Motivul pentru care am abandonat Stânga

Dave Rubin era un mare progresist. A avut chiar o emisiune cu The Young Turks! Dar acum nu mai este progresist. A părăsit Stânga. De ce? Un articol PragerU.

Crezi în libertatea de exprimare?

Crezi că oamenii trebuie judecați după caracterul lor, nu după culoare pielii?

Crezi în libertatea religioasă?

Dacă crezi în aceste lucruri, probabil că nu ești progresist. S-ar putea să crezi că ești progresist. Eu obișnuiam să cred că sunt. Emisiunea mea, „The Rubin Report” a făcut parte, inițial, din rețeaua progresistă „The Young Turks”.

Progresiștii m-au atras mai mult decât liberalii. Progresiștii erau mai buni; aveau grijă de cei mici; le păsa de femei și minorități; au îmbrățișat schimbarea.

Cine nu ar vrea să fie progresist?

Dar în ultimii ani, sensul cuvântului „progresist” s-a schimbat. Progresiștii obișnuiau să spună „E posibil să nu fiu de acord cu ce spui, dar voi lupta până la moarte pentru dreptul tău de a o spune”. Nu mai este valabil.

Interzicerea vorbitorilor din campusurile universitare cu ale căror opinii nu ești de acord nu înseamnă progresism. Interzicerea oricăror cuvinte care nu sunt aprobate ca fiind „corecte politic”, nu este progresist.

Punând „Trigger Warnings” pe cărți, filme, muzică, pe orice ar putea jigni oamenii, nici asta nu înseamnă progresism. Toate acestea m-au determinat să cred că o mare parte din Stânga nu este progresistă, ci regresistă. Acesta este unul dintre motivele pentru care am vorbit atât de mult în emisiunea mea despre Stânga regresistă.

Această ideologie regresistă nu judecă oamenii ca indivizi, ci colectiv, la grămadă. Dacă ești negru, femeie, musulman, hispanic sau membru al oricărui grup minoritar, ești judecat diferit în comparație cu cel mai mare rău dintre toate categoriile: un bărbat creștin alb.

Stânga regresistă clasează grupurile minoritare într-o ordine bizară, pentru a concura într-un fel de Olimpiadă a Opresiunii. Medalia de aur merge la cel mai ofensat.

Visul lui Martin Luther King de a-și vedea copiii judecați după caracterul lor și nu prin culoarea pielii lor a fost o idee liberală, dar în zilele noastre nu este un ideal progresiv.

Și cum rămâne cu libertatea religioasă, cu ideea că nimeni altcineva nu-ți poate spune în ce trebuie să crezi? Cu siguranță că progresiștii susțin acest drept fundamental.

Ei bine, nu prea.

Sunt un bărbat gay căsătorit, așa că s-ar putea să credeți că apreciez faptul că guvernul obligă un brutar creștin, un fotograf sau o florăreasă să acționeze împotriva religiei lor pentru a aproviziona, fotografia sau decora nunta mea. Dar ați greși.

Un guvern care îi poate forța pe creștini să-și încalce conștiința, mă poate obliga și pe mine să fac la fel. Dacă un cofetar nu îți face un tort, găsește alt cofetar, nu cere statului să-i spună ce să facă cu afacerea lui privată.

Sunt pro-alegere. Dar un guvern care poate forța un grup de maici catolice să-și încalce credința și să plătească pentru metode de inducere a avortului, poate obliga pe oricine să facă orice.

Asta nu este progresism, este regresism.

Progresismul de astăzi a devenit o mișcare de o falsă moralitate care lansează acuzații de rasism, bigotism, xenofobie, homofobie, islamofobie și o mulțime de alte expresii fără sens către oricine care are alte convingeri.

Bătălia ideilor a fost înlocuită de o bătălie a sentimentelor, iar ultrajul a înlocuit onestitatea. Diversitatea este supremă atât timp cât nu este vorba de acea penibilă diversitate de gândire.

Aceasta nu este rețeta unei societăți libere, ci o rețetă pentru totalitarism.

Din aceste motive nu mă mai pot numi progresist. Nu mă mai consider nici democrat. Sunt un liberal clasic, un gânditor liber și oricât de mult aș vrea să nu recunosc asta, apărarea valorilor mele liberale a devenit brusc o poziție conservatoare.

Deci, dacă ești de acord că oamenii ar trebui să poată spune ceea ce cred fără să fie pedepsiți pentru asta, că oamenii ar trebui să fie judecați după comportamentul lor și nu după culoarea pielii lor și că oamenii ar trebui să poată trăi așa cum vor să trăiască, fără interferențe guvernamentale, atunci nu mai rămâne nimic de Stânga pentru tine.

Tribuna Românească