Mitt Romney greșește din nou

Prima acțiune publică a lui Mitt Romney în 2019, pe 1 ianuarie, a fost să publice un atac împotriva președintelui Trump în The Washington Times, care, după cum știm, nu e lipsit de atacuri împotriva lui Trump.

Nici măcar nu a așteptat până să depună jurământul, două zile mai târziu.

Am făcut campanie pentru Sen. Mitt Romney, R-Utah, când a candidat la prezidențiale, am organizat inclusiv o întâlnire privată cu el pentru a strânge fonduri de la republicanii bogați din Los Angeles. După cum se vede, am depus eforturi pentru a alege un om nesăbuit, cu puține principii identificabile (de reținut că aș acționa la fel din nou, din moment ce orice președinte republican va face mai puțin rău țării decât alți politicieni de stânga, iar politicienii de democrați sunt acum toți de stânga).

Viața e plină de dezamăgiri și voi supraviețui acesteia. Dar trebuie să explic de ce articolul lui Romney este atât de dezamăgitor.

Mai întâi partea ridicolă. Ce a încercat Romney să obțină prin publicarea unui atac împotriva președintelui propriului partid? S-a gândit că va convinge vreun susținător al președintelui să renunțe să-l mai susțină? Dacă a făcut asta, a eșuat, nu pentru că nu putem fi convinși să ne răzgândim, ci pentru că articolul a fost extrem de superficial din punct de vedere intelectual și moral.

Deci, de ce l-a scris? Și de ce l-a publicat în The Washington Post, un ziar anti Trump? Împărtășește, oare, valorile politice, sociale și morale ale The Washington Post?

S-a gândit că îi va edifica pe cititorii ziarului, a cărei mare majoritate a lor disprețuiește deja președintele, Partidul Republican și jumătate de țară care a votat pentru Donald Trump?

Bineînțeles că nu.

Crede că dacă îl atacă pe Trump este mai important decât să spună dacă Statele Unite au granițe destul de sigure pentru a împiedica milioane de oameni să vină ilegal în America?

Crede că atacarea lui Trump este mai importantă decât suprimarea libertății de exprimare a stângii în aproape orice universitate americană și suprimarea libertății pe internet, de către aceeași stânga?

Crede că e mai important decât încercarea continuă a stângii de a elimina identitatea de bărbat și femeie în rândul copiilor?

Crede că atacul împotriva lui Trump este mai important decât atacarea intenției stângii de a slăbi armata americană?

Crede că atacarea lui Trump este mai importantă decât discutarea dimensiunii imense a guvernului federal, dimensiune care subminează idealul american unic de guvernare limitată?

Crede că este mai important decât atacarea stângii pentru distrugerea cercetașilor Boy Scouts, din care Biserica Latter-day Saints și-a retras susținerea?

Atacul împotriva lui Trump este mai important decât declinul dramatic al religiei în viața americană?

Crede că atacarea lui Trump este mai importantă decât împiedicarea stângii de a domina instanțele federale din America, inclusiv Curtea Supremă?

Dacă asta crede, ar putea fi mai mult decât un neghiob. Și că este vorba mai mult despre ceva ce implică defecte de caracter.

Încerc să evit să fac comentarii pe seama caracterului celor cu care am diferende, dar din moment ce Mitt Romney consideră că este de importanță națională să atace public caracterul președintelui Statelor Unite și având în vedere că el consideră caracterul a fi mult mai important decât politicile care afectează națiunea și lumea, a făcut o invitație pentru analizarea caracterului său.

Având în vedere atacul direcționat către președinte, mai degrabă decât spre politicile stângii și ale Partidului Democrat de distrugere a națiunii și civilizației, problemele de caracter pot explica articolul său din Washington Post.

O problemă de caracter a lui Romney este lipsa de curaj. În atmosfera de astăzi, nu este nevoie de curaj pentru a-l ataca pe Trump, mai ales în The Washington Post. Romney este acum favoritul elitelor acestei țări. Va fi inundat cu laude de toate ziarele elitelor și de toate rețelele de știri (cu excepția Fox). Va fi invitat să țină discursuri la universități în întreaga țară. Va fi celebrat în Europa. Și nimeni nu va striga obscenități la adresa lui când va lua cina în restaurantele din Washington D.C.

O altă problemă de caracter este meschinăria. Acum este foarte dificil să ignori că Romney îl invidiază pe Trump pentru că a făcut ce el nu a reușit: să câștige președinția.

O a treia problemă de caracter este lipsa de convingeri. Știe cineva care sunt convingerile lui Romney în afară de câștigarea alegerilor? Poate unul dintre cititori să numească o convingere puternică pe care o deține Mitt Romney?

Eu nu pot.

Pare a fi total lipsit de convingeri și ideologie. În 2012, în anul în care Romney a candidat pentru funcția de președinte, The New Republic scria: „În diferitele sale încarnări ca și candidat, a făcut campania ca progresist, conservator, tehnocrat și populist, sugerând că cel mai puternic atașament este acela de a câștiga”.

Când Donald Trump a căutat nominalizarea republicană la prezidențiale, eram convins că nu are nicio ideologie. Și nu am putut identifica nici un fel de convingeri. Prin urmare, m-am opus nominalizării. Dar am sprijinit viguros campania sa pentru prezidențiale, sperând că evaluarea mea inițială era greșită.

Și iată că Trump se dovedește a avea cele mai solide convingeri conservatoare dintre aproape toți republicanii de la Donald Reagan până în prezent – și o doză aproape supranaturală de curaj pentru a le pune în practică.

În 2012, The Wall Street Journal a scris despre directorul de campanie al lui Romney, Matt Rhoades: „Oamenii care îl cunosc spun că nu este inspirat de ideologie…” Iar realizatorul Fox News, Chris Wallace, l-a descris pe strategul principal al campaniei, Stuart Stevens, ca fiind „fără ideologie”.

La fel ca șeful lor.

Dennis Prager
The Daily Signal