și îi varsă acid pe cap.

„Aceasta este o religie americană”, explică Timothy.

Pentru că SUA sunt considerate unul dintre cei mai urâți dușmani ai Coreei de Nord, regimul vede misionarii ca răspândind o ideologie occidentală nedorită.

Dar Timothy nu a văzut dincolo de propagandă în China – și a crezut că lanțul cu cruce de la gâtul misionarului era blestemat.

„Chiar dacă l-ai atinge, mâna ta ar putrezi imediat”, credea el. „Aceasta era imaginea mea despre creștinism și despre misionari”.

Tortură și teroare

De îndată ce Timothy a ajuns la centrul de detenție din Coreea de Nord, știa că se află într-un mare pericol. Și nu doar pentru că era un defector capturat, ci și din cauza celui care îl ajutase.

„Urmau să ne întrebe dacă cineva dintre noi a fost la biserică sau la case de rugăciune ori dacă ne-am întâlnit cu misionari străini și chiar dacă ne-am rugat”, își amintește Timothy.

„Acestea au fost primele lor întrebări. Mi s-a părut atât de ciudat”.

În timpul acestui interogatoriu, Timothy a fost martor la bătaia sălbatică suferită de colegul lui care a recunoscut că merge la o biserică.

Deși a negat că ar fi avut vreun contact cu misionarii, interogatorii l-au supus pe Timothy la bătăi oribile și la torturi pentru a afla informații despre timpul petrecut în China.

Disperat după libertate

După săptămâni de tortură, lui Timothy i s-a permis să iasă pentru scurt timp din centrul de dentiție pentru a se recupera.

Interogatorii săi credeau că Timothy ascundea lucruri pe care nu le spusese – dar nu ar fi rezistat prea mult în centrul de detenție și dacă ar fi murit, nu ar fi aflat niciodată informațiile dorite.

În timpul celor trei zile libere din centrul de detenție, Timothy a găsit un om care l-a ajutat să fugă din nou în China. A fost traumatizat de experiența de a fi împușcat când a încercat ultima dată să intre în Mongolia și a fost hotărât să ajungă într-o țară sigură pe o altă cale – ceea ce era, probabil, și mai periculos.

Împreună cu alți opt defectori nord-coreeni pe care i-a întâlnit, Timothy a decis că va încerca să intre la Școala Americană din Shanghai, unde vor cere ajutor.

„Dacă ești trimis înapoi în Coreea de Nord după ce ai fost arestat intrând într-o școală americană, nu există deloc toleranță”, spune Timothy. „Ar putea chiar să te execute public”.

Grupul a intrat în Școala Americană din Shanghai în septembrie 2004, în speranța că li se va acorda azil, prezentându-se ca defectori nord-coreeni care aveau nevoie de ajutor.

Dar fără nici o imunitate diplomatică specială sau legături cu SUA, școala a fost forțată să predea defectorii autorităților chineze. În mod incredibil, guvernul chinez a decis să nu-l trimită pe Timothy și pe ceilalți înapoi în Coreea de Nord.

„Acesta a fost primul caz și, probabil, ultimul, în care autoritățile chineze au decis să deporteze defectori nord-coreeni în Filipine”, spune Timothy.

„Nu știu cum să exprim. Dar am simțit că poarta închisorii cădea în fața ochilor mei. Iar când am ajuns în Coreea de Sud, am simțit o eliberare și libertate”.

În Coreea de Sud, Timothy s-a reconectat cu tatăl său și a reușit, în cele din urmă, să-și exploreze începutul de credință creștină. În 2008 i s-a oferit ocazia să vină în Marea Britanie, iar acum locuiește în Manchester, unde lucrează pentru Open Doors.

Timothy spune că se teme pentru creștinii care încă trăiesc în Coreea de Nord, inclusiv pentru cei care se convertesc după ce au intrat în contact cu misionarii din China și apoi aleg, fără teamă, să revină în Coreea de Nord pentru a răspândi credința.

„În Coreea de Nord, familia Kim are rolul lui Dumnezeu”, spune Timothy. „Tocmai de aceea regimul respinge sever orice Biblie care intră în țară – pentru că poartă speranța și viitorul și are influență, iar oamenii realizează ceea ce este în neregulă cu societatea noastră”.

Tribuna.US