Mihail Neamțu, filozof și teolog român, promotor al valorilor conservatoare, a participat recent la o dezbatere televizată pe tema avortului în Români
Mihail Neamțu, filozof și teolog român, promotor al valorilor conservatoare, a participat recent la o dezbatere televizată pe tema avortului în România, în lumina deciziei din iunie a Curții Supreme a SUA care declară că nu există un drept universal la avort, un drept constituțional. De altfel, nici în Europa nu există un asemenea drept – viața este un drept fundamental al omului, nu moartea.
„Am fost la TVR într-o dezbatere fierbinte despre avort, demnitatea femeii, libertatea de conștiință a medicilor și viața copiilor nenăscuți”, comentează Mihail Neamțu pe pagina sa de Facebook.
De la 1 ianuarie 1990, România a pierdut peste zece de milioane de prunci. E o cifră uluitoare. Cum am ajuns aici?
Ne declarăm creștini, dar tratăm chiuretajul precum o operație de apendicită. Ne socotim a fi grădina Maicii Domnului (numită și Maica Vieții), dar, precum preoții zeului Moloh, suntem gata să aruncăm orice fetus nedorit într-un crematoriu oarecare de la marginea Bucureștiului…
Ne plângem că n-avem autostrăzi, dar nu ne întrebăm: pentru cine să le mai facem?
An de an, subminăm viitorul biologic națiunii române. Și strategii lui pește-prăjit, cu puține excepții, tac vinovat ori ridică din umeri.
Trei decenii de sinucidere asistată a unui potențial istoric înfloritor. Astăzi, țara noastră ar fi putut avea un avânt economic și-o creativitate culturală ieșită din comun, dacă am fi rivalizat demografic cu țări precum Polonia sau Franța.
N-am fi fost oare mai bogați dacă s-ar mai fi născut pe meleagurile patriei un Traian Vuia, Petre Țuțea sau Henri Coandă? N-am fi fost câștigători ai Premiului Nobel pentru literatură dacă la Botoșani s-ar fi ivit un alt Eminescu (geniul născut ca al șaptelea odor al Ralucăi Eminovici, într-o familie largă, cu unsprezece copii)? Sau poate al doilea Nicolae Iorga?
Dacă n-am fi banalizat pruncuciderea, sunt sigur că satele noastre n-ar fi ajuns atât de sărace, pustiite, cu drumuri desfundate, școli goale, biserici îmbătrânite și bunici însingurați. Am certitudinea statistică și intuiția morală că și-n fotbal, nu doar în cultură, bunul Dumnezeu s-ar fi îngrijit să ne mângâie duminicile cu harul unui sportiv de talia lui Nicolae Dobrin.
Noi, în schimb, am ales sexualizarea precoce a vlăstarelor României, prostituarea moravurilor și cultul morții în numele doctrinei liberal-progresiste a emancipării corpului feminin printr-un act de violență brută îndreptat împotriva unei creaturi inocente, dulci și plăpânde, lipsită de orice apărare: copilul nenăscut.
Până să discutăm despre implicațiile psihologice, fiziologice sau legale ale întreruperii de sarcină, am putea observa, en passant, că nimeni nu vorbește despre imensul cost social al iernii demografice provocată de avorturi. Antreprenorii români se plâng de lipsa personalului calificat, universitățile observă că n-au studenți iar companiile private angajează, la Cluj, Iași sau Craiova, muncitori veniți din spațiul extra-european. Cât este costul integrării unui tânăr nepalez într-o mare de latinitate?
N-o să ne spună nimeni. E prea târziu să aflăm răspunsul. Mi se pare aproape irelevant faptul că distrugerea fondului biologic al României ar putea fi rezultatul degradării noastre economice, morale și spirituale sau, poate, un plan diabolic gândit de niște păpușari dornici să ne cumpere visele tinerelor noastre fete (cu sau fără abonament videochat) la doi bani bucata…
Ce ne rămâne de făcut? Să spunem adevărul, să iubim copiii, să ajutăm femeile însărcinate și să promovăm viața dincoace și dincolo de moarte”.
Tribuna.US
COMMENTS