Michael Farris: Asistența Medicală nu este un drept al omului – este o nevoie esențială

Și asta face să existe o diferență mare între cele două – analizează avocatul constituționalist Michael Farris.

Recent, am primit un e-mail de la Go Fund Me cu un titlu care proclama că asistența medicală, sănătatea, este un drept al omului.

Acest lucru sună foarte nobil și sunt sigur că este bine intenționat. Dar raționamentul din spatele acestui lucru este foarte greșit și chiar ironic venind de la Go Fund Me.

Dețin o diplomă (LLM) în Drepturile Omului și Drept Public Internațional de la Universitatea din Londra, așa că spre deosebire de experții juridici de pe Facebook, știu despre ce vorbesc.

În dreptul internațional, Drepturile omului se încadrează în două categorii: drepturi negative – lucruri pe care guvernul nu le poate face, inclusiv drepturile procedurale. Acestea includ toate drepturile civile și politice, precum libertățile Primului nostru Amendament, dreptul la vot, procesele corecte și alte drepturi asemănătoare.

Citește și 3 motive pentru care nu există noțiunea de Constituție „laică”

Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice este principalul document al drepturilor omului privind drepturile negative. SUA și aliații noștri au susținut ICCPR încă de la început.

Drepturile pozitive sunt lucruri pe care guvernul este obligat să le facă pentru noi. Acestea includ domenii precum educația, asistența medicală și o serie de programe de asistență socială. Principalul tratat în acest domeniu se numește Pactul Internațional privind Drepturile Socio-Economice și Culturale. Uniunea Sovietică și aliații săi au susținut acest pact, în timp ce Statele Unite l-au respins încă de la început.

Drepturile pozitive sunt inerent legate de socialism.

Socialismul sfidează două principii importante ale bazelor fondării Statelor Unite ale Americii. America a fost fondată pentru a ne proteja libertățile și drepturile acordate de Dumnezeu (care acum sunt clasificate ca fiind drepturi negative), iar în același timp, America nu a fost fondată pentru a ne satisface nevoile.

A spune că asistența medicală este un drept al omului înseamnă a spune că guvernul trebuie să plătească toată asistența medicală pentru toată lumea. Responsabilitatea personală este eliminată. Astfel acțiunea de caritate nu mai este necesară, deoarece guvernul este cel care trebuie să o facă.

Atunci când asistența medicală este o nevoie reală a omului (ceea ce este în mod clar), atunci este necesară responsabilitatea individuală – aceea de a lucra eficient pentru a obține o poziție mai bună la o companie care oferă asigurare medicală, de exemplu.

Când asistența medicală este privită ca pe o nevoie umană, atunci compasiunea ajută la umplerea golurilor. Bisericile au început să construiască spitalele. Susținem misionari medicali. Facem caritate pentru oamenii în nevoie.

Și da, de multe ori dăruim persoanelor care sunt în nevoie prin intermediul Go Fund Me. Această organizație este construită pe modelul de tratare a asistenței medicale ca pe o nevoie umană care ar trebui, uneori, să fie satisfăcută prin caritate privată.

Dacă asistența medicală ar fi un drept al omului, nu am avea nevoie de organizații precum Go Fund Me. Ar fi treaba guvernului.

În țările în care asistența medicală este un drept, aceasta este una sub standardele normale. O asistență medicală bună se găsește întotdeauna acolo unde privită ca pe o nevoie umană.

Ideile socialiste sună frumos până începi să le înțelegi. Dar libertatea funcționează mai bine și este mult mai plină de compasiune pe termen lung.

Tribuna.US